Despre puterea lui Dumnezeu si icoane facatoare de minuni ( 5 )

Despre puterea lui Dumnezeu si icoane facatoare de minuni ( 5 )

Mãnãstirea Sâmbãta de Sus

Izvorul Tãmãduirii

Manastirea Sambata de Sus are hramul « Izvorul Tamaduirii ».

Prin secolul al XVI-lea, crestinii ortodocsi descopera acest izvor cu ape miraculoase, la poalele Muntilor Fãgãras.

O datã cu scurgerea timpului, faima acestui izvor creste.

In anul 1696, domnitorul Constantin Brâncoveanu si fratii sãi construiesc in aproprierea izvorului, Manastirea “Sambata de Sus”.

In anul 1785, tunurile generalului austriac Preiss rad lãcasul din temelii.

Urmeaza o perioada de decadere.

Izvorul ramane loc de pelerinaj, chiar si in perioada de ruinã a manastirii.

De doua ori pe an, el rãbufnea asemenea unei fantani arteziene.

Intre anii 1926 si 1928 manastirea a fost refacuta.

Apele izvorului au vindecat, de-a lungul anilor, mii de bolnavi psihic sau epileptici.

Cu cat credinta oamenilor este mai mare, cu atat vindecarea lor este mai rapida.

Asupra celor lipsiti de credinta, ele nu au niciun efect.

In timpul vietii Parintelui Arsenie Boca ( raposat in anul 1989 ), tamaduirile erau foarte frecvente.

Cea mai mare afluentã de credinciosi se inregistreaza la 28 aprilie, de hramul manastirii : “Izvorul Tamaduirii” ( circa 20 – 30.000 de oameni ).

Apa izvorului este folosita atat ca “tratament”, cat si pentru stropirea locuintelor sau a hainelor, spre vindecare, dar si pentru a fi protejati de boli si necazuri.

Nimeni nu tine o evidenta a minunilor infaptuite aici, dar traditia locului le cunoaste.

Schitul Sumuleu

Statuia facatoare de minuni ai Mântuitorului Iisus

Schitul se aflã in comuna Sumuleu, la randul ei situata la circa 2 km de Miercurea Ciuc.

Schitul apartine cultului romano-catolic.

Schitul Sumuleu dateaza de prin secolul al XVII-lea si a fost reconstruit in anul 1878.

In apropierea lui existã un izvor cu apa tamaduitoare.

In prezent, aici locuieste, de 8 – 9 ani, un singur pustnic : Bella Ferencz.

In fiecare an, de sarbatoarea Rusaliilor, la schit are loc o procesiune mai aparte : credinciosii urca aici, inconjoara in genunchi altarul, printr-o trecere subterana, se roaga si arunca un banut intr-un sicriu gol de langa altar ( sicriu care are o poveste neobisnuita si este patul de odihna al calugarului ).

La Schitul Sumuleu, de-a lungul timpului, multi oameni bolnavi sau necajiti si-au gasit alinarea durerilor sufletesti si trupesti.

Izvorul cu apa carbogazoasa aflat la poalele dealului pe care este amplasat schitul, face adevarate minuni in vindecarea bolilor gastrice si a bolilor sistemului nervos.

Dar, lucrul cel mai de pret de aici este statuia reprezentandu-L pe Domnul Iisus, facatoare de minuni, principala tintã a pelerinajului pe care credinciosii il fac, indeosebi de marile sarbatori, la Schitul Sumuleu.

Rugandu-se cu toata credinta Mantuitorului si atingand statuia, multi oameni s-au vindecat ori si-au linistit sufletele zbuciumate.

Cazul lui Peter Domokos, din Sumuleu, este un exemplu cat se poate de edificator.

In varsta de 74 de ani, acesta suferise in urma cu 12 ani, un accident, iar medicii nu au putut decat sa constate cã risca o paralizie a ambelor picioare.

Dar, adus la schit de familia sa, Peter dupa ce s-a rugat in fata statuii lui Iisus Hristos, la scurt timp s-a vindecat.

Biserica Madona Dudu din Craiova

Icoana Facatoare de minuni ai Maicii Domnului

Situata pe strada Madona Dudu, catedrala construita in anul 1913 detine o Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului.

Legenda spune cã, vrand o data un pãgân sa fure Icoana Maicii Domnului din biserica, aceasta s-a salvat singura...urcandu-se intr-un dud din apropiere.

Hotul nu s-a dat batut, ci s-a catarat in pom sa ia icoana.

Dar... Icoana s-a inaltat pe o alta creanga.

Furul, hotul adica, dupa icoana !

Icoana insa, mai sus.

Si asa, mereu mai sus, pana in varf, unde icoana nu a mai putut fi ajunsa.

Nu a fost chip apoi, sa o mai coboare nimeni de acolo.

Vazand aceasta, preotii au inceput sa se roage, cerandu-i Madonei sa se intoarca in biserica lor.

Induplecata, Icoana i-a ascultat, coborand si asezandu-se singura la locul ei.

Aceasta intamplare a dat numele icoanei si, se intelege, lãcasului sfânt ce o adaposteste.

Fireste, legenda ca orice legendã, ar mai putea fi privita cu neincredere, contestata.

Dar pentru multimea credinciosilor din Craiova, ca si din asezarile din imprejurimi, dar si din alte colturi de tarã, veniti aici sa se roage la Madona Dudu, incontestabil ramane un fapt : harul de facatoare de minuni al Icoanei.

Caci, de-a lungul timpului, dovezile au fost nenumerate.

Cazuri disperate, fara nicio speranta decat ajutorul divin, si-au gasit aici rezolvarea : insanatosiri de tot felul, intervenite uneori in ultima clipa, cand familiile se pregateau de ingropaciune ; intoarcerea lucrului pierdut sau furat ; rezolvarea unor situatii ce pareau fara iesire ; linistirea spiritelor si impacarea unor “dusmani pe viata” declarati ; intoarcerea sotilor care si-au abandonat familiile ; reusitã in diverse actiuni ( examene, afaceri, procese ) si multe, multe altele pe care, desi nimeni nu le contabilizeaza, insa toata lumea le cunoaste.

Si care raman “explicatia” ultimã a increderii nezdruncinate a oamenilor in miraculoasa putere a acestei icoane.

Doar astfel mai pot fi convinsi neincrezatorii oameni ai zilelor noastre : prin dovezi.

Iar la randu-i, prezenta oamenilor in numar foarte mare aici tocmai aceasta atestã : ei au dovada.

Ei insisi, rudele lor, vecinii lor, consãtenii lor s-au bucurat aici de o binefacere sau alta.

De aceea cred.

De aceea vin.

Acatistele si rugaciunile in fata Madonei, spovedaniile ( care se fac chiar in dreptul icoanei, de parca i s-ar adresa, intr-o sincera si smerita confesiune ) si Sfanta Impartasanie primite aici, ca si toate celelalte slujbe si ritualuri ce se fac in acest lacas sfant capãtã – prin prezenta miraculoasei “Madona din Dud”, o aurã cu totul aparte.

Si poate cã tocmai de aceasta tine specificul oarecum straniu al bisericii acesteia : aici se fac numai ceremoniale de cununii si botezuri, nu si slujbe de inmormantari ; aici nu “intrã” cei raposati. ( Marioara Marola ).

( Extras din Icoane fãcãtoare de minuni si vindecãtori din România, Ed. Total Press SRL, tiparul executat la Tipografia “Miron”, Bucuresti, sector 5, 1997 )