Drepturile si indatoririle functionarilor publici definitivi ( 1 ) (drept administrativ)

Drepturile si indatoririle functionarilor publici definitivi ( 1 ) (drept administrativ)

Pentru a exercita ansamblul atributiilor si competentelor ce constituie continutul functiei publice, titularului acesteia ii sunt stabilite anumite drepturi si obligatii.

Aceste drepturi si obligatii sunt determinate pe cale generala, impersonala si imperativa, si au un caracter obiectiv, adica ele sunt “legate” de functia publica in cauza, nu de functionarul public in calitatea lui de persoana fizica.

Prin urmare, ele sunt aceleasi pentru orice persoana care detine aceeasi functie publica.

Fiind stabilite prin norme juridice cu putere de lege, ele au un caracter unilateral, in sensul ca modificarea lor se face tot pe aceeasi cale, functionarul public neavand posibilitatea legala de a se opune unei asemenea modificari.

Unele drepturi si obligatii sunt comune tuturor functionarilor publici, altele sunt specifice unor anumite functii si, deci, anumitor categorii de functionari publici.

In ansamblul lor, drepturile si obligatiile constituie suportul legal al autoritatii si prestigiului functionarului public, fiind asigurate si garantate de Stat prin mijloace :

1. juridice,
2. de natura materiala,
3. civila,
4. administrativa, si
5. chiar penala.

Drepturile functionarilor publici definitivi

Functionarii publici, fiind cetateni români, au toate drepturile si, desigur, si obligatiile pe care Constitutia României le prevede si le garanteaza pentru toti cetatenii sai.

Prin urmare, acestea sunt comune nu numai tuturor functionarilor publici, ci si tuturor persoanelor care desfasoara o activitate in mod legal.

Functionarii publici au insa si drepturi speciale, unele din ele fiind comune tuturor functionarilor publici, altele numai anumitor categorii de functionari publici.

Drepturile recunoscute si garantate functionarilor publici, neavand un caracter subiectiv si avand ca scop realizarea atributiilor functiei, deci un interes general, reprezinta, totodata, si obligatii pentru titularul lor, neexercitarea lor expresã ( refuzul ) sau tacitã ( neglijentã ) fiind sanctionata de lege.

Pe de alta parte, aceasta reprezinta o interdictie pentru functionarul public de a le folosi in scopuri personale, sau in alte scopuri care nu slujesc interesul general in considerarea cãruia au fost recunoscute.

In literatura de specialitate se face deosebirea intre:

1. drepturi privind exercitarea functiei, si
2. drepturi cu caracter general * [ * a se vedea, Al. Negoitã, op. Cit., p. 102 si urm. ; Ion Popescu Slãniceanu, op. Cit., p. 282-283 ].

Drepturile privind exercitarea functiei :

1.     dreptul de alegere a profesiei (dreptul la profesie : continuitate, stabilitate, inamovibilitate) si a locului de munca ;

2.     dreptul la promovare ;

3.     dreptul de a-si perfectiona continuu pregatirea profesionala.

Drepturile privind exercitarea functiei au in vedere, pe de o parte obligatia cetatenilor, a tuturor celor care intrã in raporturi cu functionarul public, cand acesta isi exercitã functia, de a-i da ascultare si a-l sprijini in acest sens, conformându-se cerintelor lui, iar, pe de alta parte, obligatia autoritatilor publice ale Statului si institutiilor publice, de a-l sprijini pe functionarul public sa-si exercite atributiile ori de cate ori acesta este împiedicat.

Sub acest aspect, Statutul Functionarilor Publici prevede cã “functionarii publici beneficiaza in exercitarea atributiilor lor de protectia legii”, autoritatea sau institutia publica avand obligatia sa asigure protectia functionarului public impotriva:

1.     amenintarilor,

2.     violentelor,

3.     faptelor de ultraj

carora le-ar putea fi victimã in exercitarea functiei publice, sau in legatura cu aceasta.

Pentru garantarea acestui drept, autoritatea sau institutia va solicita sprijinul organelor abilitate, potrivit legii.

Mai mult, Statutul functionarilor publici mai prevede cã, autoritatea sau institutia publica este obligata sa il despagubeasca pe functionarul public in situatia in care acesta a suferit, din culpa autoritatii sau institutiei publice, un prejudiciu material in timpul indeplinirii atributiilor de serviciu.

( Extras din Drept Administrativ, Partea generala, ( Editia a IV-a ), Prof.univ.dr. Mircea Preda, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2006 )