Visele ( 2 )
In legatura cu interpretarea viselor, existã trei pozitii.
Unii considerã visul un mod de comunicare cu divinitatea ( zeii, in Antichitate ).
Visul poate fi o solie sau un avertisment.
Chiar si in zilele noastre, se atribuie visului un rol profetic.
Dupa Aeppli : “visul ne rãspunde unde ne aflãm si ne aratã drumul optim pe care il avem de parcurs”.
A doua pozitie subliniaza aspectul fiziologic.
K. Leonhard : visul este rezultatul unei disocieri, al unei inhibitii mai profunde a sferei motricitatii, fata de cea senzorio-cognitiva.
A treia pozitie este aceea a psihologilor ce sustin cã visul are o serie de semnificatii.
Diversi factori ( cei amintiti mai sus ) pot avea o influenta intamplatoare, dar visul este rezultatul unei intregi stari de spirit a celui care doarme.
Partizan al acestei pozitii, S. Freud sustine cã visul este in esentã, realizarea unei dorinte ( Freud, S., p. 143 ).
Insa numai copiii viseaza in mod explicit, ceea ce doresc.
De exemplu un copil caruia, ducandu-i cirese bunicii, i s-a interzis sa manance din ele, se viseaza apoi consumand “multe, multe cirese”.
Cum zice proverbul : “Vrabia mãlai viseaza”.
Adultului, spune parintele psihanalizei, avand dorinte interzise, indeosebi cele de ordin sexual, ele ii apar in formã mascata, simbolica.
Dorintele, ideile legate de ele, formeaza continutul latent al visului, dar continutul manifest, forma in care el apare, sunt foarte diferite datorita deformarilor produse de “cenzurã” ( sau “supraeu” ).
Sunt mai multe fenomene care transforma continutul latent, datorita supraeului.
Mai intai, are loc o elaborare plastica : gandurile se transforma in imagini, capãtã “caracter halucinator”.
Apoi survine condensarea : visul manifest apare mai redus, mai comprimat decat ideile latente.
Se eliminã unele elemente, altele fuzioneaza : o persoana are aparenta fizica a lui A, are tinuta lui B, dar eu stiu ca este D.
Deplasarea este cel mai important fenomen : un element latent este inlocuit prin ceva mai indepartat, printr-o aluzie, devenind un simbol.
Iatã cã un pacient povesteste cum i-a visat pe mai multi membri ai familiei sale, stând in jurul unei mese de o forma neobisnuitã.
Chestionat, el isi aminteste o mobilã la fel, vazuta cu prilejul unei vizite.
In acea familie, raporturile dintre tatã si fiu nu erau cordiale.
Dar nici relatiile dintre pacient si tatal sãu nu erau bune.
Tocmai ele au fost simbolizate prin acea masa deosebita.
In fine, o alta modificare profunda poate fi si inversiunea.
Se viseaza ceva, care inlocuieste inversul sãu : “a te cãtãra pe scarã”, in loc de “a te coborî” ; “caderea in apã”, inlocuind “iesirea din apa”.
In acest fel, un vis nu mai seamana nicidecum cu ideile latente din care provine, iar dificultatile de interpretare sunt foarte mari, caci orice fragment poate exprima si opusul sãu, orice detaliu poate fi considerat ca exprimand o realitate sau, dimpotriva, contrariul ei ( Freud, S., pp. 173- 179 ).
Freud gaseste solutia pentru o interpretare justa a viselor.
El chestioneaza persoana in legatura cu intamplarile din vis, dar interogarea o face dupa metoda sa, “asociatia libera” : subiectul este rugat sa spuna tot ce-i vine in minte, fara nicio selectie, fara nicio omisiune.
In felul acesta, pot aparea interpretari care n-ar fi putut fi deduse doar din relatarea visului.
De exemplu, o doamna povesteste ce a visat :
Ea se afla impreuna cu barbatul ei la teatru si constatã cã o parte din fotolii sunt complet goale.
Sotul ei povesteste cum Eliza Z. ( o prietena a ei ) si logodnicul sãu, ar fi vrut sa vina si ei la teatru, dar nu gasisera decat locuri proaste ( 3 locuri costând 1,5 florini ), pe care nu le puteau accepta.
Din ceea ce isi mai aminteste pacienta, Freud deduce cã visul ei îi exprimã regretul de a se fi maritat atat de tanara, fiind totodata si o realizare a dorintei sale de a merge frecvent la teatru ( Freud, S., pp. 138 – 139 ).
Marele psihiatru are dreptate in ce priveste necesitatea unor precizari din partea celui ce viseaza – fara de care este greu sa interpretezi o serie de imagini cu caracter simbolic.
Totusi, intrucatva el se contrazice, fiindca vorbeste si de o simbolistica generala – un fel de cheie a viselor, un cod ( Freud, S, pp. 159 – 164 ) : cand in vis apar un imparat si o imparateasa, acestia simbolizeaza parintii ; copiii, fratii, surorile sunt mici animale ; nasterea este legata de vise in care e vorba de apa, fie cã se iese din apa, fie ca se scufundã in apa ; plecarea cuiva, calatoria inseamna moarte, etc.
Dar cele mai multe obiecte au o semnificatie erotica.
Organul genital masculin ar fi simbolizat prin :
- bastoane,
- stâlpi,
- arme ascutite,
- cutite,
- pumnale,
- revolver,
- robinete,
- izvoare,
- creioane,
- ciocane, etc., etc.
Organul genital feminin este si el prezent “prin toate obiectele a caror caracteristica constã in aceea cã circumscriu o cavitate” :
- mine,
- gropi,
- vase,
- lãzi,
- vapor,
- dulapuri,
- casã,
- usã, etc.
Argumentele pe care parintele psihanalizei le aduce in sprijinul acestor interpretari sunt subrede, bazandu-se pe analogii cu unele mituri ori proverbe.
Caracterul lor discutabil este recunoscut cand scrie : “cat despre simbolurile din vise, multe dintre ele nu le regasim in alte domenii sau nu le regasim, cum ati vazut, decat ici, colo” ( p. 169 ).
Pana la urma, observam cum Freud, desi vorbeste de realizarea dorintei in vis, se referã aproape in toate cazurile la preocupari si neimpliniri de ordin sexual, conform cu esenta doctrinei sale.
Or, nu toti oamenii au neimpliniri, dificultati de ordin erotic.
In conceptia lui S. Freud dimpotriva, toti baietii traiesc complexul lui Oedip, adica sunt indragostiti erotic de mama lor, si ostili tatalui.
Dar afectiunea fata de mamã nu este dovedita ca fiind de natura sexuala, ci, asa cum observa un elev al lui Freud, A. Adler, ea izvoraste din nevoia de protectie, de securitate a copilului mic.
In afara de aceasta, nu se observã preocuparea de a stabili gradele de intensitate a unui impuls care ar putea fi diagnosticat ca prezent.
O mamã, desi tine foarte mult la copilul ei, se poate enerva foarte tare pentru o comportare obraznica, si-i spune cuvinte grele, il amenintã.
Dar totul poate fi superficial, cauzat de o intamplare, fara nicio semnificatie – ar fi o greseala deci sa tragem concluzia ca ea nu mai tine la fiul sãu si il uraste.
Or, deseori, micile tensiuni din timpul zilei sunt amplificate in vis.
Daca imbraca o forma simbolica, eventual, nu este un motiv sa conchidem cã ar fi foarte puternice, si i-ar marca existenta.
Daca doamna din exemplul citat mai sus, a putut avea un moment de regret pentru ca s-a casatorit prea devreme ( exprimat cifrat in vis ), nu inseamna lipsã de afectiune pentru sotul ei.
O asemenea discutie nu se observã in lucrarile lui S. Freud, dar neglijarea ei poate duce la erori foarte grave de diagnostic.
Psihiatrul austriac face o greseala destul de frecventa in stiinta : cand se descoperã un fapt important, existã tendinta ca prea multe fenomene sa fie explicate prin legea ce il ilustreaza.
Asa au procedat in psihologie, I.P. Pavlov, E. Thorndike si adeptii Scolii gestaltiste.
In cazul nostru, pe langa tendinta de a explica intreaga viata psihica, prin numai doua impulsuri fundamentale, Freud incearca sa simplifice natura visului, care ar urmari doar realizarea unei dorinte.
Dar oricine cunoaste visele in care se concretizeaza temerile, si nu dorintele noastre.
“Atunci, ni se spune, traim teama provocata de cenzura”.
Cand cineva viseaza cã i se furã automobilul, nu contrazice nicio norma.
Freud nu ezitã sa recurga la sofisme pentru a-si sustine dogma, spunand : “pedeapsa este realizarea unei dorinte, a dorintei altei persoane, a aceleia ce executã cenzura”.
Asadar, visul este realizarea ... dorintei altuia ! – ceea ce este, evident, cu totul altceva decat se formula in teza initiala.
Aceste argumente nefiind convingatoare, el precizeaza ca dorinta pe care urmeaza sa o satisfaca visul este dorinta de a dormi.
Sigur, existã si asemenea cazuri.
Cineva viseaza : sunã ceasul dimineata, se scoala, se spala, ia masa..., dar il trezeste sotia, aratandu-i ca a dormit inca ½ ora, dupa avertizarea desteptatorului.
Aici, intr-adevar, visul i-a prelungit somnul, dar acesta este un caz foarte rar.
Fiecare dintre noi am trait cosmare care ne-au facut sa ne trezim infricosati – ele nu ne-au ajutat sa mai dormim, ci dimpotriva.
In concluzie, creatorul psihanalizei are meritul de a fi subliniat caracterul afectiv al visului, aspect esential, chiar daca, pe langa dorinte, el actualizeaza si temeri sau revolte.
E probabila si influenta normelor morale, care in unele cazuri pot transforma gandurile in simbol.
De asemenea, este certa necesitatea de a culege informatii de la cel care a visat, pentru a clarifica sensul unui vis.
In rest, gasim generalizari si exagerari neintemeiate, caracteristice acestui psihiatru.
Simbolurile din vis pot avea si alta explicatie, decat cea freudiana.
Potrivit vederilor cognitiviste, simbolismul n-ar avea rolul de a masca pulsiuni, ci ar constitui singurul mod prin care se poate exprima complexitatea trairilor afective, care nu pot fi traduse in cuvinte obisnuite, in notiuni.
Poetul, pentru a sugera trairile sale inefabile, alege cuvinte rare si foloseste metafore, simboluri neobisnuite.
La fel in vis, fara vreo intentie, sentimentele se transforma, se incorporeaza in evenimente si imagini simbolice.
Visul ar fi singura posibilitate de exprimare a anumitor aspecte obscure ale personalitatii noastre, a unor valori si atitudini in mare parte inconstiente.
Gandirea onirica cristalizata in vise poate servi la o mai buna cunoastere a individului.
Explicatia freudiana a simbolurilor si cea cognitivista nu se exclud ; in unele situatii, poate fi vorba de mascarea unei dorinte, alteori, doar de o exprimare figurata.
Cu certitudine, analiza viselor poate servi la o cunoastere mai buna a persoanei, dar fara simplismul unui cod imuabil al imaginilor, care sa dea unei reprezentari aceeasi semnificatie la toti oamenii.
Desigur, psihicul omului este invadat de comunitate, de reprezentari sociale, ceea ce nu inseamna ca multe dintre ele n-ar fi traite intr-un mod specific, personal.
( extras din Psihologie generalã, Andrei Cosmovici profesor de psihologie la Universitatea “Al.I.Cuza”, Ed. Collegium Polirom, Iasi, 1996 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu