Visele ( 4 )
Pot fi controlate visele ?
Multa vreme s-a crezut cã visele cu continuturi si stari emotionale negative, deranjante, sunt de neevitat.
Mai recent insa, aceasta prezumtie a inceput sa-si dovedeasca slabiciunea.
Datele etnologice aratã cã in unele culturi existã posibilitatea controlarii viselor, continutul acestora putand fi dirijat prin procesele de educatie.
Pe baza discutiilor purtate de adulti cu copii asupra viselor acestora din urma, li se sugereaza copiilor anumite semnificatii pe care le-ar putea avea continuturile lor onirice.
De exemplu, daca un copil a avut in vis teribil despre un tigru sau despre o cadere de la mare inaltime, adultul poate transforma visele respective in ceva placut.
Astfel, visul despre tigru poate fi transformat intr-un vis despre un vanator curajos, iar cel referitor la cadere, intr-un vis despre o fiinta capabila sa zboare ( vezi Wortman, Loftus si Marshall, 1985, p. 343 ).
Controlul viselor poate fi utilizat si ca tehnicã terapeuticã.
Daca o persoana cu multe necazuri reuseste sa-si incorporeze in vis mai multe solutii constructive, ea si-ar putea ameliora imaginea de sine.
Uneori, o simpla discutie purtata inaintea somnului cu persoana respectiva referitor la solutiile constructive, este suficienta pentru a o face pe aceasta sa-si incorporeze solutiile respective in vis.
Este greu de presupus, in ce masura manipularea in acest mod a viselor influenteaza viata reala.
Totusi, efectele ei nu trebuie subestimate.
Cel mai important mod de a controla constient visele il reprezinta visul lucid.
La Berge ( 1980, 1981 ) defineste visarea lucidã ca fiind fenomenul de visare prezent la o persoanã care este constientã cã viseaza.
Iata cum descrie el, visatorul lucid : persoana care – aparent – se aflã in deplinatatea facultatilor sale, active in mod normal in starea de veghe ( de aici prezenta termenului de “lucid” in denumirea fenomenului ), fiind capabila sa rationeze clar, sa-si reaminteasca liber, sa actioneze voluntar ca urmare a reflectiei, toate acestea in timp ce continuã sa viseze viu, activ ( vezi La Berge si Gackenback, 1986, p. 159 ). [...]
Autorii marturisesc cã visarea lucidã care are loc in timpul somnului profund, poate sa para cumva un paradox : in vreme ce visatorii lucizi sunt pe deplin adormiti, desprinsi de realitatea externa a lumii fizice, ei sunt in acelasi timp pe deplin treji, atenti la realitatea interna a lumii viselor.
Visele lucide au un continut foarte variat :
( 1 ) Senzorial si perceptual : s-au facut experimente pentru fiecare modalitate senzoriala, incercandu-se diferentierea viselor lucide, de visele non-lucide ;
( 2 ) Emotional : s-a constatat cã initierea si trairea visarii lucide este insotita de o intensificare a trairilor emotionale, mai ales a celor pozitive, aparand senzatia de deplina libertate ;
( 3 ) Cognitiv : au fost investigate memoria, claritatea rationamentelor, caracterul bizar, asocierile, experimentele aratand cã visarea lucida se aflã intr-o pozitie de mijloc, intre starea de veghe si visul non-lucid.
Dupa opinia lui La Berge, visul lucid ofera o excelenta ocazie oamenilor de a se ocupa de visele lor.
Astfel de vise lucide pot fi cultivate.
Daca la sfarsitul unui episod al visului, individul isi spune : « Data viitoare voi visa din nou ; vreau sa-mi reamintesc cã visez”, el va fi capabil sa-si continue visul.
Utilizand aceasta tehnica, La Berge a facut media a peste 20 de vise pe luna, cateodata mai mult de 4 pe noapte.
El pretinde cã visele lucide ii permit individului rezolvarea unor conflicte din timpul somnului, in masura in care acestea sunt emotional satisfacatoare.
In aceste conditii, unele procedee si tehnici de inducere a viselor lucide capata o importanta deosebita.
Printre acestea, cu cea mai mare frecventa sunt utilizate :
- excitatiile din presomn, in vederea dezvoltarii unor seturi cognitive care se continuã in somn si transpar in vise ;
- focalizarea intentiei ( prin meditatie ) ;
- autosugestia ;
- hipnoza ;
- inducerea visului lucid la un moment al somnului REM.
( Extras din Introducere în psihologie, editia a III-a, Mielu Zlate, Ed.Polirom, 2000, Iasi )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu