Balada vietii trecãtoare
În urmã cu cateva zile, scriam cã imi plac mesajele sensibile pe care mi le-a trimis o prietena credincioasã catolicã, pe care am cunoscut-o pe facebook, Maria Cuciulateanu din Moldova.
Pe Maria am cunoscut-o atunci cand am facut parte din grupul de rugaciune romano-catolic al parohiei Câmpulung-Moldovenesc, de pe facebook, din care, asa cum spuneam, faceau parte nu numai catolici dar si ortodocsi.
Pe Maria am cunoscut-o atunci cand am facut parte din grupul de rugaciune romano-catolic al parohiei Câmpulung-Moldovenesc, de pe facebook, din care, asa cum spuneam, faceau parte nu numai catolici dar si ortodocsi.
Am strans astfel in timp, multe mailuri de la Maria, toate frumoase, unele pline de umor, altele foarte sensibile, cate unele din care transpare putina tristete, insa in majoritatea lor, ele sunt sub forma prezentarilor in Power Point si nu le pot arãta pe blog pentru cã nu existã posibilitatea, tehnic vorbind de a le infatisa pe blog.
Sunt mesaje calde si frumoase pentru prieteni, si pline de prietenie.
Trebuie sa marturisesc cã nu am reusit sa parcurg inca toate mailurile de la Maria, dar ele sunt o sursa de calm, de liniste, de destindere, si aproape cã pot spune cu privire la ele cã alcatuiesc de pe acum o mica Biblioteca.
Am ales in seara aceasta, o poezie pe care Maria mi-a trimis-o pe 30 octombrie 2012, la ora 17h16, numitã "Balada vietii trecãtoare" si este interesantã mentiunea cu privire la aceasta poezie :
" Poezie superba !!!!!
Aceasta poezie sta scrisa la intrarea in Biserica de la Sadinca, jud. Sibiu , loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David. Atat de frumoasa pe cat de adevarata.
Balada vietii trecãtoare
Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte,
Unde stam cate-un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.
Iar durerile sunt statii!
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri!
Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate-un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.
Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna VESNICIEI:
Am trait si n-am stiut.
Stiti autorul !
Rabindranath Tagore. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu