Despre puterea lui Dumnezeu si icoane facatoare de minuni ( 4 )

Despre puterea lui Dumnezeu si icoane facatoare de minuni ( 4 )

Biserica Sfântul Mina

Moastele si Icoana facatoare de minuni ale Sfântului Mina

Biserica Sfântul Mina este situatã in zona centralã a Capitalei, in Piata Corneliu Coposu, la circa 150 de metri mai sus de fostul amplasament al Bisericii Sfânta Vineri, daramata in ultimii ani ai dictaturii comuniste ( pe partea opusa ).

In biserica Sfantul Mina se pastreaza moastele Sfantului Mina si existã o Icoana facatoare de minuni a Sfantului Mina, fapt atestat de documentele bisericii.

Sfantul Mina este sarbatorit la 11 noiembrie.

In aceasta biserica se oficiaza Sfinte Masluri, se fac slujbe de dezlegare a cununiilor si se citesc Moliftele Sfantului Vasile, etc.

Sfantul Mina, originar din tara Egiptului, a trait in timpul domniilor Imparatilor Diocletian si Maximiam ( 286 – 305 ).

Fiind un crestin cu mare credinta, atunci cand a inceput prigoana impotriva crestinilor, cand cei care refuzau sa se inchine zeilor sfarseau in chinuri groaznice, Sfantul Mina si-a lepadat haina ostãseascã, retragandu-se in pustie in munti, pentru ca mai bine sa traiasca alaturi de fiarele salbatice, decat in mijlocul unui popor de blasfemiatori.

Sfantul Mina a dus o viata de asceza si rugaciuni, propovaduind in drumurile sale credinta in Dumnezeu.

Sfantul Mina a murit asa cum a trait – afirmandu-si cu tarie credinta !

In ciuda chinurilor ingrozitoare la care el a fost supus.

Batut crâncen cu vergi, târât prin cioburi care i-au sfartecat trupul, frecat cu pãr aspru, ars cu faclie si tras pe roata, el nu si-a renegat nicio clipa credinta.

In cele din urma i s-a taiat capul cu sabia.

Martiriul sau a fost bine primit de Dumnezeu, dovada fiind faptul ca ramasitele sale pamentesti nu au putrezit, devenind moaste sfinte, facatoare de minuni, aducatoare de mangaiere pentru mii si mii de crestini.

Marturie stau minunile istorisite de Timotei, arhiepiscopul Alexandriei, amintite in Acatistul Sfantului Mina, pe care credinciosii il citesc atunci cand, aflandu-se in necaz, apeleaza la ajutorul acestui Mucenic al lui Hristos.[...]

Mãnãstirea Bistrita ( judetul Vâlcea )

Moastele Sfântului Grigorie Decapolitul

Manastirea Bistrita se aflã in apropierea municipiului Râmnicu Vâlcea.

In anul 1490, fratii Craiovesti au construit un lãcas de cult ce parea sa apropie ortodoxia de catolicism.

Gheorghe Bibescu si Barbu Stirbei au inaltat in jurul acestui lacas o manastire, aducand apoi din Voievodina ( Ungaria ) moaste sfinte.

Aceasta s-a facut in urma unui vis al banului Barbu Stirbei – care, dupa cum se stie, s-a retras la viata monahala, petrecandu-si restul vietii ca simplu calugar in post si rugaciune.

Pana in anul 1917, manastirea a fost catolica fiind apoi parasita din cauza razboiului.

Dupa razboi, maicile Olga si Teodosia Gologan au transformat manastirea, aducand-o in sanul Bisericii Ortodoxe.

In anul 1948, aici traiau 400 de maici care intretineau mai multe scoli, de toate gradele – de la gradinita, la liceu -, scoalã de meserii, de instrumente muzicale, artizanat, covoare, precum si de teologie, avand in total peste 600 de eleve.

Manastirea avea si un dispensar, o mica uzina electrica pentru sat, un telefon quasipublic si o sala de teatru.

Asadar, o organizare in stil pur catolic ; dar maicile nu au renuntat niciodata la ortodoxie.

In anul 1959, manastirea a fost desfiintata de puterea comunista, dar ea si-a reluat cu timpul activitatea.

Sfantul Grigorie Decapolitul – sarbatorit la 20 noiembrie -, a fost nepotul dupa mamã, al Sfantului Simeon Marturisitorul.

Predicator si marturisitor al Bisericii nedespartite, aparator al Sfintelor Icoane, el si-a desfasurat viata misionara intre Bizant si Roma, fiind prieten al Papei.

In drumurile sale prin Efes, Enos, Hrisopolis, Corint, Siracuza Siciliei, Tesalonic, pana la muntele Olimp si, in cele din urma, Constantinopol – unde s-a savarsit din viata in anul 842 -, a adus multi eretici la calea credintei, aratandu-se mare facator de minuni.

Iar minunile au continuat si dupa trecerea sa in randul dreptilor.

Aduse in anul 1497 la Manastirea Bistrita, moastele Sfantului Grigorie Decapolitul au oferit numerosilor credinciosi ce au venit sa i se roage de-a lungul timpului, tamaduirea suferintelor trupesti si sufletesti, indepartarea sau usurarea necazurilor.

Racla de argint in care se odihnesc in prezent sfintele lui moaste, a fost daruita manastirii de Constantin Voievod in anul 1656.

Traditia retine cã, prin anul 1765, superiorul provincial al Ordinului Franciscanilor, Peter Blasius Kleiner, afland de la episcopul Râmnicului despre moastele facatoare de minuni, a dorit sa sarute mana Sfantului – in acea vreme, trupul si capul sfantului nu erau acoperite ca in prezent.

Dar, imediat ce a vazut moastele, superiorul provincial a spus foarte sigur pe el : “Este trupul Sfantului Ioan de Capistran, franciscan cruciat, Apostolul Europei !” – despre care se stie ca a raposat in anul 1456.

Acest fapt a pricinui o mare deruta.

Ale carei “urme” sunt prezente si azi : unii dintre credinciosii veniti sa se roage la moastele sfinte, nestiind cui se adreseaza, de teama sa nu il supere pe niciunul dintre sfinti, ii invocã pe amandoi : “Sfinte Grigorie Decapolitul si Sfinte Ioane de Capistran, rugati-va pentru noi !” ...

Mãnãstirea Adam

Icoana fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului sau “Sfânta”

Manastirea Adam este situata la circa 20 km de comuna Cuca, in judetul Bârlad.

Manastirea a fost construita in secolul al XVII-lea, de un urmas al legendarului Purece, Cãpitan Avram.

Icoana fãcãtoare de minuni de la manastirea Adam

In popor acestei icoane i se spune “Sfânta”.

Se presupune ca ar fi una dintre icoanele reprezentand-o pe Maica Domnului, realizate de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, intrucat existã o izbitoare asemanare cu icoanele gasite la Muntele Athos in Grecia, despre care se stie ca ii apartin Sfantului Apostol Luca.

Legenda “Sfintei” este presarata de nenumarate fapte ce tin de domeniul “miracolului dumnezeiesc”.

Spre sfarsitul veacului al XVII-lea, turcii au incendiat manastirea care a ars din temelii.

Icoana insa, nu !

A gasit-o un cioban batran, cateva zile mai tarziu, intr-un copac secular din mijlocul padurii Avram, la circa 100 – 150 de metri de biserica mistuita de flacari.

Urmele focului ramase pe o parte a fetei “Sfintei”, atestau miracolul : Icoana se aflase in mijlocul valvatailor si zburase singura, salvandu-se !

O asemenea minune nu putea ramane fara urmari.

Convinsi de harurile-i miraculoase, spre a o cinsti cum se cuvine, pe la inceputul veacului urmator credinciosii au inaltat o biserica pe locul unde Icoana fusese gasita.

Cu timpul, - timp in care “Sfanta” a infaptuit nenumerate minuni – biserica s-a transformat in manastire : traiau aici cam 300 de maicute.

Rasunetul pe care binefacerile aduse oamenilor de aceasta Icoana a Maicii Domnului l-au avut, a sporit permanent.

Pelerinajul “Sfintei” prin satele din zona la vreme de mare seceta, a devenit o adevarata traditie, urmarile dovedindu-se, de fiecare data, imediate.

Pe de alta parte, credinciosii aflati in necazuri, de orice fel, veneau cu incredere sa se roage si ea nu intarzia sa ii ajute...

               

În anii dictaturii comuniste, mãnãstirea Adam este desfiintatã :

Maicutele, circa 150 de maici pe atunci, au fost alungate.

Credinciosii din partile locului – veniti cu sutele in ultimele zile – se despart cu durere in suflet de “Sfanta” care de-atata amar de vreme ii ocroteste.

Nu inainte insa, de a se mai produce un miracol.

Cand cei doi straini insarcinati sa transporte icoana la manastirea dobrogeana Celik Dere, incearca sa o desprinda de locul ei, ei nu o pot urni.

Nici incercarile altora de a-i ajuta nu sunt de niciun folos : icoana, cantarind nu mai mult de 15 – 20 de kilograme, nu poate fi clintita din loc ...

Spre a evita orice incident, preotii si credinciosii – veniti in numar mare, ca in zi de sarbatoare – incep sa se roage.

Si abia atunci se “învoi” Ea, sa se lase desprinsa si dusa...

Icoana a ramas la Manastirea Celik Dere, vreme de mai bine de 30 de ani.

Si iata ca, in anul 1990, o mare procesiune aducea “Sfanta” din nou “acasa”, la Manastirea Adam...

Au reinceput, dupa traditie, pelerinajele aducatoare de ploaie prin sate.

Si vindecarile.

Si ajutoarele de tot felul.

Minunile « Sfintei » continuã si azi ...

[...]

Biserici din Bucuresti in care existã moaste sfinte, sunt si :

Biserica “Sfantul Stelian”, unde se aflã moastele intregi ale Sfantului Stelian, sarbatorit la 26 noiembrie.

Biserica se aflã pe strada Logofãt Udriste.

Biserica Sfantul Vasile care se aflã pe Calea Victoriei la numarul 198, vizavi de Muzeul “George Enescu”.

In aceasta biserica se pastreaza parti din moastele Sfintilor :

1. Mucenic Teodor Tiron, sarbatorit la 17 februarie ;
2. Elefterie, sarbatorit la 14 decembrie ;
3. Trifon, sarbatorit la 1 februarie ;
4. Haralambie, sarbatorit la 10 februarie ;
5. Gheorghe, sarbatorit la 23 aprilie ;
6. Paraschevi, sarbatorit la 26 iulie ;
7. Doi sfinti necunoscuti.

  

( Extras din Icoane fãcãtoare de minuni si vindecãtori din România, Ed. Total Press SRL, tiparul executat la Tipografia “Miron”, Bucuresti, sector 5, 1997 )