Despre nasterea situatiilor de fapt, si Curtea Constitutionala. Regandirea situatiilor de fapt

Despre nasterea situatiilor de fapt si Curtea Constitutionala

Regandirea situatiilor de fapt

Astazi am cautat pe pagina www.ccr.ro si am salvat in computerul meu, decizia nr. 196 din 4 aprilie 2013 a Curtii Constitutionale a Romaniei, o decizie care constata neconstitutionalitatea articolului 55 al Legii 317 / 2004 privind organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, ca urmare a admiterii exceptiei de neconstitutionalitate pe care a ridicat-o judecatorul Cristi Danilet, in legatura cu imprejurarea revocarii sale in calitate de membru CSM, "consfintita" prin Hotararea de revocare data de CSM.

Judecatorul Cristi Danilet a avut castig de cauza prin Decizia 196 din 4 aprilie 2013 a Curtii Constitutionale a Romaniei, o decizie de zece pagini in format electronic Pdf.

De la Referendumul pentru demiterea presedintelui Romaniei, ocazie cu care Curtea Constitutionala a trebuit sa se pronunte si sa decida in legatura cu referendumul si demiterea sau mentinerea in functie a presedintelui Romaniei, iar Decizia Curtii Constitutionale i-a nemultumit pe multi, oamenii - cei nemultumiti de solutia CCR si de mentinerea in functie sau de continuarea mandatului de catre presedintele Romaniei, au inceput sa spuna si au avut credinta ca votul lor la Referendum, prin care ei se pronuntau pentru demiterea Presedintelui tarii, a fost nesocotit, neluat in seama, pe deplin ignorat.

Aceiasi oameni nemultumiti nu au spus insa niciodata ca, un numar la fel mare de cetateni au ales - din motive si ratiuni in cele din urma individuale - sa nu se prezinte la vot, totusi daca ei nu s-au prezentat putem intr-o oarecare masura ajunge la concluzia ca nici nu au dorit demiterea presedintelui.

Poate ca multi dintre ei nu au fost hotarati, poate ca altii au devenit indiferenti, dar nu in ultimul rand poate ca unii pur si simplu nu au dorit incetarea mandatului presedintelui Romaniei in exercitiu.

Daca cei numerosi care au tacut si nu si-au exprimat votul la acel Referendum in anul 2012, ar fi dorit sa nu mai fie presedinte Traian Basescu, atunci ei s-ar fi dus numaidecat sa voteze si sa spuna acest lucru, sa il exprime prin vot : nu il mai vreau / vrem pe Traian Basescu.

Ar fi fost si ocazia cea mai nimerita din moment ce am tot auzit si vazut si citit in presa, ca cei nemultumiti de presedintele Traian Basescu, au repetat si au tot repetat ca ei au fost numerosi la vot, dar de votul lor nu i-a pasat nimanui si mai ales Curtii Constitutionale a Romaniei nu i-ar fi pasat.
Fata de situatia de fapt insa, ce putea face Curtea Constitutionala pusa numai in pozitia de a constata realitatea si dorintele cetatenilor Romaniei, exprimate sau neexprimate ?
Cu toate acestea mult timp si multe luni de zile, presa a scris si a reluat in articolele sale pe teme diferite chiar, credinta ca votul cetatenilor romani este ignorat, ba, mai mult repetandu-se aceasta credinta, s-a dedus in timp ca, din partea Curtii Constitutionale a fost chiar reavointa, incapatanare si dorinta expresa de a leza vointa cetatenilor romani care s-au prezentat la vot pentru a spune, ce au spus ei ? Pentru a spune : "Nu", si inca "Nu il mai vrem pe presedintele actual Traian Basescu".
In aceste conditii, Curtii Constitutionale i-a revenit sarcina, poate ingrata, de a avea o vedere de ansamblu asupra tuturor cetatenilor Romaniei, de a nu ii scapa din vedere nici pe cei care au ales sa absenteze in ziua Referendumului, la vot, pentru ca si acestia sunt cetatenii Romaniei si alcatuiesc impreuna cu cei care au votat, populatia tarii.
Daca ar fi ignorat aceasta parte - tacuta - a populatiei, aceea care a ales tacerea in ziua votului, oare nu ar fi fost acuzata Curtea Constitutionala de partinire ?
In tot cazul, de atunci a ramas vie credinta ca cetatenii Romaniei sunt complet pierduti din vedere atunci cand isi exprima "sentimentele" in ziua votului, sentimente de altfel, destul de negative.
De asemenea, exista si persista credinta in randul cetatenilor Romaniei ca nimica bun nu se poate intampla in randul societatii, al populatiei, al oamenilor decat numai si numai daca intervin si dau ordine, "directive" sau instructiuni oamenii politici, omul este chemat sa stea cu bratele incrucisate si sa astepte din partea unui partid politic, a unui om politic sau altuia un indemn la miscare, la buna convietuire, un ordin care sa ii spuna cu cine sa vorbeasca, cu cine sa nu vorbeasca, o sedinta de partid, o piatra aruncata - nu se stie de ce si prin ce logica si datorita carui rationament - in vitrina vreunui magazin sau societati comerciale - cu convingerea vie ca, cu cat sunt zdrobite mai multe geamuri si mai multe firme, magazine, si cu cat sunt azvarlite mai multe pietre pe strada, cu atat va cobori Dumnezeu pe nori din Cer si le va aduce oamenilor si cetatenilor pacea ravnita si deplina armonie si mai ales, nu-i asa bunastarea materiala, un numar crescut de masini personale, de vile, de case, de proprietati si cam asta face fericirea omului in zilele noastre, dupa care hai sa petrecem in club zi si noapte cu speranta si credinta ca Cel de Sus se ocupa de toate.
Dar nu Traian Basescu, pentru ca pe el nu il mai vrem si daca noi nu il mai vrem si nu ne intelegem intre noi cetatenii, cu totii, si nici cu Traian Basescu, atunci Curtea Constitutionala este numai ea, singura, vinovata de aceasta realitate si situatie de fapt.
Cam la asta se reduce si credinta unora in Dumnezeu si divinitate.
De aici cetateanul de rand, cei inca foarte tineri ar trebui sa inteleaga ca daca vreodata primesti o piatra in cap, nu se stie din ce directie azvarlita, aceasta este exprimarea democratiei si un indemn la libertate si la manifestarea ei.
Imi amintesc anii copilariei, cei patru petrecuti in Algeria si in tara aceasta, pe algerieni, pe copiii algerieni ii apuca uneori patima azvarlitului cu pietre, insa ei tinteau si loveau la picioare si mai rar, la cap.
De unde ma gandesc ca intre ginta latina si cea araba trebuie sa existe legaturi de rudenie mai profunde decat cele inchipuite sau de care noi avem stiinta pana la ora aceasta.
Este adevarat, nu-i asa, ca intreaga omenire ii are drept stramosi pe Adam si Eva care nu ne-au cerut opinia atunci cand ne-au creat si cand s-au inmultit, au crescut si au locuit pamantul, la indemnul expres al lui Dumnezeu de data aceasta.
Si aici ar fi de remarcat in treacat ca totusi Adam si Eva nu ascultau de indemnul politic si nu aveau habar ca asa ceva, politica, va exista vreodata in viitor.
Cel putin pe vremea stramosilor omenirii nu exista Curtea Constitutionala din ratiuni lesne de inteles, anume erau inca prea putin numerosi oamenii.
De curand insa, si de data aceasta la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, s-a iscat o neintelegere, atunci cand judecatorul Cristi Danilet a fost revocat din functia sa de membru CSM, procedura revocarii din functie avand in centrul ei, intemeindu-se pe articolul 55, alineatele ( 4 ) si ( 9 ) mai ales, al Legii 317 / 2004 privind organizarea si functionarea CSM.
Ce s-a intamplat ?
Adunarile magistratilor, adica judecatorii instantelor, tribunalelor, curtilor care din randul lor, isi aleg reprezentanti pentru un mandat de 6 ani la Consiliul Superior al Magstraturii s-au declarat nemultumite la un moment dat de felul in care pesemne, judecatorul Cristi Danilet isi exercita mandatul sau de membru CSM si au solicitat, in cor, sa fie revocat din functie.
Asa, pur si simplu.
Intrucat judecatorul Danilet a invocat exceptia de neconstitutionalitate a articolului 55 al Legii 317/ 2004 si a avut in final, castig de cauza la Curtea Constitutionala a Romaniei, iar Decizia CCR 196 / 4 apr. 2013 a fost publicata pe 22 apr. 2013 in Monitorul Oficial al Romaniei, decizie obligatorie - dar chiar si pana la publicarea acestei Decizii a CCR - presa a scris si a reluat credinta aceea dobandita cu ocazia Referendumului din 2012 privind demiterea din functie a presedintelui Romaniei, anume ca aceeasi Curte Constitutionala nu intelege sa ia in seama nemultumirea unui numar mare de judecatori care nu il mai doresc in functie, membru CSM, pe reprezentantul lor, judecatorul Danilet, prin urmare solicita revocarea lui.
Cu alte cuvinte, s-ar spune ca aceeasi Curte Constitutionala are o placere diabolica in a trece peste vointa de fiecare data, a unui numar mare de cetateni, fie ei simpli cetateni, sau cetateni investiti cu o functie publica, sau numiti intr-o functie publica, investiti cu autoritate.
Am putea trage concluzia de aici, pentru viitor, ca, atunci cand va fi de transat o disputa intre cetateni, obligatoriu, Curtea Constitutionala va spune " Nu ", de fiecare data cand un numar mare de cetateni va spune " Da " , sau invers, si cu cat vor fi cetatenii mai numerosi cu atat si placerea de contrazicere a acestora, din partea Curtii Constitutionale, mai mare.
In acest caz, mergand pe aceasta idee, in cazul disputei privind revocarea judecatorului Danilet, judecatorii Adunarilor Generale, daca tot au analizat cu atentie Deciziile Curtii Constitutionale, vazand "defectele" Curtii, ar fi trebuit sa strige in cor ca nu il vor revocat pe judecatorul Danilet din CSM, si sa astepte ca aceeasi Curte Constitutionala, la o asemenea dorinta expresa a judecatorilor, sa spuna si sa decida ca il revoca pe Danilet din functia sa de membru CSM.
Pentru ca, nu-i asa, cetatenii cunosc deja placerea si satisfactia vadita a Curtii Constitutionale de a reactiona invers in raport cu dorinta oamenilor, a cetatenilor aflati in plus in numar mare.
Ce a facut Curtea Constitutionala prin Decizia ei 196 din 4 aprilie 2013 ?
A constatat, dupa deliberari, sfatuiri intre Cei 9 Intelepti ca acel articol 55 al Legii 317 din 2004 a CSM, este neconstitutional.
Ne intrebam ce a impins Curtea Constitutionala sa aprecieze ca neconstitutional un articol, acela 55 ( L 317 / 2004 ) pe care l-au gandit si l-au scris si pe care l-au agreat pe deplin unii dintre judecatorii CSM ?
De ce Curtea Constitutionala nu a tinut cont de fapt, ca acest articol 55 care va deveni faimos in Istoria CSM, a fost gandit de chiar judecatorii membri CSM si scris de ei, ca el a corespuns viziunii legislative a membrilor CSM la un moment dat ?
In plus, peste cativa ani, chiar unul dintre membrii CSM, care ar fi scris cu mana lui acel articol 55 al Legii 317 / 2004 a socotit ca el este in fapt, neconstitutional, acesta a fost judecatorul Danilet.
O imprejurare care i-a tulburat pe judecatorii CSM, cel putin pe unii dintre ei si mai ales pe cel care a gandit acel articol 55, continutul sau.
Aflam aceste informatii citind un articol "Intronizarea domnului Danilet", publicat pe 24 aprilie 2013 pe pagina magistrati-ro.
Toate acestea s-au intamplat in sanul unora dintre membrii CSM, judecatori, atat caderea de acord cu privire la continutul articolului 55, cat si aprecierea din partea unuia dintre aceiasi judecatori, cativa ani mai tarziu, cu privire la imprejurarea ca articolul 55 de fapt, este neconstitutional.
Desigur ca ceilalti judecatori care au agreat articolul 55, care l-au "brevetat" au fost nedumeriti si nemultumiti de atitudinea si schimbarea de pozitie a colegului lor judecatorul Danilet,  care cu mana lui, a scris textul articolului respectiv.
Cand judecatorul Danilet s-a vazut revocat din functia lui de membru CSM, prin Hotararea CSM, el a atacat in contencios administrativ aceasta hotarare care este un act administrativ si totodata a ridicat si exceptia de neconstitutionalitate a articolului 55 al Legii 317 / 2004.
Iata din nou, Curtea Constitutionala a fost pusa in situatia de a solutiona un diferend, de a transa o neintelegere iscata in sanul CSM si al unora dintre judecatorii sai.
Articolul 55 al legii 317 / 2004 in forma sa initiala, dadea dreptul adunarilor generale ale magistratilor - judecatori in cazul de fata, sa se declare nemultumite de modul in care alesul si reprezentantul lor la CSM isi implineste mandatul sau de 6 ani, si pe cale de consecinta, sa solicite plenului CSM sa constate sau sa ia act - caci ce ii mai ramanea de facut plenului CSM in acest caz ? - de cererea adunarilor generale a magistratilor, de revocare din functie a membrului CSM, reprezentantul lor, devenit inoportun, de nedorit, nesuferit.
La o simpla exprimare a nemultumirii adunarilor generale ale magistratilor-judecatori, plenul CSM trebuia, automat sa raspunda prin revocarea din sanul ei, a judecatorului-membru CSM.
Totusi este de bun-simt exigenta ca, orice om, functionar sau nu, demnitar sau nu, etc. - sa se poate apara, sa se poata justifica, sa poata reactiona, in momentul in care i se opune nemultumirea celor pe care ii reprezinta, sau o nemultumire din partea altor semeni ai sai, cu titlu general.
Cand i se imputa ceva, un comportament, o conduita.
Ma indoiesc sincer ca tocmai judecatorii ignora acest aspect al legitimei aparari, iar psihologii sau doctorii vor spune cu siguranta ca este innascut, este in om instinctul de aparare, de conservare, de supravietuire, adica instinctul omului de a opune o actiune, de a reactiona la actiunea altora impotriva sa.
De obicei, in manualele de drept cel putin in cele pe care le-am avut noi la Drept in anii studentiei noastre, aceste notiuni sunt trecute, e corect, in Notiunile acelea Introductive, in capitolele de introducere, peste care stiu ca unii studenti, in graba lor de a ajunge sa practice Dreptul, sar cu bucurie si neglijeaza lectura acelor pagini, in fapt, lectura studentului la Drept este un selectiva, nu se stie niciodata ce pagini citeste si peste ce pagini sare cu lectura.
Lectura completa sau partiala a manualelor de Drept este si in functie de placerea spontana pe care o resimte studentul fata de o disciplina de drept, sau alta.
Mi se pare putin potrivit cu vocatia de judecator, dorinta de a lipsi un om de posibilitatea de a se apara.
Este probabil ca, din capul locului, atunci cand a fost gandit, scris, elaborat, articolul 55 ar fi trebuit poate sa fie vazut intr-un mod mai complex putin, sa dea dreptul si membrului CSM de a se apara in situatia in care devine de neinteles in actiunile sale, pentru judecatorii care l-au ales sa ii reprezinte la CSM, in sanul acestei institutii publice despre care stim ca se conduce dupa Legea 317 / 2004 care ce prevede ea ?
Trebuie sa reluam, asa se procedeaza, lectura legii acesteia, 317 / 2004 si sa citim in lege cam cu ce se ocupa de felul sau, CSM-ul ?
Este probabil ca si judecatorii nemultumiti de alesul lor si reprezentantul lor ar fi trebuit sa justifice, sa motiveze si chiar sa ii spuna civilizat, in cadrul unui dialog, judecatorului Danilet de ce considera ei ca nu ii mai reprezinta, cu ce le-a gresit adica judecatorilor care i-au acordat increderea pentru ca el, Cristi Danilet sa le apere interesele legitime, cariera profesionala.
Ca urmare a constatarii ca neconstitutional a articolului 55 din Legea 317 / 2004, de catre Curtea Constitutionala, unii judecatori apreciaza ca la ora actuala si pentru viitor, adunarile generale ale magistratilor nu vor mai avea nicio posibilitate de a sanctiona conduita reprezentantului lor in CSM, in exercitarea mandutului acestuia de 6 ani.
Cu alte cuvinte, se apreciaza pentru viitor ca judecatorii instantelor nu vor mai avea niciun cuvant de spus, iar intre reprezentantul lor in CSM, membrul CSM si toti ceilalti magistrati - judecatori care nu sunt membri CSM, ci numai judecatori in cadrul instantelor de judecata - nu va mai exista nicio legatura, nicio comunicare, iar CSM-ul si toti ceilalti judecatori ne-membri CSM vor avea activitati si existente complet diferite, paralele.
Si totusi, pentru viitor, avand in vedere toate celelalte articole ale Legii 317 / 2004, care raman in vigoare, constitutionale si care consacra atributiile membrilor CSM, ale CSM-ului, cu privire la cariera profesionala a magistratilor, la viata lor in instante si la aspectele adica care privesc disciplina acestora, CSM va continua sa aiba acelasi rol, acelasi cuvant greu de spus, in timp ce, iata - de partea cealalta - judecatorii instantelor nu isi mai pot sanctiona alesul, "trimisul", reprezentantul lor in CSM.
De la bun inceput, sub acest aspect, ar trebui sa observam ca legea 317 / 2004 a fost cam ciudat alcatuita.
Pentru ca, pe de o parte, CSM - are atributii care, toate, vizeaza direct cariera judecatorilor de la instante si toate miscarile lor - promovare, detasare, transfer, delegare, etc., si disciplina judecatorilor in cadrul instantei, sa citim cu atentie in Legea 317 / 2004 - iar, pe de alta parte, fata de "tutela" CSM instituita asupra judecatorilor de scaun, acestia, judecatorii de scaun ce pot face, ce pot opune ? sau inca, ce puteau ei opune ? Puteau opune pana la Decizia CCR din 4 aprilie 2013, numai sanctionarea reprezentantului lor, numai solicitarea revocarii acestuia !
Vi se pare ca cele doua talere ale balantei au fost echilibrate inca de la inceputul elaborarii, conceperii si redactarii legii 317 din 2004 privind CSM ?
Mie mi se pare ca nu.
Deloc.
Este adevarat ca, 19 membri alcatuiesc Consiliul Superior al Magistraturii, dintre acestia 19, 14 membri sunt alesi in adunarile generale ale magistratilor si validati de Senat si acesti 14 membri sunt impartiti in 2 sectii, una de judecatori si una de procurori, iar Sectia pentru judecatori este alcatuita dintr-un numar mai mare de membri, anume din 9 judecatori, in timp ce, Sectia pentru procurori este alcatuita din  - numai - 5 membri, procurori.
Dupa ce au trecut de alegerile ce au loc in sanul adunarilor generale ale magistratilor, dupa ce adunarile acestea au cazut de acord pe cine sa trimita din randul lor, la CSM, sa ii reprezinte, judecatorii de scaun stiu si cunosc ca, odata "plecat" la CSM, alesul lor va avea de implinit normele juridice, sau inca direct spus, textul Legii 317 / 2004, de implinit si de respectat.
Cu asta se va ocupa alesul lor, pentru urmatorii 6 ani.
Acest CSM este inzestrat si cu Inspectia Judiciara.
De cate ori intervine Inspectia Judiciara, rolul ei se rezuma invariabil la critici si reprosuri consemnate in actele de control.
Totusi, o Inspectie, orice inspectie care inspecteaza orice alta institutie sau persoane din institutie, de pilda dintr-o scoala, un liceu, atunci cand profesorii, cadrele didactice au de sustinut examene de grad...
...Atunci soseste inspectia alcatuita din oameni cu mai mare vechime in munca aceasta a cadrului didactic si cu vechime de specialitate, oameni din institutii de invatamant aflate la un nivel superior scolii sau liceului, sau institutiei unde are loc inspectia.
Iata ca putem vedea si o altfel de Inspectie care nu sanctioneaza, nu reproseaza si nu critica, ci se prezinta la scoala sau la liceul respectiv, asista la orele tinute de profesorul care trebuie sa sustina un examen de grad, si inspectia la final, desigur intocmeste un act de control si acorda gradul profesorului inspectat, un grad superior.
Multe inspectii din acestea - cele mai multe - se termina cu bine si au loc civilizat, iar inspectorii ii apreciaza pe profesori, pentru stradaniile lor in munca cu elevii, pentru felul in care predau, pentru tot efortul depus de cadrele didactice.
Este o mare diferenta aceasta !
Asa se intampla lucrurile in scoli si in licee cand este necesar ca un profesor sa fie evaluat, in vederea obtinerii unui grad didactic superior, si in functie si de vechimea sa in munca.
Nu au loc conflicte, vorbe neplacute, oamenii, inspectorii vorbesc frumos, civilizat, obligatoriu civilizat, pe un ton frumos, fara sa se ridice tonul, fara sa se innaspreasca, fara dispret, fara ironie, fara batjocura.
Iata ce se intampla la nivelul institutiilor de invatamant, pe care si judecatorul le-a parcurs pentru a ajunge student si mai apoi, magistrat.
Adica depinde ce ne animeaza, ce ne motiveaza, cautam conflictul si cearta sau ne concentram atentia si ramanem in sfera inspectiei care evalueaza activitatea didactica a profesorului ?
In tot cazul cine a spus si a plecat de la premisa ca o Inspectie, este numaidecat obligata sa certe, sa critice, sa acuze, sa iti calce munca in picioare, din clipa in care a fost sesizata ?
Cine a inteles ca menirea unei inspectii este neconditionat, aceea de a sanctiona ?
Se ridica o intrebare : au existat oare in instante, in Justitie, inspectii, macar o singura inspectie care a facut aprecieri frumoase, a constatat efortul si munca, deopotriva ale judecatorilor si ale grefierilor caci stim ca - ma refer la inspectia cu titlu general, nu numai strict dupa competenta - si grefierii si personalul acesta numit auxiliar si de specialitate este inspectat in instantele judecatoresti ?
Stie cineva si poate publica macar un astfel de caz fericit ?
Ar trebui sa existe o Evidenta publica, si o Revista si o arhiva a activitatii si rezultatelor activitatii Inspectiilor Judiciare, din toate timpurile pana in prezent.
Sa putem prin urmare trage o concluzie cu privire la ce intelege Justitia, prin notiunea de "inspectie" ?
In concret, avand in vedere anii trecuti, cand in instante soseau inspectii, judecatorii inspectori facand parte din Corpul de Control al Inspectorilor ( Curtii de Apel ), dar ne-au sosit inspectii la judecatorie si de la Tribunalul Municipiului Bucuresti, efectuate de judecatori, cate inspectii au plecat din instanta supusa inspectiei, avand pe buze cuvinte de apreciere, cate acte de control au consemnat efortul prea mare in raport cu un numar mereu crescut si nedefinit, sau infinit de dosare, al grefierilor, arhivarilor, judecatorilor ?
O fi asa de greu sa scrii si lucruri frumoase, sau ai credinta ca esti obligat numai la cuvinte urate, oribile, rele, pline de venin si la acte de control care aduc multe drame si nefericiri in viata celor supusi controlului ?
S-ar spune ca, atunci cand un inspector inspecteaza, el soseste in instanta legat la ochi, dupa modelul statuii Justitiei si se joaca de-a baba oarba printre dosare, nereusind, cu mana, sa atinga niciunul si atunci trage concluzia ca nu e nimic de lucrat in instanta respectiva !
Mai trage si concluzia ca toti angajatii stau si nu lucreaza nimic, neavand ce, pe cale de consecinta vor avea din ce in ce mai mult de lucru ca sa nu stea degeaba !
Nu suna prea logic, dar asa suna un act de control.
Inspectorul in instantele judecatoresti, nu inspecteaza realitatea aici este problema inspectiilor judiciare si ale inspectorilor judecatori.
Ei nu se stie exact, ajungand in instanta, ce anume doresc sa constate de la bun inceput, pentru ca, in tot cazul numai realitatea trista nu o constata niciodata.
In tot cazul niciodata nu constata munca neintrerupta, non-stop a Personalului care se lupta sa razbeasca si sa rezolve dosare care devin tot mai numeroase, cu fiecare saptamana, si cu fiecare sedinta de judecata.
Lucrarile din dosar, hotararile, incheierile de sedinta, citatiile chiar - am vazut cum Zizi ( Arleziana ) grefiera de la Judecatoria Sector 1 care lucra numai citatii la prim termen, cand dosarul inca nu se afla pe rolul instantei dar urma sa ajunga pe rol, de aceea partile trebuiau anuntate cand sa vina la judecata pentru prima oara, era constant criticata, certata ca nu face bine citatiile si nu mai scrie citet, pentru ca scriind asa mult i se deformase scrisul, precum scrisul unor doctori in anii lungi ai facultatii de Medicina in care au mult de scris.
Nu am vazut niciodata apreciate nici hotararile sau sentintele si nici incheierile de sedinta, macar asa cu un cuvant frumos, dar, nimic !
Se ridica intrebarea daca nu cumva inspectiile alcatuite din judecatori au vreo particularitate, in raport cu alte inspectii din alte domenii de activitate decat Justitia ?
In anii in care am fost grefiera de sedinta, o singura data, un singur inspector, un judecator al Curtii de Apel mai in varsta s-a dovedit atent cu noi, si nu cred sa fi plecat pe buzele lui cu reprosuri pe care sa nu ni le fi declarat in fata, dar pe care sa le fi consemnat in actul de control.
Era un judecator mai in varsta, si intr-un fel, pot spune ca a fost singurul care ne-a lasat in pace.
El a venit in inspectie la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, a vazut rapid volumul de munca despre care auzisera toate instantele, era de notorietate, nu ne-a certat, criticat pe niciuna dintre noi grefierele, in plus s-a aratat chiar amabil, sociabil, oarecum prietenos, binevoitor mai exact, atent.
Acesta a fost judecatorul Plãvitu [ Plãvitzu ].
Presedinta instantei era judecatoarea Valentina Tatulescu, si aveam in birou o grefiera, o fata tanara care se numea Veronica ( nu ii mai stiu numele de familie ), ea nu a ramas mult cu noi in birou, si pe care inspectorul chiar a simpatizat-o, dar s-a purtat frumos cu noi toate, vreau sa ma refer la sentimente normale de simpatie.
Cred ca i-a placut tineretea noastra si poate si-a amintit de inceputurile carierei lui cand si el era tanar.
Acestea se intamplau prin anul 1993, poate chiar 1994.
In anul 2005 cand eram in anul intai la facultatea de Drept, in grupa 112 ( la litera M ), am avut o colega, pe Camelia Muntean care semana foarte bine cu Veronica si care mi-a adus aminte de aceasta colega grefier din trecutul meu.
Si Camelia Muntean a fost o colega buna si invata foarte bine si avea o buna memorie.
Revenind acuma la judecatorul Danilet si la "despotism" - un cuvant pe care l-am intalnit in articolul "Intronizarea domnului Danilet", publicat pe site-ul magistrati.ro pe 24 aprilie 2013.
Acest judecator marturiseste despre sine ca nu intelege sa stea in pasivitate fata de situatia actuala din societatea romaneasca care inca nu a invatat ce inseamna democratia, el spune ca s-a intalnit cu oamenii si a stat de vorba cu ei, un lucru pe care nu l-am mai intalnit in cazul altor magistrati.
Intrucat atributiile lui exprese de membru CSM nu il obliga la nimic in acest sens, inseamna ca lui chiar ii face placere sa comunice, inseamna ca este interesat de oameni si viata acestora nu il lasa nepasator.
Sa recunoastem ca face aceasta in mod voluntar, si nu este platit ( nu primeste salariu sau indemnizatie ) pentru activitatile lui sociale.
Cred ca face bine "fugind" de mediul si atmosfera impregnate de artag si nemultumire, conflictuala care uneori sunt proprii CSM si felului in care se tine o sedinta in plen, felul in care se tine cont de ordinea de zi : "Noi trebuie sa plecam si sa ajungem la o alta instanta...si propunem sa luati subiectul care ne priveste, de pe Ordinea de zi, primul, ca sa putem ajunge la destinatie" ( spune un judecator, membru CSM ), replica la aceasta dorinta legitima fiind : "Foarte bine, amanam pentru alta sedinta discutarea subiectului care va priveste pe dvs. !"
Intr-adevar, amanarile sunt specifice solutionarii cauzelor deduse judecatii, uneori se amana, se amana, pana cand partile uita de proces sau se satura, sau nu mai cred ca procesul va - mai - avea loc vreodata !
Toata lumea amana, din motive diferite, nu se pot prezenta unii, se imbolnavesc altii, termenul a fost scurt si citatiile nu s-au facut, sau au fost facute si au ajuns la destinatari insa prea tarziu, dupa acel termen, totusi au ajuns si partile macar afla de proces si nu mai pot spune ca nu stiu de existenta lui... , altii vor sa isi angajeze avocat, pe urma sa schimbe avocatul, altii sunt la drum sau pe drum, si cu totii amanam.
Intr-adevar, cu totii ne putem contagia unii de la altii.
Este totusi de notat ca oamenii se contagiaza mai rar, mai lent, de bine si de frumos, de intelegere, si mai adesea de rau, de nerabdare, de rautate, de cearta, de un aer irespirabil.
Despre aerul care se respira in plenul CSM, in jurul mesei rotunde, ne-au vorbit chiar Cavalerii carora le lipseste Arthur.
Ati citit precis in copilarie si lectura e frumoasa pentru orice varsta, "Din marile legende ale lumii" , legenda Regelui Arthur, sau Arthur si Cavalerii Mesei Rotunde ?
Arthur era un viteaz care avea niste buni tovarasi de arme si de fapte curajoase si vitejesti, ei se reuneau in jurul Mesei Rotunde pentru a se sfatui, erau egali intre ei si se admirau pentru calitatile lor.
Si pentru faptele lor nobile, de arme.
Dar aceia erau Cavaleri si Arthur le vorbea natural, si nu intr-un stil protocolar.
Asa natural cum intelegea Arthur sa le vorbeasca tovarasilor sai, el ii inaltase la rangul nobil de cavaleri, ne spune Alexandru Mitu, autorul cartii "Din marile legende ale lumii", intrucat oamenii se sprijineau numai pe cele doua picioare ale lor si pe o sabie.
Daca ne gandim bine, si Justitia are o sabie, are chiar un palos, numai ca, fiind legata la ochi, il invarte precum ghioaga si nu stie unde nimereste cu el.
Acuma noi trebuie sa intelegem ca in vremuri trecute existau lectii de arme si antrenamente la lupta cu sabia, cu spada, si era o meserie, o arta aceasta chiar care insa se invata ca oricare alta, in timp ce astazi aceste cursuri care sa te invete sa manuiesti o arma, s-au desfiintat demult.
Existau si reguli in lupta, asa cum si spadasinii aveau reguli cand se duelau, a existat si o arta a razboiului, dar toate acestea au cazut demult in desuetudine, pentru ca nu isi mai gasesc locul, rolul intr-o societate pacifica precum aceasta din zilele noastre.
Este adevarat, intr-o emisiune la Antena 3, la televizor, judecatoarea Mihaela Lamaita Ciocea s-a plans de modul in care i-ar fi vorbit chiar judecatorul Danilet.
De asemenea, a existat imprejurarea in care parchetul DNA i-ar fi solicitat judecatorului Danilet, extrase ale Forumului Magistratilor si in special avand in centrul lor, scrierile si opiniile judecatorului Adrian Neacsu.
Extrasele ar fi privit totusi si scrierile altor magistrati, in cele din urma, pentru ca pe un Forum nu scrie doar o singura persoana.
Sunt doua aspecte care se puteau rezolva prin dialog, chiar daca nu intelegi pe cineva la un moment dat sau nu esti de acord cu el, sau poate nu il cunosti suficient si atunci il acuzi, totusi trebuie sa vorbesti masurat si cu bunavointa.
In orice circumstanta se impune sa ai bunavointa cand trebuie sa analizezi o situatie, mai multa masura si acestea pentru ca este singura cale de reusita si de intelegere si nu de creare a unor alte situatii aducatoare de nemultumire ( daca adopti un alt ton ).
Poate ca nu este mereu usor, intr-un mediu ostil sa ramai insa un om masurat.
Dar omul in sine, oamenii trebuie priviti cu bunavointa, este vorba de viata noastra a tuturor oamenilor si ea este importanta.
Sigur ca este bine cand judecatorii te aleg in adunarile lor, sa ii reprezinti pe ei si interesele lor legitime in cadrul CSM, si atunci membrii CSM spun ca au fost alesi de un numar larg, mare de magistrati, un fapt care nu e putin lucru, care inseamna ceva.
Am inteles reactia de nemultumire a judecatorilor care l-au ales, si apoi au cerut revocarea lui din functie - pe judecatorul Danilet, ei au considerat ca el nu ii mai reprezinta, ei au apreciat ca nu mai pot avea incredere in el, desi concret, ar fi util sa putem citi in presa, undeva, pe un site, care au fost nemultumirile judecatorilor, ce anume exact i-au reprosat ei judecatorului Danilet ?
Magistratii s-au unit cand au simtit ei, au apreciat ei ca Danilet si el un judecator din randul lor, domnul Danilet nu se mai ocupa de ei.
Atunci de ce nu s-au unit ei si nu s-au solidarizat in cazul judecatorului Adrian Neacsu, si el ales la randul sau, de un numar considerabil de judecatori pentru a fi membru CSM, pentru ca nu am auzit macar un singur magistrat, din CSM sau din instantele judecatoresti sa spuna, mai multi trebuiau sa spuna in cor : "Nici noi nu venim cele 8 ore la programul de munca, si noi muncim acasa, si totusi ne luam salariul si nimeni nu ne reproseaza nimic !"
Oamenii cand aleg pe cineva din randurile lor, este pentru ca cel ales in final, este la fel ca ei, are aceleasi preocupari si aceleasi obiceiuri de viata, in caz contrar nu i-ar acorda increderea lor.
Fata de toate cele de mai sus, putem spune ca nu Curtea Constitutionala este aceea care instituie prin Deciziile sale si felul sau de a solutiona diferende, exceptii, conflicte, un "despotism" in sanul unei institutii precum este CSM a carui lege de organizare si functionare nr. 317 din 2004 nu a fost conceputa, elaborata, gandita de judecatorii constitutionali ai Romaniei.
Ca un fapt secundar dar nu lipsit de importanta poate ar fi cazul sa constatam si ca, in sanul Curtii Constitutionale judecatorii nu se comporta precum magistratii din CSM.
Poate si pentru ca au o alta varsta, poate.
Sau sa fie din cauza ca deasupra Curtii Constitutionale nu exista niciun alt for jurisdictional, judecatoresc sau politico-jurisdictional ?
Nu in ultimul rand se cuvine sa o spunem, fiecare om atunci cand "lucreaza", soseste la un loc de munca, indiferent care e acela si cum se numeste, soseste numai cu calitatile si defectele sale, cu educatia sa, cu obiceiurile sale, cu personalitatea sa.
De toate acestea cine sa dea seama ?
Nici macar curtile sau vreo curte, vreo instanta sau CSM-ul.
Iar cearta nu profita nimanui, dupa cum se vede numai si numai buna intelegere, dialogul raman cele mai profitabile in viata.
Sunt de parere cã judecatorului Adrian Neacsu, colegii judecatori, adica toti cei care sunt judecatori - din CSM sau nu - , ar fi trebuit sa ii ia apararea, ar fi trebuit cel putin sa reactioneze, sa puna in scris tot ce stiu ei bun si frumos despre Adrian Neacsu si sa scrie autoritatilor si parchetului DNA.
Poate acestea se vor intampla candva intr-un viitor, sau poate niciodata.
Nu stim daca sa ne bucuram sau sa plangem de ceea ce viitorul ne poate aduce.
Si sa nu uitam ca tot ce facem bun, atrage o reactie sau un fapt, sau un eveniment bun si tot ce facem rau, un fapt, un eveniment sau o reactie rea, urata.
Este cea mai simpla lege a Universului si nu trebuie decat sa privim in jur ca sa intelegem.
Nu-i asa ca s-au facut orele 15h00?
Chiar 15h15 si la ora aceasta mama a terminat de vazut "Tanar si nelinistit" si poate ca imi va pregati ceva de mancare, sper ca nu am inghitit prea multe litere la scris...
Eventual voi verifica dupa ce iau masa de pranz ...
Decizia nr. 196 / 4 aprilie 2013 o gasiti pe pagina Curtii Constitutionale www.ccr.ro .