Din nou despre muzee in contextul eclipsei

Din nou despre muzee in contextul eclipsei

Am cautat ieri un muzeu care sa poata fi vizitat in ziua de luni, insa muzeele sunt inchise lunea si chiar si marti in fiecare saptamana.

Nu pot spune ca acest lucru m-a suparat pentru ca avem o primavara frumoasa, cu soare, copacii au inmugurit si inverzit mai tarziu decat in alti ani in acelasi anotimp, iar cerul este senin, dupa iarna care a trecut o zi cu soare indeamna mai degraba la plimbare decat sa vizitarea unui muzeu.

Totusi avem muzee frumoase in Bucuresti, initial ma gandisem la Muzeul de Geologie acela care se afla peste drum de Muzeul Taranului Roman, ceva mai sus de Piata Victoriei, apoi la Muzeul National de Arta al Romaniei de la Sala Palatului si chiar la Muzeul Cotroceni insa toate iau pauza in ziua de luni.

Am gasit insa deschisa Manastirea Radu-Voda din zona Piata Unirii ( manastirearaduvoda.ro ).

Pe de alta parte poate fi vizitat Institutul Francez din Bucuresti, adapostit intr-o cladire frumoasa, alba cu obloane albastre pe Bulevardul Dacia la numarul 77, de la Piata Romanã se poate merge pe jos.
Ultimele doua obiective turistice au avantajul ca sunt gratuite.
In cele din urma chiar o plimbare prin centrul Bucurestiului ar fi frumoasa, asa pe jos, intr-un ritm degajat ca la plimbare poti intalni in cale si vedea mai multe cladiri, biserici, biblioteci, adica poate fi putin prezentata capitala noastra.
O capitala europeana si deschisa.
Cred ca se traieste prea mult intre patru ziduri, in cladiri, toata ziua la serviciu, la lucru si oamenii nu mai stiu cum le trece viata in fond, in intuneric si nu la lumina soarelui si respirand aerul proaspat, oricum mai proaspat decat cel al unei cladiri, mai mult astazi se construiesc cladiri in care incaperile nu sunt prevazute cu ferestre, parca pentru fiinte umane care anatomic vorbind nu au plamani in cutia toracica, poate ca arhitectii zilelor noastre sunt din alte Universuri si ei nu au plamani, din alta specie umana.
Ei ar putea fi de oriunde dar ar trebui sa studieze mai intai Anatomia omului care are doi plamani, asa cum o studiem si noi in scoala sau in liceu si mai departe, studentii la Medicina.
In zilele noastre omul trebuie sa aprecieze cel mai tare faptul de a fi inca in viata si sa se bucure de acest lucru si sa caute sa realizeze performanta de a-si duce viata la capat, adica de a muri de moarte biologica, la varsta batranetii adanci si nu din cauza celor care il asupresc, exploateaza, il streseaza si il imbolnavesc si asta daca opune rezistenta si isi cere drepturile si libertatile.
Unii iti cer "banii si viata" si tu strigi ca iti ceri drepturile si libertatile ca un caraghios intr-o tara care prea bine nu a auzit cuvantul "drepturi", de aceea multi se si revolta inca daca te aud ca pronunti acest cuvant.
Un cuvant de care multi altii fac abstractie cu buna stiinta sau cu intentie directa.
In fine exista cate unii care in mod scandalos vor sa se bucure ei de drepturi, in timp ce altii sa le cerseasca.
Si asta in propria lor tara, si in fond pe propria ta planeta.
Te intrebi uneori de unde reusesc unii - cel putin - si spun aceasta prin prisma lecturilor din ziar, in general, citind presa in fiecare zi sau destul de des - sa dispuna de sume mari de bani, parca prea mari in raport cu realitatea aceea potrivit careia nu sunt bani de salarii sau de pensii si viitorul este incert.
Oamenilor nu stiu daca nu li se pare ciudat, o contradictie, sa citeasca ca in Romania nu exista bani pentru salarii, nu exista locuri de munca disponibile pentru ca bugetul de Stat nu permite alte salarii, noi, ale unor noi angajati, nu exista prea multi bani nici pentru pensii, in schimb ziarele ne arata mereu vacante pe plaje insorite si in diverse locuri in care multi romani saraci ajung constant.
Problema nu este ca omul nu are voie sa aiba bani, dar nu e frumos si nu face o impresie frumoasa sa spui ca nu ai bani si in acelasi timp sa te misti in voie in vacante destul de scumpe, si sa traiesti pe picior mare ; un lucru urat si rau este ipocrizia, cata vreme ai dreptul sa iti castigi viata foarte bine, deci sa ai bani, numai sa ii ai prin munca sau oricum, dar intr-un mod legal ( mostenire de pilda ).
Sa ii induci celui care te aude sentimente de ingrijorare, de compasiune, de neliniste daca aude ca omul in tara noastra nu are si nu are bani, dar in acelasi timp are de toate inclusiv un venit.
Cred ca pot spune ca am observat ca inca la noi romanii nu sunt obisnuiti sa accepte - cu totii - ideea unui salariu bun, substantial, care sa iti permita sa iti acoperi toate cheltuielile vietii si sa iti mai si ramana bani pe care ii pui deoparte.
Oamenii inca nu accepta, ii revolta ideea de un bun salariu.
Pe de alta parte exista o diferenta destul de mare intre salarii.
Exista si nesiguranta depunerii economiilor, multe putine cate ai sau ai avut la un moment dat, pentru ca nu poti fi sigur de nimic, iata am avut in Bucuresti si Romania, cazul Bancii BANCOREX si Bancii Internationale a Religiilor BIR care nu au avut succes si au ajuns la faliment.
Ma intreb cu titlu general de cate persoane este nevoie care sa conceapa un plan de falimentare a unei banci, pentru ca in fond vorbim de banci mari.
Cetateanul de rand nu poate decat sa mearga la risc cand apeleaza la serviciile unei banci in Romania, nestiind ce ii va aduce viitorul.
Traim in Romania si nu putem fi straini de ceea ce s-a intamplat sau se intampla aici.
Imi amintesc ca odata, aflandu-ma in vizita la o matusa - care este decedata insa la ora actuala - ea mi-a spus, cu titlu de exemplu ca si un unchi al meu ( cum am mai spus familia mamei - si a tatalui dar ea nu prea e localizata in Romania - a fost destul de numeroasa, dar prea putin imi cunosc familia sau rudele, insa mai aflam despre ele, macar de faptul ca ele exista chiar de la mama, si unele intamplari de viata de la acea matusa a mea ) a avut economii depuse la o banca in Bucuresti insa banca a dat faliment.
Acest unchi al meu a lucrat toata viata lui in Ministerul de Interne si totusi nu a stiut ca banca in chestiune va da faliment.
Am avut chiar un var pe care l-am cunoscut tarziu, prin anii 1992, 1993, un tanar frumos semana cu un prieten al nostru ( tot roman ) cu Sorin Tilie care insa traieste in Franta.
In familie il alintau pentru ca era cuminte "Ingerasul", iar el era un tanar foarte inteligent si la un moment dat a lucrat chiar la Banca Internationala a Religiilor unde a pus la punct sistemul informatic al bancii, - adica a fost munca si creata lui informatica - pe care tot el il supraveghea.
Dar, intr-o buna zi, pe cand banca inca functiona, el a ales un alt loc de munca si a parasit banca ; la timp, caci mai tarziu respectiva banca avea sa dea faliment.
Acest var al meu in fond si-a pus pregatirea si inteligenta in slujba cui ? In slujba tarii acesteia, numita Romania, in slujba Bancii dar a plecat la timp pentru ca sincer nimeni nu vrea sa isi iroseasca pregatirea profesionala intr-o organizatie care nu merge cum trebuie, ma gandesc adica ca daca el era creatorul intregului sistem informatic al bancii pe care tot el il supraveghea, vedea si  citea si afla cu ochii lui cat se serioasa este banca aceea.
Ingerasul era inginer si a absolvit Politehnica la facultatea de Automatica sau Aeronave, trebuie sa o spun, am uitat ce facultate anume a terminat el insa era foarte bine pregatit si inteligent.
Adica ce vreau sa spun este ca mai exista persoane cinstite si corecte in Romania, care aici s-au nascut, care aici au muncit, dar au fost si inteligenti si bine pregatiti, care au avut si o pozitie buna sociala, sau un grad serios si totusi iata, Romania te umileste si te calca in picioare si te aseaza in postura in care sa fii la latitudinea si mila celor care cu adevarat au la activ, fapte de infractori, acestia au si un tupeu foarte mare pentru ca in tara aceasta viata a fost relativ usoara pentru ei si le-a oferit pe tava pozitii pe care nu le meritau, adesea in Administratia Publica. Sau, daca nu au fapte de infractori, au o gandire care nu ii deosebeste prea mult de acestia.
Intr-o vara, chiar in vara 2009 cand am sustinut examenul de licenta la Drept, a decedat acea matusa a mea pe care o vizitam in trecut la ea acasa si cu care mai stateam de vorba despre realitatea pe care o traim, despre ce se mai intampla in Bucuresti, despre ce ne mai anunta Actualitatile.
La funeraliile matusii cand am ajuns, putin mai tarziu decat ceilalti membri ai familiei, am vazut ca era de fata si acel unchi care a lucrat in Ministerul de Interne.
Am avut ocazia sa am un scurt schimb de cuvinte cu el, am ramas ultima privind la bulgarii de pamant pe care angajatii cimitirului ii aruncau peste mormant, in timp ce restul "invitatilor" la funeralii plecasera inaintea mea pe aleile cimitirului, sa fiu sincera erau departe in fata mea si acum ma intreb cum as fi nimerit pe aleile intortocheata drumul spre iesire, aveam tendinta sa o iau in alta directie, necunoscand locul.
Insa cand am facut cativa pasi cautand cu privirea sa vad daca se mai zareste convoiul "invitatilor", macar unul din ei, ca sa stiu incotro sa ma indrept, am remarcat ca la un distanta oarecare, dar privind in directia mea, se afla acest unchi al meu.
M-am bucurat sincer ca se afla acolo, poate ca si-a dat seama ca nu voi sti incotro sa o apuc, in plus eram intristata de moartea matusii, pastrez o nostalgie dupa orele linistite ale dupa-amiezelor in care cu umor, cu tact, intotdeauna cu o voce placuta, avea calitatile ei, innascute, si intre doua episoase de telenovele, o ascultam cum imi povesteste, uneori povesti din familie de altadata, din trecutul indepartate, alteori mici si scurte evenimente mai recente.
Intr-adevar datorita povestirilor matusii mele am reusit sa am o imagine cat de cat asupra familiei din partea mamei, intrucat matusa mea tinea legatura - totusi - cu membrii familiei de care mama a trait mai izolata.
Pe cand ne indreptam, ultimii, spre aleea principala si de acolo spre iesirea din Cimitir, acest unchi al meu si var ( primar ) al mamei mi-a povestit ca de-a lungul vietii sale, a fost plecat in tari straine, a lucrat pentru Romania, dar intotdeauna la intoarcerea in tara a intampinat multa ingratitudine, nepasare, lipsa de recunoastere a muncii sale, el m-a incurajat chiar sa plec din tara daca pot ; am aflat apoi ca de mai multi ani este operat pe cord si traieste cu un by-pass.
Sigur cand evoc povestiri care ma revolta, nu pot decat sa le doresc celor incapabili sa asimileze educatia buna si frumoasa, sa le rasplateasca Dumnezeu toate faptele lor ; iata, acest unchi dupa o viata de munca a ajuns sa se bucure de un by-pass, oare asta merita el ?
Din povestirile matusii mele am aflat si ca fiica lui care este casatorita, si este cam de varsta mea, in urma cu mai multi ani cand a dorit sa se marite, a cunoscut chiar un tanar si acesta in ultima clipa aproape de nunta pe care o pregatea ea, verisoara, ar fi atins-o, ar fi lovit-o !
Ma gandeam ca nici macar faptul de a sti ca viitorul lui socru lucreaza la Ministerul de Interne, nu l-a retinut pe acel baiat cu care verisoara dorea sa se marite, sa o loveasca !
In astfel de cazuri ce sentimente ti se pot trezi ?
Matusa mea avea si ea o fiica care dorea sa se marite si era preocupata sa vada care sunt cauzele pentru care fetele nu prea au noroc in viata in Romania.
Ea mi-a povestit ca fiica acelui unchi al meu de vreo doua ori, daca nu de trei ori, si-ar fi pregatit rochia de mireasa, adica ar fi facut vreo 2, 3 incercari cu credinta de fiecare data ca se va marita, si, in ultima clipa, casatoria nu a mai fost incheiata.

Pe 10 mai 2013 va avea loc o eclipsa care insa nu va fi vizibila din Romania, ci numai din Australia la - 20 de grade si pana la Ecuator, insa o echipa mixta de profesori si cercetatori se vor reuni totusi pe 10 mai la Suceava pentru a studia eclipsa, daca efectele ei vor putea fi observabile si puse in evidenta de miscarea pendulului.
Opiniile sunt impartite, la Bucuresti echipa din care face parte si tatal meu, condusa de profesorul astronom Ieronim Mihaila este de parere ca efectele acestei eclipse sunt nesemnificative si ca pendulul Allais instalat in Facultatea de Matematica a Universitatii Bucuresti nu va inregistra nicio oscilatie deosebita si aceasta intrucat Romania se afla la paralela 45 si pe cale de consecinta nu la Ecuator si nici in Australia, adica acolo unde eclipa este vizibila.
Probabil ca este o buna ocazie pentru profesorii care se vor reuni la Suceava de a discuta pe marginea eclipselor si a fenomenelor care izvorasc din acestea.
Profesorul Mihaila este una din rarele persoane care au dat dovada de o vointa puternica,  care au avut pasiunea pentru stiinta si care in ciuda istoriei dramatice a Romaniei, si-au continuat studiile si cercetarile si si-au desfasurat activitatea in conditii nu tocmai bune, vitrege.
Intotdeauna mi-a placut sa ii ascult pe oameni cum povestesc despre viata lor, mai ales cand sunt mai mari si imi pot arata aspecte ale vietii din trecut care mi-au ramas necunoscute.
Viata oamenilor este importanta, si este si frumoasa.
Asa cum imi placea sa o ascult pe matusa mea cand povestea de vremurile trecute prin anii 1997 si despre rudele mamei, cei din familia mamei.
Profesorul Mihaila a intrebat la NASA si a aflat ca eclipsa din 10 mai 2013 in mod sigur nu va fi vizibila si nu se va manifesta in Romania, prin urmare a hotarat ca nu va face masuratori cu pendulul pentru ca efectele sunt nesemnificative, deci nu are ce inregistra.
Profesorul Mihaila este un om dedicat stiintei, dupa absolvirea facultatii in anul 1960 el a dorit sa isi prgateasca si sustina doctoratul in Germania, a invatat singur limba germana insa Romania comunista nu i-a dat aprobarea.
Atunci el a ales sa isi faca doctoratul la Sankt-Petersburg in Rusia si i-a fost necesar inca din Romania un certificat de limba rusa, intrucat avea sa sustina examenele in limba rusa si trebuia sa prezinte dovada cunoasterii limbii ruse odata sosit la Universitatea din Sankt- Petersburg.
In scoala si liceu a studiat limba franceza si rusa, iar in clasele 5-7 numai, limba germana.
Mi-a spus ca a invatat si citit toate manualele care existau de limba germana, si a tradus apoi chiar din germana, a scris in germana si vorbea limba germana, insa de vreo 20 de ani nu a mai conversat cu nimeni in aceasta limba, a citit scriitori germani, dar i-a citit si pe scriitorii rusi, Gogol, Lermontov si ceilalti.
Pe acestia i-a citat insa cu precadere.
Am observat inca din trecut, desi nu il cunoscusem personal pe profesorul Mihaila, uneori raspundeam la telefon cand el ii telefona tatei, dar nimic mai mult ca are multa tenacitate, precizie, este un om dedicat stiintei si o persoana care nu se abate din drumul ei cel bun, asa incat pe tata l-am indemnat intotdeauna sa fie mai entuziasmat - cand se plangea de unele probleme de sanatate - si sa continue sa faca masuratori cu pendulul in scopul studierii efectelor eclipsei, studii si cercetari experimentale al caror motor constant, a fost profesorul Ieronim Mihaila, o adevarata locomotiva as spune.
Poate si pentru ca este un bun catolic profesorul Mihaila, asa cum erau in tarile din Nordul tarii, din Moldova, din Iasi multi catolici.
Este o drama ca omenirea a fost rupta in doua de Istoria care ne-a adus pe cap, ca unica solutie salvatoare, comunismul, care la origine a fost tolerat de unii pentru a contrabalansa nazismul.
Cum s-ar spune oamenii cu inclinatii rele de pe Pamant, cu excese urate in conduita lor, s-au gasit sa fie "actorii principali" ai evenimentelor de pe glob, actorii si regizorii razboaielor mondiale, ai lagarelor - ca au fost lagare naziste sau comuniste, mi se pare ca tot lagare au fost.
Si nu hotel de lux.
In plus a existat si Razboiul Rece care a continuat multi ani inca, dupa caderea comunismului si a zidului Berlinului, pentru ca este greu sa schimbi mentalitatea celor care, 45 de ani cel putin au mancat o paine si au pus pe masa copiilor lor, o paine castigata calcandu-si semenii in picioare, pe aceia care nu aveau aceeasi activitate "nobila" ca si ei, de reprimare a drepturilor omului si libertatilor sale fundamentale.
Comunismul a fost un noroc chior pentru toti cei cu instincte criminale care au trait distrugand viata semenilor lor care aveau "pretentia" ca nu le place lipsa de libertate si nici "Ruperea" in doua a omenirii, Marea Ruptura a fost profitabila multor nenorociti : de o parte si de alta a Cortinei de Fier s-au ridicat toti Antihristii Pamantului.
De aceea in Romania de exemplu am fost demotivati, loviti cu inversunare, adusi la faliment si sapa de lemn, atat de catre oameni din Occident cat si de catre romanii din Romania care este - totusi - a noastra, si nu numai a criminalilor.
Se ridica intrebarea cat de nemernic poate sa fie un om care loveste in alti oameni, din tara lui sau si din alte tari ?
Chiar asa, toti tortionarii si criminalii nu au deloc un creier ?
Cum trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu, ce rugaciuni sa rostim noi pentru ca, macar de acum inainte, sa nu mai fim afectati, prejudiciati, dati la o parte, calcati in picioare de toti criminalii Pamantului, unii dintre ei numai ei stiu pe unde i-au purtat picioarele, cate tari au strabatut si cine stie, cate vieti au avut, la adapostul misterului cultivat "legitim" si legal de organizatii secrete care in cea mai mare parte a timpului si vietii lor s-au ocupat cu distrugerea noastra.
Poate de aceea nici nu imi place misterul cultivat, nu imi plac oamenii cand simti ca ei nu iti spun adevarul dar te intreaba despre tine si vor sa iti cunoasca viata, sa se asigure ca ei raman deasupra si conduc din umbra si pe tine te fraieresc si te extermina.
Cata vreme oamenii nu se vor indrepta spre Dumnezeu, aceste rubedenii ale satanei si antihristi vor face jocurile si vor avea grija sa ne faca sa traim o soarta urata, trista, neimplinita, asta daca avem ambitia si norocul sa scapam cu viata din "prietenia" cu ei.
Caci trebuie sa fim prieteni cu toata lumea.
Anatema !

In ultimul timp am observat ca blogul meu este citit in numar mai mare de cei din Rusia si Germania, si in numar mai mic de cei din Romania, ar urma apoi cititorii din SUA, Franta, Italia, Republica Moldova, si alte tari uneori, dupa caz, si chiar Malaezia.

Cred ca este timpul sa vad daca pot gasi ceva de mancare in frigider cum imi spune mama cand nu are chef sa imi pregateasca de mancare, sau poate ca va dori.
Ea a inceput pregatirea de Paste ca la noi la romani, a spalat geamurile, pe care si eu le spalam in trecut, imi place curatenia si sa vad cum incep sa straluceasca geamurile cand le speli, sau mobila cand o stergi frumos si o lustruiesti, din pacate rinichii mei de cativa ani nu imi mai permit sa fiu atat de harnica cum am fost.
Si va inrosi si cateva oua, ba chiar si unele mignione si micute, minuscule, de prepelita.
Cata vreme le mai avem si pe acestea !
Este o zi de sambata, de week-end si oricum va urez pofta buna si o zi de odihna cel putin placuta si in pace !
Sper ca Antonela Costache va fi libera, pentru ca nu trebuie sa uitam ca nu ea a falimentat o banca precum BIR, iar cu titlu general cand esti un functionar public, fie ca esti sau nu  - chiar - un magistrat, exista presiuni, fie ele si sub forma ispitei ; de notat este ca oricum nu cunoastem adevarul.
Pe la ora 11h00 cand am deschis computerul, nu era ora 11h00 ? Era ora 10h55 am deschis Newsletter-ul de la Lumea Justitiei si un articol a fost publicat anuntand vestea cea buna, cu privire la Antonela Costache, ea are acum solutia Curtii de Apel Bucuresti care i-a admis cererea de liberare si este un fapt important acesta.