Spre o lume deschisã si un creier inteligent
In cele din urma m-am hotarat sa va spun ce lecturi m-au preocupat in ultimele zile.
Prietenilor, colegilor le spun in fiecare zi, adica le comunic vesti proaspete.
Dar ei au inceput sa ma cunoasca foarte bine pe mine si povestea mea de viata.
In general sunt o persoana si o fiinta dispusa comunicarii, deschiderii, cu toata lumea, da, cu toti, chiar si cu procurorii - stiti ca in trecut am fost grefiera si am cunoscut procurori, poate am meritat, nu stiu, dar tot cu titlu general, pot spune ca am cunoscut procurori draguti, tineri si tinere si foarte frumosi, ar fi putut face o cariera in modeling sau ca manechine cu usurinta -, totusi nu apreciez persoanele care inteleg ca daca le spui ceva, le comunici ceva sau le vorbesti despre tine, despre colegi, trebuie sa iti puna bete in roate sau sa iti ridice obstacole in cale, acestea se exclud.
Acestea fiind spuse, in urma cu cateva zile, mai exact vineri pe 19 aprilie, intamplator - pentru ca de regula nu obisnuiesc -, pur si simplu am simtit curiozitatea sa deschid folderul numit "Spam" in care intra automat mesaje, e-mailuri, cel mai adesea acestea sunt dragute dar sunt reclame publicitare.
Trebuie sa spun si acest lucru : mie imi plac reclamele publicitare si inteleg ca oamenii vor si ei sa isi castige viata si sa isi promoveze serviciile, produsele, dupa caz.
Am deschis din intamplare in acea seara, folderul "Spam" in care am gasit un mail foarte serios, pe care l-am trimis mai departe prietenilor.
Cred ca, tehnic vorbind, unii dintre prieteni ( colegii sunt inclusi in categoria prieteni ) au activat un sistem antispam, ceea ce este si bine si rau.
Pentru ca filtrul acesta anti-spam de multe ori, primeste mesaje in folderul "Spam" care pot fi serioase, dar din partea unor persoane a carei adresa de email tu nu o ai inregistrata in agenda ta de mail.
Necunoscand persoana expeditorului, filtrul le trimite aceste mesaje electronice, direct in "Spam".
O persoana pe care nu o cunosc mi-a trimis si mie un email care consta intr-un simplu link.
De obicei, imi este foarte frica o spun sincer, de virusi si viermi ( acei worms ) care iti pot altera computerul, dar, de data aceasta mai intai am privit adresa de mail a expeditoarei si am gasit in ea un indiciu care imi arata, chiar 2 indicii ca este o persoana - daca chiar asa e si in realitate - din domeniul Educatiei, si inca al absolventilor unei institutii de invatamant.
Am prins curaj si am accesat link-ul pe care mi-l trimitea si am descoperit cateva scurte secvente video de la explozia din Texas, de la o fabrica de "fertilizare a plantelor", de ingrasaminte.
Persoana care mi-l expediase pesemne o fi luat adresa mea de pe facebook, probabil, dar nu neaparat si purta un nume si prenume american.
Ei bine, cand la randul meu am vrut sa arat acest mail prietenilor, imediat ce l-am expediat mai departe, mi-a fost returnat, dar exact din ce motiv nu am inteles.
In rest, mailurile prietenilor mei au functionat normal.
Tot din adresa de email a expeditoarei mesajului am dedus eu, cred eu ca expeditoarea a terminat - asa s-ar parea - facultatea de Medicina, caci adresa ei purta in continut un cuvant specific Anatomiei.
Din adresa ei am vazut ca este vorba de o universitate, indiciu desprins din terminatia "edu", care ne indica noua ca este cineva din domeniul Educatiei, al Invatamantului, si anume cautand pe internet dupa initialele "cwru" am vazut ca este o universitate din Cleveland, din Ohio numita chiar asa "Case Western Reserve University" ( cwru.edu ).
M-am uitat imediat la Rubrica "Alumni" si am vazut ca in Board-ul acestuia figureaza chiar si o persoana cu nume si prenume ce suna absolut romaneste.
Sigur insa ca nu stiu si nu am idee cine mi-a trimis acel mail, daca m-a cunoscut vreodata, sau cine stie daca avem vreo cunostinta comuna, dar numele nu era romanesc, ci american, anglosaxon.
Pentru mine este o bucurie sa am prieteni si mai ales oameni deschisi si calzi, sinceri care cred in valoarea prieteniei pur si simplu.
Insa, m-am intrista mult vazand de la cati prieteni carora le-am expediat acest mail, mi-a fost el returnat, restituit !
Probabil am mai scris despre aceasta, cand am terminat liceul, atunci dupa bacalaureat m-am decis sa pregatesc admiterea la Medicina, in timp ce colegii mei facusera aceasta alegere inca din anii de liceu si se pregatisera intens.
Chiar si asa, noi fiind o generatie numeroasa, mare, a fost nevoie de 3, chiar 4 admiteri succesive pentru ca sa reuseasca toti colegii mei - pe care i-am admirat, o spun sincer, mie de fapt nu imi place sa repet un examen, imi este de nesuportat acest lucru !
I-am admirat sincer, sigur, e o dovada de tenacitate, dar sa repeti iar si iar acelasi examen, avand aceeasi materie si aceleasi exigente, dar si acelasi numar redus de locuri si aceeasi multi candidati...
In fine, acuma fiecare din noi suntem cum suntem, si exista diferente intre noi.
In anii aceia, caci totusi si eu am urmat putin traditia si cativa ani am pregatit acea admitere la Medicina, dar marturisesc ca mediul inchis, locurile putine, dar si faptul ca esti tanar si nerabdator, toate acestea te fac si sa te demotivezi si sa iti doresti sa treci mai departe, sa faci altceva, urmand ca, daca poti si ai posibilitatea sa revii mai tarziu, sa te intorci, in tot cazul cand esti tanar nu pra iti vine sa stai locului.
Parintii mei insistau ca eu sa urmez facultatea de matematica, ca tatal meu in tineretea lui, iar eu nu am vrut, fiecare a ramas pe pozitii, ai mei cu dorinta lor expresa sa devin profesoara numai de matematica si eu cu dorinta mea de a urma Medicina sau chiar si limbile straine, numai ca erau numai vreo 4 - 5 locuri anual scoase la concurs la limbi straine.
Asta nu inseamna ca am trecut usor peste acei ani care limitau considerabil posibilitatile de reusita, cat despre Psihologie nici nu se auzise bine in randurile noastre, ale elevilor de liceu, nici nu am auzit pe cineva vreodata ca in acei ani - am terminat liceul in vara 1986 - sa spuna ca va da admiterea la facultatea de Psihologie.
Dimpotriva am plans lacrimi amare si cumplite, m-a durut pana in adancul inimii !
La Drept, in anii comunismului se pregateau pentru admitere discipline precum Economia Politica, care cred ca era ceva comunist, o materie greu inteligibila si al carei scop nu il intelegeam prea bine dar nici nu am cautat sa imi dirijez atentia asupra sa, la fel ca la orele din scoala generala de Informare Politica si de Dirigentie si de P.T.A.P. sau Pregatirea Tineretului pentru Apararea Patrii ( acestea din urma imi placeau, dar sincer imi placea unitatea oamenilor si simteam un rol concret, acela al apararii tarii ).
Inca din primii ani cand ne-am intors parintii si cu mine, dupa vreo 4 ani petrecuti in alta tara, anume in Algeria, si era prin toamna anului 1976, crescusem si eu si incepeam sa privesc cu atentie ce este in jurul meu, sa inteleg lumea inconjuratoare.
Ma refer la cea din Romania, pentru ca in 1972, anul plecarii din Romania eram inca prea mica.
Sa fiu sincera nu mi-a luat mult deloc sa vad ca sunt diferente extrem de mari intre Algeria si Romania, in Algeria comparativ cu Romania exista democratie, desi ambele tari erau denumite "socialiste".
Prezenta francezilor inca in numar mare pe atunci in anii '70 in Algeria crea un aspect democratic, deschis, permisiv, tolerant, unde culturile se amestecau sau cel putin se cunosteau, desi diferite si traiau cot la cot.
Intrucat in Algeria erau si cetateni din alte tari, cetateni din alte tari arabe, dar si din tari din Europa de Est, din URSS, Coreea sau Vietnam si chiar si SUA.
Am simtit ca nu are sens sa imi bat capul sa inteleg ceva, ce imi scapa - adica ideologia si doctrina comunista din Romania incepand cu 1976 - dar despre care de la bun inceput mi-am facut o impresie foarte precisa : este ceva care nu e in acord cu omul.
De atunci am cautat prezenta colegilor mei, vecinilor din bloc cu care ma jucam, eram multi copii de aceeasi varsta si ne jucam cu totii si ne intelegeam frumos, nu se putea sa nu iesim noi la joaca, era bucuria noastra o dupa-amiaza petrecuta impreuna dar si zilele de vara, lungi, de vacanta, senine si calme.
Mi s-a parut mai important in tot acest context sau peisaj general numit comunism.
Pentru ca de mica am simtit pur si simplu ca nu are sens sa iti bati capul cu lucrurile care nu merg si care sunt impotriva firii, ci trebuie sa mergi mai departe si sa te orientezi spre viitor si spre lucruri proprii naturii umane.
Daca stii cu alte cuvinte, ca esti un om normal, nu te stradui sa te pliezi pe anormalitatea altuia.
Cam asta ar fi ca idee, in esenta.
In anii 1986 si cei cativa, putini, urmatori, dupa bacalaureat, in vacanta de vara ( 1986 ) am luat decizia sa ma pregatesc pentru Medicina si apoi am inceput sa ma pregatesc.
Vecina mea - apartamentul din fata - care apoi s-a mutat la un alt etaj, dar a ramas in acelasi bloc si pe aceeasi scara, auzind ca vreau sa ma inscriu la admitere la Medicina din anul urmator, mi-a oferit niste Caiete pretioase.
Am sa va spun despre ce era vorba.
Veronica Gheorghita mi-a dat Caietele ei de Desen de la Anatomie din anul intai de la facultatea de Medicina, de cand era ea studenta.
Si desena abolut minunat, niste desene de arta, sigur ea desena oase, celule, nuclei, citoplasme, membrane, mitocondrii, organe, viscere, muschi, artere, sistemul nervos, maduva si tot ce mai invata la Anatomie.
Veronica Gheorghita a devenit doctor pediatru si medic de familie.
Cand, mai tarziu am renuntat la admiterea la Medicina, in acel an a intrat o colega de liceu, de clasa, a patra oara dadea admiterea respectiva, am aranjat cursurile, caietele cu lectii, adica orice material pe care il construisem, il dobandisem in anii de pregatire.
Am putut cred ajuta un coleg, absolvent al unui alt liceu decat liceul meu Nicolae Balcescu ( Sfantul Sava ), cu care am fost prietena catva timp, un tanar care imi placea mult, foarte calm si linistit, l-am cunoscut la o lectie de chimie si am ramas o vreme in relatii de prietenie.
El a fost interesat de niste notite ale mele si cu draga inima m-am gandit ca pot fi si ele utile cuiva, caci el a ramas in cursã, dupa ce eu am parasit-o si cred, spun cred cã azi s-ar putea sa fie doctor, am vazut deja pe un site al unei institutii medicale, pe cineva cu numele lui de familie, dar nu sunt sigura de nimic.
In fine, acel coleg si cu mine aveam profesori comuni la acel moment si a fost un tanar de treaba, cumsecade si serios, de incredere, daca ar fi sa il descriu putin, as spune ca avea niste ochi albastri foarte frumosi, un albastru mai inchis de o nuanta frumoasa si intensa, era inalt si drept, filiform si blajin, avea parul blondut foarte fin si care se rarea, lucru care pe el in nemultumea dar asta nu ii scadea nimic din frumusetea fizica.
Un tanar mai degraba slabut, totusi bine facut.
Mama lui era... caut sa imi amintesc, asistenta medicala si tatal lui era cred colonel in Armata si odata chiar am fost la el in vizita tocmai - de fapt cum am ajuns ? am fost impreuna cu el oare ? da, cred ca da... - in Pipera.
Cel mai adesea, el era acela care venea la noi in vizita.
Prima data, cand urma sa ne faca prima vizita, imi aduc si azi aminte, pe mama o amuza cum s-au petrecut lucrurile atunci. Si, de ce ?
Pentru ca eu tineam mortis sa dau cu aspiratorul in toata casa, sa spal pe jos cu apa, detergent, clor si alcool medicinal cum procedez eu, ca totul sa fie perfect cand soseste colegul meu si am ramas in urma cu treburile domestice, si atunci l-am rugat pe fratele meu mai mic ( cu 9 ani mai tanar ca mine, nascut in 1977 ) sa mearga la statia de RATB de langa noi, ma rog era o mica distanta, si sa stea in statie si sa il astepte pe colegul meu.
Numai ca, fratele meu, - sa fi fost prin 1988, nu stiu daca chiar in 1987 cand abia ne-am cunoscut colegul acela si cu mine - era inca mic, si nici nu il cunostea pe colegul meu pentru ca nu il vazuse inca niciodata.
Eu insa i l-am descris, i-am spus ca e inalt, cu ochi albastri, blondut, drept, calm, blajin si linistit si ca e imposibil sa nu il remarce, mai ales ca la statia noastra nu era un trafic prea mare, si multi oameni nu prea coboara la statia noastra nici azi.
Fratele meu s-a dus cuminte sa il astepte, si dupa catva timp s-a intors cu colegul meu acasa !
Pe mama insa o amuza scena, ea lucra si era la serviciu nu era acasa cu noi in ziua aceea de prin 1987 sau 1988, insa se tot gandea cum oare fratele meu a reusit sa il cunoasca si sa intre in vorba asa copil cum era, cu colegul meu ?
Numai ca eu eram de parere ca omul - in cazul acesta fratele meu cel mai mic - trebuie sa se descurce natural de mic, firesc, sa nu faca un caz din orice, sa fie in mediul sau intre oameni si in lume si pe strada, si deci apreciam ca este un lucru care se poate face pentru varsta lui, si am avut dreptate.
Insa pe mama mea a uimit-o faptul ca fratele meu nu a facut opozitie pretentiilor mele si ca a plecat cu draga inima la statie singur sa il astepte pe tanarul meu coleg de la lectiile de chimie.
Peste multi ani inca, mama repeta, evocand acea imprejurare, scena pe care incerca sa si-o imagineze, - si tot repeta : "Cum s-or fi gasit ei doi ?"
Sigur insa, ca inainte sa plece din casa l-am instruit putin pe fratele meu sa nu intre cu nimeni in vorba, sa stea locului in statie, sa se uite dupa colegul meu in functie de trasaturile pe care i le spusesem ca le are, sa nu se lase interpelat de nimeni altcineva si sa observe daca vreun tanar cu acele semnalmente stã si el si asteapta pe cineva.
Acasa, remarcasem la fratele meu ca era foarte sociabil si curios sa stie tot ce misca in casa si deci si relatiile mele din care nu se dorea exclus, asa incat mi-am spus ca nu e bine sa intretin misterul, ci mai bine il pun la treaba si astfel sa vada ca are un rol important si nu este dat la o parte.
Colegul meu se numea Cornel Capatana si era un baiat inalt si frumos, iar micul meu frate pe atunci era un copil ca toti copiii mic de statura, impreuna ei doi au venit acasa de la statie si fratele meu si-a indeplinit misiunea.
Cred ca si Cornel avea un frate insa eu nu l-am cunoscut.
Atunci cand am inceput sa invat biologie pentru admiterea la Medicina, un manual care continea notiuni de Anatomie si Fiziologie, mi-a placut mult sistemul nervos si despre el am invatat cu placere si curiozitate in acei ani.
Multi ani mai tarziu, in 2005, in anul intai la Drept fiind, un rol hotarator l-a avut faptul ca in trecutul meu ma pregatisem pentru Medicina, atunci cand am avut de ales o disciplina - obligatoriu de urmat - dintre cele 3 discipline optionale de an, si am ales atunci Psihologia Judiciara.
Pe pagina universitatii noastre "Spiru Haret" si a facultatii de Psihologie, citisem despre un program de master, desigur un master de Psihologie poate chiar Psihologie Victimala, in cadrul caruia, una dintre discipline era chiar Biologia ( moleculara ? ), iar profesorul titular de curs era chiar sotul profesoarei mele de Chimie din anii 1987, 1988.
Insa, numai cativa ani mai tarziu, oricum cand am terminat eu patru ani mai tarziu facultatea de Drept, nu l-am mai vazut, acel curs de Biologie nu mai figura in programa de invatamant de la acel master.
Ma gandeam ca in SUA, studentii se pot inscrie la cursuri foarte diferite, cel putin asa auzisem, probabil depinde si de universitate, sau inca din liceu chiar.
Cu alt cuvinte, daca iti plac mai multe domenii ale cunoasterii cum sa faci sa urmezi un curs sau cursuri care te intereseaza ?
Se pare ca si in Romania, aceea de dinainte de 1948, asa ceva se putea.
Sau cel putin candva ar fi fost posibil acest lucru.
Prin anul 2010, deci dupa ce am absolvit facultatea de Drept ( in vara 2009 ), prin primavara sa fi fost, cand am fost invitata prin Asociatia Absolventilor Universitatii noastre Spiru Haret, la o emisiune realizata de televiziunea universitatii noastre, mai precis a Fundatiei Romania de Maine, "TVR Educational".
In anul IV si ultimul de facultate, ( 2008-2009 ) prin primavara, da, tot prin primavarã, in 2009, mai participasem la o astfel de emisiune, atunci cu noi studentii, iar in 2010 cu noi, absolventii.
In anul 4 am participat cu colegii mei de an, am intrat in emisiune pe grupulete alcatuite din 2- 3 studenti, au fost atunci realizate cateva emisiuni una dupa alta, pana la epuizarea si intrarea in emisiune a tuturor colegilor invitati.
Am fost atunci intr-un grup cu colegii mei Luminita Raileanu ( si ea este pe Facebook si pe Linkedin.com ), Bogdan Heinerik, Laura Simion si cred ca a mai fost cineva, insa uit cine.
Sa fi fost colega noastra Steliana Pavel-Moraru ( Stela ) ?
Eu am intrat cu Laura Simion si cu Bogdan Heinerik atunci, in ultimul grupulet la ultima emisiune de 30 de minute.
( Fiecare emisiune dura 30 de minute ).
Dupa aceea, in primavara anului 2010, fostul decan al facultatii de drept si profesorul nostru de dreptul mediului si dreptul transporturilor ne-a povestit, inainte sa intram in emisiune la o mica reuniune, pregatind subiectul emisiunii si stabilind despre ce vom vorbi, ce subiecte vom aborda, ne-a povestit deci ca a cunoscut un doctor care s-a inscris la facultatea de Drept a universitatii noastre Spiru Haret, spunand ca in tinerete isi dorea mult sa urmeze Dreptul dar nu a putut, a devenit doctor si cu asta s-a ocupat toata viata lui, ba era poate chiar chirurg, si asa, acel medic si-a vazut si a tinut sa isi vada visul implinit si s-a inscris la Drept.
Nu stiu cate Universitati si facultati din Romania, din Bucuresti sunt inteligente si capabile in acelasi timp, deschise si moderne, incat sa elaboreze cursuri la diferite discipline la care sa poti participa, chiar daca nu urmezi acea facultate si / sau nu ai urmat-o.
Insa am avut surpriza si bucuria sa aud ca in Bucuresti exista o astfel de facultate, anume Medicina.
Am mai scris si ca, m-am confruntat cu niste probleme de sanatate - vezica si rinichii, si chiar si inima mai apoi - care mi-au ocupat tot timpul, mi-a fost necesara multa vointa si un mare consum de energie, si asta, incepand chiar cu anul 2005 cand am reusit sa ma inscriu la Drept, la Universitatea Spiru Haret.
Aceste probleme de sanatate care m-au ingrijorat, m-au intristat, m-au facut sa plang, mi-au cerut un efort crescut, un mai mare consum de energie, o vointa mai puternica, in acelasi timp m-au tintuit locului, pe mine o persoana activa si careia ii venea greu sa stea locului.
In anul 2010 am aflat despre un curs de Fiziologie, de Neurostiinte, la care pot participa, insa nu am putut sa ma inscriu in acel an si dupa cum se vede nici in anii urmatori.
Insa sunt foarte dornica sa reusesc sa ajung sa fac acest curs de Fiziologie-Neurostiinte, la care participa in afara de medici, de rezidenti, de psihologi ( de la facultatea de Psihologie ) si economisti si chiar si arhitecti, deci persoane care au terminat alte facultati decat Medicina sau Psihologia.
Studenti si licentiati deopotriva.
Cursul cuprinde notiuni de fiziologie in primul rand, dar si de psihologie pe care le trateaza insa tot din perspectiva Fiziologiei, spre deosebire de felul in care sunt tratate in manualele de psihologie, cu alte cuvinte accentul se pune pe fiziologie, pe intelegerea, descrierea mecanismului anumitor procese psihologice.
Exista si o Bibliografie si o tematica a cursului acestuia de fiziologie de la Medicina.
Acest curs ne vorbeste despre deschidere, despre om, despre creier, despre capacitatile creierului, functiile lui, activitatea lui, despre excitabilitate, despre camp, despre somn si vise, despre invatare si gandire si memorie.
Si toate acestea intr-o viziune moderna, pentru o lume care poate si trebuie sa treaca la o alta etapa, la un alt nivel al deschiderii, al intelegerii, al unei viziuni mai complexe asupra vietii.
Este un curs minunat si il recomand cu caldura, mai ales ca iata el este tinut de nimeni altul decat de doctorul Leon Zagrean, cel care conduce catedra de Fiziologie a facultatii de Medicina din Bucuresti, cel care ne-a predat biologie atat mie cat si colegului meu Cornel Capatana in anii aceia 1987, 1988.
Doctorul Zagrean avea pe atunci vreo 34 de ani si era deja lector universitar si preda disciplina Fiziologie la facultatea de Medicina din Bucuresti.
Acest curs este minunat cum am spus, inveti lucruri foarte frumoase, anume studiezi insasi Viata si substratul ei, "mecanismul" ei, inveti si intelegi ca fiecare om are un creier care este unul inteligent si capabil si caruia ii e proprie invatarea, gandirea, dar si memoria...
Deschiderea catre viitor, o viziune cat mai cuprinzatoare asupra vietii, dar si capacitatea de a memora trecutul si experientele traite.
Adica se aflã in om capacitatea de a se orienta spre viitor, de a fi mai inteligent, mai bun, in acelasi timp neuitand toata experienta trecutului sau.
Cand citesc stirile din Lumea Justitiei si vad rautatea, micimea sufletului unor oameni, ma ingrozesc si ma inchid in mine si ma revolt si simt nevoia totusi sa spun tare ce nu imi place, cata nedreptate existã, dar si cata rautate, nedreptatea ma sufoca.
Ma intereseaza personalitatea Iuliei Antoanella Motoc intrucat ea este o fire mai deschisa si creierul ei are nevoie de hrana aceasta care il imbogateste, a lecturilor diferite, de literatura, filozofie, drept, filozofie politica.
Citesc articole in presa acolo unde judecatorul Danilet ( membru CSM ) dã interviuri, pentru ca el insusi se descrie pe sine ca fiind un om al deschiderii, al noului, un reformator.
In rest insa, mediul judiciar este inca un mediu anacronic si inchis in care oamenii nu s-au obisnuit sa dezvolte relatii colegiale, si nici relatii sociale, firesti si proprii omului, in care oamenii de fapt sunt dezadaptati pentru ca acesta este tristul adevar, ei sunt dezadaptati.
Astfel stand lucrurile am sa va spun ca puteti ca si mine citi si afla despre cursul de fiziologie, de Neurostiinte mai exact, este un curs pe care il recomand sincer pentru ca este serios, asa cum nu cred ca mai sunt azi prea mult oamenii, din varii motive ( expresia profesorului Ioan Griga din facultate, de la dreptul penal general, "varii motive" ) si nici domeniul educatiei sau invatamantului.
Astazi iatã, profesorii ne evitã, am auzit in facultate un coleg spunand ca se considera azi de catre profesori ca studentii le-ar putea face concurenta intr-un viitor.
Ori nu este asa.
Avem nevoie de profesori, si ei sunt si trebuie sa fie mereu pentru noi niste repere, niste modele, niste arhetipuri, ei au invatat si s-au pregatit cu multi ani inaintea noastra, au acumulat mai multa experienta si au ce impartasi, pe langa aceasta si intelepciune.
Profesorul si studentul nu sunt niste oameni care se iau dupa terminarea facultatii, la intrecere.
De altfel, toti cei care aleg o facultate, oricare ar fi ea, nu trebuie sa se ia la intrece, trebuie sa studieze de placere, din vointa lor si din pasiune, ei trebuie sa se completeze eventual si fiecare sa aiba locul lui si rolul lui.
Intelectualii, studentii, absolventii nu sunt si nici nu trebuie sa fie niste "firme" sau 'societati comerciale" in competitie, ei nu trebuie sa se lupte unii cu altii, sau unii impotriva altora, nu acesta este rolul intelectualului ci sa caute si sa aduca pacea intre oameni.
Nu suntem niste produse, nici o marfa, nici obiecte, suntem oameni care invatam in facultate un numar de ani si apoi, continuam toata viata sa studiem ( master, doctorat ), sa citim, sa invatam pentru a-i orienta, ajuta, indruma, sfatui si pe alti semeni ai nostri.
Pentru a realiza ceva bun si frumos.
Nu suntem piese intr-o fabrica si nici industrie.
Prin urmare, revin la cursul de Neurostiinte pe care il expune si il tine profesorul si doctorul Leon Zagrean in cadrul facultatii de Medicina din Bucuresti, puteti invata chiar din bibliografia si tematica cursului prezentata pe internet, daca il accesati cu atentie, in fiecare an - deci in fiecare an, de cand a inceput el sa se tina, din 1998 pana in 2013 inclusiv - si multe facultati de Stat si particulare ii pot urma exemplul si modelul si organiza astfel de cursuri deschise.
Este un curs de la facultatea de Medicina de Stat, un curs deschis, celelalte informatii se gasesc alaturi de bibliografia destul de vastã si foarte frumoasa pe site-ul Catedrei de Fiziologie, accesand link-ul www.fiziologie.ro
Tot din adresa de email a expeditoarei mesajului am dedus eu, cred eu ca expeditoarea a terminat - asa s-ar parea - facultatea de Medicina, caci adresa ei purta in continut un cuvant specific Anatomiei.
Din adresa ei am vazut ca este vorba de o universitate, indiciu desprins din terminatia "edu", care ne indica noua ca este cineva din domeniul Educatiei, al Invatamantului, si anume cautand pe internet dupa initialele "cwru" am vazut ca este o universitate din Cleveland, din Ohio numita chiar asa "Case Western Reserve University" ( cwru.edu ).
M-am uitat imediat la Rubrica "Alumni" si am vazut ca in Board-ul acestuia figureaza chiar si o persoana cu nume si prenume ce suna absolut romaneste.
Sigur insa ca nu stiu si nu am idee cine mi-a trimis acel mail, daca m-a cunoscut vreodata, sau cine stie daca avem vreo cunostinta comuna, dar numele nu era romanesc, ci american, anglosaxon.
Pentru mine este o bucurie sa am prieteni si mai ales oameni deschisi si calzi, sinceri care cred in valoarea prieteniei pur si simplu.
Insa, m-am intrista mult vazand de la cati prieteni carora le-am expediat acest mail, mi-a fost el returnat, restituit !
Probabil am mai scris despre aceasta, cand am terminat liceul, atunci dupa bacalaureat m-am decis sa pregatesc admiterea la Medicina, in timp ce colegii mei facusera aceasta alegere inca din anii de liceu si se pregatisera intens.
Chiar si asa, noi fiind o generatie numeroasa, mare, a fost nevoie de 3, chiar 4 admiteri succesive pentru ca sa reuseasca toti colegii mei - pe care i-am admirat, o spun sincer, mie de fapt nu imi place sa repet un examen, imi este de nesuportat acest lucru !
I-am admirat sincer, sigur, e o dovada de tenacitate, dar sa repeti iar si iar acelasi examen, avand aceeasi materie si aceleasi exigente, dar si acelasi numar redus de locuri si aceeasi multi candidati...
In fine, acuma fiecare din noi suntem cum suntem, si exista diferente intre noi.
In anii aceia, caci totusi si eu am urmat putin traditia si cativa ani am pregatit acea admitere la Medicina, dar marturisesc ca mediul inchis, locurile putine, dar si faptul ca esti tanar si nerabdator, toate acestea te fac si sa te demotivezi si sa iti doresti sa treci mai departe, sa faci altceva, urmand ca, daca poti si ai posibilitatea sa revii mai tarziu, sa te intorci, in tot cazul cand esti tanar nu pra iti vine sa stai locului.
Parintii mei insistau ca eu sa urmez facultatea de matematica, ca tatal meu in tineretea lui, iar eu nu am vrut, fiecare a ramas pe pozitii, ai mei cu dorinta lor expresa sa devin profesoara numai de matematica si eu cu dorinta mea de a urma Medicina sau chiar si limbile straine, numai ca erau numai vreo 4 - 5 locuri anual scoase la concurs la limbi straine.
Asta nu inseamna ca am trecut usor peste acei ani care limitau considerabil posibilitatile de reusita, cat despre Psihologie nici nu se auzise bine in randurile noastre, ale elevilor de liceu, nici nu am auzit pe cineva vreodata ca in acei ani - am terminat liceul in vara 1986 - sa spuna ca va da admiterea la facultatea de Psihologie.
Dimpotriva am plans lacrimi amare si cumplite, m-a durut pana in adancul inimii !
La Drept, in anii comunismului se pregateau pentru admitere discipline precum Economia Politica, care cred ca era ceva comunist, o materie greu inteligibila si al carei scop nu il intelegeam prea bine dar nici nu am cautat sa imi dirijez atentia asupra sa, la fel ca la orele din scoala generala de Informare Politica si de Dirigentie si de P.T.A.P. sau Pregatirea Tineretului pentru Apararea Patrii ( acestea din urma imi placeau, dar sincer imi placea unitatea oamenilor si simteam un rol concret, acela al apararii tarii ).
Inca din primii ani cand ne-am intors parintii si cu mine, dupa vreo 4 ani petrecuti in alta tara, anume in Algeria, si era prin toamna anului 1976, crescusem si eu si incepeam sa privesc cu atentie ce este in jurul meu, sa inteleg lumea inconjuratoare.
Ma refer la cea din Romania, pentru ca in 1972, anul plecarii din Romania eram inca prea mica.
Sa fiu sincera nu mi-a luat mult deloc sa vad ca sunt diferente extrem de mari intre Algeria si Romania, in Algeria comparativ cu Romania exista democratie, desi ambele tari erau denumite "socialiste".
Prezenta francezilor inca in numar mare pe atunci in anii '70 in Algeria crea un aspect democratic, deschis, permisiv, tolerant, unde culturile se amestecau sau cel putin se cunosteau, desi diferite si traiau cot la cot.
Intrucat in Algeria erau si cetateni din alte tari, cetateni din alte tari arabe, dar si din tari din Europa de Est, din URSS, Coreea sau Vietnam si chiar si SUA.
Am simtit ca nu are sens sa imi bat capul sa inteleg ceva, ce imi scapa - adica ideologia si doctrina comunista din Romania incepand cu 1976 - dar despre care de la bun inceput mi-am facut o impresie foarte precisa : este ceva care nu e in acord cu omul.
De atunci am cautat prezenta colegilor mei, vecinilor din bloc cu care ma jucam, eram multi copii de aceeasi varsta si ne jucam cu totii si ne intelegeam frumos, nu se putea sa nu iesim noi la joaca, era bucuria noastra o dupa-amiaza petrecuta impreuna dar si zilele de vara, lungi, de vacanta, senine si calme.
Mi s-a parut mai important in tot acest context sau peisaj general numit comunism.
Pentru ca de mica am simtit pur si simplu ca nu are sens sa iti bati capul cu lucrurile care nu merg si care sunt impotriva firii, ci trebuie sa mergi mai departe si sa te orientezi spre viitor si spre lucruri proprii naturii umane.
Daca stii cu alte cuvinte, ca esti un om normal, nu te stradui sa te pliezi pe anormalitatea altuia.
Cam asta ar fi ca idee, in esenta.
In anii 1986 si cei cativa, putini, urmatori, dupa bacalaureat, in vacanta de vara ( 1986 ) am luat decizia sa ma pregatesc pentru Medicina si apoi am inceput sa ma pregatesc.
Vecina mea - apartamentul din fata - care apoi s-a mutat la un alt etaj, dar a ramas in acelasi bloc si pe aceeasi scara, auzind ca vreau sa ma inscriu la admitere la Medicina din anul urmator, mi-a oferit niste Caiete pretioase.
Am sa va spun despre ce era vorba.
Veronica Gheorghita mi-a dat Caietele ei de Desen de la Anatomie din anul intai de la facultatea de Medicina, de cand era ea studenta.
Si desena abolut minunat, niste desene de arta, sigur ea desena oase, celule, nuclei, citoplasme, membrane, mitocondrii, organe, viscere, muschi, artere, sistemul nervos, maduva si tot ce mai invata la Anatomie.
Veronica Gheorghita a devenit doctor pediatru si medic de familie.
Cand, mai tarziu am renuntat la admiterea la Medicina, in acel an a intrat o colega de liceu, de clasa, a patra oara dadea admiterea respectiva, am aranjat cursurile, caietele cu lectii, adica orice material pe care il construisem, il dobandisem in anii de pregatire.
Am putut cred ajuta un coleg, absolvent al unui alt liceu decat liceul meu Nicolae Balcescu ( Sfantul Sava ), cu care am fost prietena catva timp, un tanar care imi placea mult, foarte calm si linistit, l-am cunoscut la o lectie de chimie si am ramas o vreme in relatii de prietenie.
El a fost interesat de niste notite ale mele si cu draga inima m-am gandit ca pot fi si ele utile cuiva, caci el a ramas in cursã, dupa ce eu am parasit-o si cred, spun cred cã azi s-ar putea sa fie doctor, am vazut deja pe un site al unei institutii medicale, pe cineva cu numele lui de familie, dar nu sunt sigura de nimic.
In fine, acel coleg si cu mine aveam profesori comuni la acel moment si a fost un tanar de treaba, cumsecade si serios, de incredere, daca ar fi sa il descriu putin, as spune ca avea niste ochi albastri foarte frumosi, un albastru mai inchis de o nuanta frumoasa si intensa, era inalt si drept, filiform si blajin, avea parul blondut foarte fin si care se rarea, lucru care pe el in nemultumea dar asta nu ii scadea nimic din frumusetea fizica.
Un tanar mai degraba slabut, totusi bine facut.
Mama lui era... caut sa imi amintesc, asistenta medicala si tatal lui era cred colonel in Armata si odata chiar am fost la el in vizita tocmai - de fapt cum am ajuns ? am fost impreuna cu el oare ? da, cred ca da... - in Pipera.
Cel mai adesea, el era acela care venea la noi in vizita.
Prima data, cand urma sa ne faca prima vizita, imi aduc si azi aminte, pe mama o amuza cum s-au petrecut lucrurile atunci. Si, de ce ?
Pentru ca eu tineam mortis sa dau cu aspiratorul in toata casa, sa spal pe jos cu apa, detergent, clor si alcool medicinal cum procedez eu, ca totul sa fie perfect cand soseste colegul meu si am ramas in urma cu treburile domestice, si atunci l-am rugat pe fratele meu mai mic ( cu 9 ani mai tanar ca mine, nascut in 1977 ) sa mearga la statia de RATB de langa noi, ma rog era o mica distanta, si sa stea in statie si sa il astepte pe colegul meu.
Numai ca, fratele meu, - sa fi fost prin 1988, nu stiu daca chiar in 1987 cand abia ne-am cunoscut colegul acela si cu mine - era inca mic, si nici nu il cunostea pe colegul meu pentru ca nu il vazuse inca niciodata.
Eu insa i l-am descris, i-am spus ca e inalt, cu ochi albastri, blondut, drept, calm, blajin si linistit si ca e imposibil sa nu il remarce, mai ales ca la statia noastra nu era un trafic prea mare, si multi oameni nu prea coboara la statia noastra nici azi.
Fratele meu s-a dus cuminte sa il astepte, si dupa catva timp s-a intors cu colegul meu acasa !
Pe mama insa o amuza scena, ea lucra si era la serviciu nu era acasa cu noi in ziua aceea de prin 1987 sau 1988, insa se tot gandea cum oare fratele meu a reusit sa il cunoasca si sa intre in vorba asa copil cum era, cu colegul meu ?
Numai ca eu eram de parere ca omul - in cazul acesta fratele meu cel mai mic - trebuie sa se descurce natural de mic, firesc, sa nu faca un caz din orice, sa fie in mediul sau intre oameni si in lume si pe strada, si deci apreciam ca este un lucru care se poate face pentru varsta lui, si am avut dreptate.
Insa pe mama mea a uimit-o faptul ca fratele meu nu a facut opozitie pretentiilor mele si ca a plecat cu draga inima la statie singur sa il astepte pe tanarul meu coleg de la lectiile de chimie.
Peste multi ani inca, mama repeta, evocand acea imprejurare, scena pe care incerca sa si-o imagineze, - si tot repeta : "Cum s-or fi gasit ei doi ?"
Sigur insa, ca inainte sa plece din casa l-am instruit putin pe fratele meu sa nu intre cu nimeni in vorba, sa stea locului in statie, sa se uite dupa colegul meu in functie de trasaturile pe care i le spusesem ca le are, sa nu se lase interpelat de nimeni altcineva si sa observe daca vreun tanar cu acele semnalmente stã si el si asteapta pe cineva.
Acasa, remarcasem la fratele meu ca era foarte sociabil si curios sa stie tot ce misca in casa si deci si relatiile mele din care nu se dorea exclus, asa incat mi-am spus ca nu e bine sa intretin misterul, ci mai bine il pun la treaba si astfel sa vada ca are un rol important si nu este dat la o parte.
Colegul meu se numea Cornel Capatana si era un baiat inalt si frumos, iar micul meu frate pe atunci era un copil ca toti copiii mic de statura, impreuna ei doi au venit acasa de la statie si fratele meu si-a indeplinit misiunea.
Cred ca si Cornel avea un frate insa eu nu l-am cunoscut.
Atunci cand am inceput sa invat biologie pentru admiterea la Medicina, un manual care continea notiuni de Anatomie si Fiziologie, mi-a placut mult sistemul nervos si despre el am invatat cu placere si curiozitate in acei ani.
Multi ani mai tarziu, in 2005, in anul intai la Drept fiind, un rol hotarator l-a avut faptul ca in trecutul meu ma pregatisem pentru Medicina, atunci cand am avut de ales o disciplina - obligatoriu de urmat - dintre cele 3 discipline optionale de an, si am ales atunci Psihologia Judiciara.
Pe pagina universitatii noastre "Spiru Haret" si a facultatii de Psihologie, citisem despre un program de master, desigur un master de Psihologie poate chiar Psihologie Victimala, in cadrul caruia, una dintre discipline era chiar Biologia ( moleculara ? ), iar profesorul titular de curs era chiar sotul profesoarei mele de Chimie din anii 1987, 1988.
Insa, numai cativa ani mai tarziu, oricum cand am terminat eu patru ani mai tarziu facultatea de Drept, nu l-am mai vazut, acel curs de Biologie nu mai figura in programa de invatamant de la acel master.
Ma gandeam ca in SUA, studentii se pot inscrie la cursuri foarte diferite, cel putin asa auzisem, probabil depinde si de universitate, sau inca din liceu chiar.
Cu alt cuvinte, daca iti plac mai multe domenii ale cunoasterii cum sa faci sa urmezi un curs sau cursuri care te intereseaza ?
Se pare ca si in Romania, aceea de dinainte de 1948, asa ceva se putea.
Sau cel putin candva ar fi fost posibil acest lucru.
Prin anul 2010, deci dupa ce am absolvit facultatea de Drept ( in vara 2009 ), prin primavara sa fi fost, cand am fost invitata prin Asociatia Absolventilor Universitatii noastre Spiru Haret, la o emisiune realizata de televiziunea universitatii noastre, mai precis a Fundatiei Romania de Maine, "TVR Educational".
In anul IV si ultimul de facultate, ( 2008-2009 ) prin primavara, da, tot prin primavarã, in 2009, mai participasem la o astfel de emisiune, atunci cu noi studentii, iar in 2010 cu noi, absolventii.
In anul 4 am participat cu colegii mei de an, am intrat in emisiune pe grupulete alcatuite din 2- 3 studenti, au fost atunci realizate cateva emisiuni una dupa alta, pana la epuizarea si intrarea in emisiune a tuturor colegilor invitati.
Am fost atunci intr-un grup cu colegii mei Luminita Raileanu ( si ea este pe Facebook si pe Linkedin.com ), Bogdan Heinerik, Laura Simion si cred ca a mai fost cineva, insa uit cine.
Sa fi fost colega noastra Steliana Pavel-Moraru ( Stela ) ?
Eu am intrat cu Laura Simion si cu Bogdan Heinerik atunci, in ultimul grupulet la ultima emisiune de 30 de minute.
( Fiecare emisiune dura 30 de minute ).
Dupa aceea, in primavara anului 2010, fostul decan al facultatii de drept si profesorul nostru de dreptul mediului si dreptul transporturilor ne-a povestit, inainte sa intram in emisiune la o mica reuniune, pregatind subiectul emisiunii si stabilind despre ce vom vorbi, ce subiecte vom aborda, ne-a povestit deci ca a cunoscut un doctor care s-a inscris la facultatea de Drept a universitatii noastre Spiru Haret, spunand ca in tinerete isi dorea mult sa urmeze Dreptul dar nu a putut, a devenit doctor si cu asta s-a ocupat toata viata lui, ba era poate chiar chirurg, si asa, acel medic si-a vazut si a tinut sa isi vada visul implinit si s-a inscris la Drept.
Nu stiu cate Universitati si facultati din Romania, din Bucuresti sunt inteligente si capabile in acelasi timp, deschise si moderne, incat sa elaboreze cursuri la diferite discipline la care sa poti participa, chiar daca nu urmezi acea facultate si / sau nu ai urmat-o.
Insa am avut surpriza si bucuria sa aud ca in Bucuresti exista o astfel de facultate, anume Medicina.
Am mai scris si ca, m-am confruntat cu niste probleme de sanatate - vezica si rinichii, si chiar si inima mai apoi - care mi-au ocupat tot timpul, mi-a fost necesara multa vointa si un mare consum de energie, si asta, incepand chiar cu anul 2005 cand am reusit sa ma inscriu la Drept, la Universitatea Spiru Haret.
Aceste probleme de sanatate care m-au ingrijorat, m-au intristat, m-au facut sa plang, mi-au cerut un efort crescut, un mai mare consum de energie, o vointa mai puternica, in acelasi timp m-au tintuit locului, pe mine o persoana activa si careia ii venea greu sa stea locului.
In anul 2010 am aflat despre un curs de Fiziologie, de Neurostiinte, la care pot participa, insa nu am putut sa ma inscriu in acel an si dupa cum se vede nici in anii urmatori.
Insa sunt foarte dornica sa reusesc sa ajung sa fac acest curs de Fiziologie-Neurostiinte, la care participa in afara de medici, de rezidenti, de psihologi ( de la facultatea de Psihologie ) si economisti si chiar si arhitecti, deci persoane care au terminat alte facultati decat Medicina sau Psihologia.
Studenti si licentiati deopotriva.
Cursul cuprinde notiuni de fiziologie in primul rand, dar si de psihologie pe care le trateaza insa tot din perspectiva Fiziologiei, spre deosebire de felul in care sunt tratate in manualele de psihologie, cu alte cuvinte accentul se pune pe fiziologie, pe intelegerea, descrierea mecanismului anumitor procese psihologice.
Exista si o Bibliografie si o tematica a cursului acestuia de fiziologie de la Medicina.
Acest curs ne vorbeste despre deschidere, despre om, despre creier, despre capacitatile creierului, functiile lui, activitatea lui, despre excitabilitate, despre camp, despre somn si vise, despre invatare si gandire si memorie.
Si toate acestea intr-o viziune moderna, pentru o lume care poate si trebuie sa treaca la o alta etapa, la un alt nivel al deschiderii, al intelegerii, al unei viziuni mai complexe asupra vietii.
Este un curs minunat si il recomand cu caldura, mai ales ca iata el este tinut de nimeni altul decat de doctorul Leon Zagrean, cel care conduce catedra de Fiziologie a facultatii de Medicina din Bucuresti, cel care ne-a predat biologie atat mie cat si colegului meu Cornel Capatana in anii aceia 1987, 1988.
Doctorul Zagrean avea pe atunci vreo 34 de ani si era deja lector universitar si preda disciplina Fiziologie la facultatea de Medicina din Bucuresti.
Acest curs este minunat cum am spus, inveti lucruri foarte frumoase, anume studiezi insasi Viata si substratul ei, "mecanismul" ei, inveti si intelegi ca fiecare om are un creier care este unul inteligent si capabil si caruia ii e proprie invatarea, gandirea, dar si memoria...
Deschiderea catre viitor, o viziune cat mai cuprinzatoare asupra vietii, dar si capacitatea de a memora trecutul si experientele traite.
Adica se aflã in om capacitatea de a se orienta spre viitor, de a fi mai inteligent, mai bun, in acelasi timp neuitand toata experienta trecutului sau.
Cand citesc stirile din Lumea Justitiei si vad rautatea, micimea sufletului unor oameni, ma ingrozesc si ma inchid in mine si ma revolt si simt nevoia totusi sa spun tare ce nu imi place, cata nedreptate existã, dar si cata rautate, nedreptatea ma sufoca.
Ma intereseaza personalitatea Iuliei Antoanella Motoc intrucat ea este o fire mai deschisa si creierul ei are nevoie de hrana aceasta care il imbogateste, a lecturilor diferite, de literatura, filozofie, drept, filozofie politica.
Citesc articole in presa acolo unde judecatorul Danilet ( membru CSM ) dã interviuri, pentru ca el insusi se descrie pe sine ca fiind un om al deschiderii, al noului, un reformator.
In rest insa, mediul judiciar este inca un mediu anacronic si inchis in care oamenii nu s-au obisnuit sa dezvolte relatii colegiale, si nici relatii sociale, firesti si proprii omului, in care oamenii de fapt sunt dezadaptati pentru ca acesta este tristul adevar, ei sunt dezadaptati.
Astfel stand lucrurile am sa va spun ca puteti ca si mine citi si afla despre cursul de fiziologie, de Neurostiinte mai exact, este un curs pe care il recomand sincer pentru ca este serios, asa cum nu cred ca mai sunt azi prea mult oamenii, din varii motive ( expresia profesorului Ioan Griga din facultate, de la dreptul penal general, "varii motive" ) si nici domeniul educatiei sau invatamantului.
Astazi iatã, profesorii ne evitã, am auzit in facultate un coleg spunand ca se considera azi de catre profesori ca studentii le-ar putea face concurenta intr-un viitor.
Ori nu este asa.
Avem nevoie de profesori, si ei sunt si trebuie sa fie mereu pentru noi niste repere, niste modele, niste arhetipuri, ei au invatat si s-au pregatit cu multi ani inaintea noastra, au acumulat mai multa experienta si au ce impartasi, pe langa aceasta si intelepciune.
Profesorul si studentul nu sunt niste oameni care se iau dupa terminarea facultatii, la intrecere.
De altfel, toti cei care aleg o facultate, oricare ar fi ea, nu trebuie sa se ia la intrece, trebuie sa studieze de placere, din vointa lor si din pasiune, ei trebuie sa se completeze eventual si fiecare sa aiba locul lui si rolul lui.
Intelectualii, studentii, absolventii nu sunt si nici nu trebuie sa fie niste "firme" sau 'societati comerciale" in competitie, ei nu trebuie sa se lupte unii cu altii, sau unii impotriva altora, nu acesta este rolul intelectualului ci sa caute si sa aduca pacea intre oameni.
Nu suntem niste produse, nici o marfa, nici obiecte, suntem oameni care invatam in facultate un numar de ani si apoi, continuam toata viata sa studiem ( master, doctorat ), sa citim, sa invatam pentru a-i orienta, ajuta, indruma, sfatui si pe alti semeni ai nostri.
Pentru a realiza ceva bun si frumos.
Nu suntem piese intr-o fabrica si nici industrie.
Prin urmare, revin la cursul de Neurostiinte pe care il expune si il tine profesorul si doctorul Leon Zagrean in cadrul facultatii de Medicina din Bucuresti, puteti invata chiar din bibliografia si tematica cursului prezentata pe internet, daca il accesati cu atentie, in fiecare an - deci in fiecare an, de cand a inceput el sa se tina, din 1998 pana in 2013 inclusiv - si multe facultati de Stat si particulare ii pot urma exemplul si modelul si organiza astfel de cursuri deschise.
Este un curs de la facultatea de Medicina de Stat, un curs deschis, celelalte informatii se gasesc alaturi de bibliografia destul de vastã si foarte frumoasa pe site-ul Catedrei de Fiziologie, accesand link-ul www.fiziologie.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu