Consiliul Superior al Magistraturii (drept administrativ)
Constitutia din 1991 a inclus prevederile referitoare la Consiliul Superior al Magistraturii in capitolul VI, consacrat autoritatii judecatoresti, fara a defini in termeni expresi natura juridica a acestui organism.
Articolul 1 din Legea nr. 92 / 1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata [ * legea 92 / 1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 197 din 13 august 1992 si republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997 ] a venit cu o distinctie pe care prevederile constitutionale nu o contineau, si anume cã puterea judecatoreasca si autoritatea judecatoreasca sunt doua lucruri diferite, prevazand cã puterea judecatoreasca este exercitata prin instantele judecatoresti si este separata de celelalte puteri ale Statului.
De asemenea, acelasi text al legii a mai prevazut cã autoritatea judecatoreasca se compune din:
1. instantele judecatoresti, deci puterea judecatoreasca,
2. la care se adaugã Ministerul Public
3. si Consiliul Superior al Magistraturii.
Concluzia potrivit careia Consiliul Superior al Magistraturii nu face parte din sistemul puterii judecatoresti este evidentã si de necontestat, acest Consiliu nefacand parte din sistemul instantelor judecatoresti care, in frunte cu Inalta Curte de Casatie si Justitie, realizeaza activitatea de justitie in Romania, potrivit prevederilor articolului 126 alineatul ( 1 ) din Constitutia din 1991, revizuita si republicata.
Legea de revizuire a Constitutiei din 1991, desi a adus numeroase modificari reglementarilor referitoare la Consiliul Superior al Magistraturii, a pastrat aceste reglementari in acelasi capitol consacrat autoritatii judecatoresti, oferind astfel, in continuare, argumente sustinatorilor ideii cã acest Consiliu este un organ al autoritatii judiciare cu atributii :
- administrative si
- de jurisdictie disciplinara * [ Ion Deleanu, Procedura civila, Arad, 1998, p. 76 ; Ioan Les, Principii si Institutii de drept procesual civil, Bucuresti, 1998, p. 95 ].
Dar, in perioada anterioara Legii de revizuire a Constitutiei din 1991, un autor important* [ * Tudor Drãgan, op.cit., in “Revista de Drept Comercial” nr.12/2000, p.74 ] a sustinut, in mod judicios, cã, prin specificul atributiilor pe care le desfasoara, Consiliul Superior al Magistraturii se incadreaza in categoria organelor executive ale Statului, atunci cand, prezidat de ministrul Justitiei, face propuneri de numire in functie a magistratilor sau dispune, la propunerea aceluiasi ministru, cu privire la promovarea, transferarea sau suspendarea din functie a judecatorilor, precum si la incetarea functiei acestora.
In sprijinul aceleiasi opinii s-a mai argumentat cã, acelasi Consiliu desfasoara o activitate executiva si atunci cand indeplineste rolul de Consiliu de Disciplina a magistratilor, represiunea disciplinara si sanctiunile disciplinare fiind specifice organelor cu atributii administrative, executive.
Astfel fiind, considerãm cã, prin natura sa juridica, prin modul de constituire si prin competentele legale, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie considerat un organ central autonom investit cu atributii executive de propunere si disciplinare, in scopul garantarii independentei justitiei si asigurarii bunei functionari a acesteia.
Caracterul autonom al Consiliului Superior al Magistraturii, fata de Guvern si fata de Parlament, trebuie dedus din prevederile constitutionale actuale, modificate si completate prin Legea de revizuire a Constitutiei din 1991.
In sprijinul autonomiei Consiliului Superior al Magistraturii fata de Parlament, poate fi adus argumentul cã acest Consiliu nu prezintã un Raport anual de activitate in fata celor doua Camere ale Parlamentului, sau a uneia dintre acestea.
Legea nr. 317 / 2004, in forma initiala* [ * Legea 317 / 2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 599 din 2 iulie 2004, intrata in vigoare la 90 de zile de la publicare ], definea Consiliul Superior al Magistraturii ca reprezentant al autoritatii judecatoresti si garant al independentei Justitiei, precizand cã acesta este independent si se supune, in activitatea sa, numai legii, avand personalitate juridica si rolul de a asigura functionarea eficienta a sistemului judiciar si respectarea legii in desfasurarea carierei profesionale a magistratilor.
Actuala forma a acestei legi* [ * Legea 317 / 2004 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005 ], la articolul 1 alin. ( 1 ), nu mai defineste Consiliul Superior al Magistraturii ca reprezentant al autoritatii judecatoresti, ci afirmã doar ca el este garantul independentei Justitiei.
Natura juridica a acestei institutii a fost definita de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca fiind o institutie publica centrala, cu competentã nationala, care are importante atributii executiv-administrative, de organizare a executarii si de executare in concret a legilor privind cariera profesionala a magistratilor, adoptând in acest scop, fie :
- acte administrativ-jurisdictionale, atunci cand functioneaza pe Sectii, ca instantã disciplinarã,
- fie simple acte administrative de autoritate * [ * Decizia nr. 8180 din 11 noiembrie 2004, a Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in Emanuel Albu, op. Cit., 2004, p. 368 si urm. ].
( Extras din Drept Administrativ si Stiinta Administratiei, Partea I, prof.univ.dr. Emanuel Albu, Universitatea Spiru Haret Facultatea de Drept si Administratie Publica, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2005 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu