Evanghelizarea Europei Central-Orientale ( 2, ultima parte ) ( Papa Ioan Paul al II-lea )

Evanghelizarea Europei Central-Orientale ( 2, ultima parte ) ( Papa Ioan Paul al II-lea )

Sarbatorirea a cinci sute de ani de la descoperirea Americii a fost prilejul pentru formularea intrebarii despre raportul dintre dezvoltarea societatilor americane din Nord si din Sud si drepturile populatiilor indigene.

In fond, aceasta intrebare e valabila pentru orice colonizare.

Si pentru cea a continentului african.

Ea se naste din faptul cã o colonizare comportã intotdeauna aducerea si altoirea “noului” pe trunchiul vechi.

Dintr-un anumit punct de vedere, aceasta foloseste la progresul populatiilor indigene, dar presupune, in acelasi timp, un fel de expropriere nu doar a pamanturilor lor, ci si a patrimoniului lor spiritual.

Cum s-a manifestat aceasta chestiune in America de Nord si de Sud ?

Care trebuie sa fie evaluarea moralã a ei in lumina diferitelor situatii aparute de-a lungul Istoriei ?

Sunt intrebari indreptatite si trebuie sa le cautam un raspuns adecvat.

Dupa cum trebuie sa recunoastem culpele colonizatorilor, precum si angajamentul de a ne ocupa, atat cat este posibil, de remedierea lor.

Oricum, problema colonizarii face parte, intr-un fel, din Istoria Europei si a spiritului european.

Europa este relativ micã.

Dar, in acelasi timp, este un continent foarte dezvoltat, caruia se poate spune ca Providenta i-a incredintat sarcina de a initia schimburi de bunuri intre diferitele parti ale lumii, intre diferitele tari, intre diferite natiuni si diferite popoare de pe globul pamantesc.

Nu se poate uita nici ca lucrarea misionara a Bisericii s-a raspandit in lume pornind din Europa.

Dupa ce a primit de la Ierusalim Vestea cea Buna a mantuirii, Europa – atat cea romanã, cat si cea bizantinã – a devenit un mare centru de evanghelizare a lumii si, in ciuda tuturor crizelor, nu a incetat sa ramana asa pana astazi.

Poate ca situatia se va schimba. Poate ca intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat Biserica din tarile europene sa aiba nevoie de ajutorul Bisericii de pe alte continente.

Daca se va petrece asa, noua situatie va putea fi interpretata ca un fel de lichidare a “datoriilor” contractate de acele continente fata de Europa pentru vestirea Evangheliei.

Vorbind de Europa, trebuie sa aratam ca nu se poate face referire la Istoria ei moderna fara a lua in consideratie cele doua mari revolutii : cea franceza, catre sfarsitul secolului XVIII, si cea rusã, de la inceputul secolului XX.

Amandoua au fost o reactie impotriva sistemului feudal, care in Franta luase forma “absolutismului iluminat”, iar in Rusia pe cea a “autocratiei” ( samodierzawie ) ţariste.

Revolutia Franceza, care a cauzat multe victime nevinovate, pana la urma i-a deschis calea catre putere lui Napoleon, care s-a proclamat imparatul francezilor, dominand in Europa – datorita geniului sãu militar – in primul deceniu al secolului XIX.

Dupa caderea lui Napoleon, Congresul de la Viena i-a restituit Europei sistemul absolutismului iluminat ; acest lucru s-a petrecut mai ales in tarile responsabile de impartirile Poloniei.

Sfarsitul secolului XIX si inceputurile secolului XX au confirmat aceasta repartizare de forte, inregistrand nasterea si consolidarea in Europa a unor natiuni, cum ar fi cea italiana.

In cel de al doilea deceniu al secolului XX, situatia europeana a degenerat pana la izbucnirea Primului Razboi Mondial : el a fost o ciocnire sangeroasa intre “Marile Aliante” – pe de o parte, Franta, Anglia si Rusia, carora li s-a adaugat Italia, pe de alta, Germania si Austro-Ungaria -, dar a fost si conflictul in urma caruia unele popoare si-au castigat libertatea.

In 1918, la incheierea Primului Razboi Mondial, au revenit pe harta Europei State pe care, pana atunci, puterea invadatorilor le lipsise de libertate.

Astfel, anul 1918 marcheaza recucerirea independentei de catre Polonia, Lituania, Letonia si Estonia.

La fel, in Sud se naste Republica Liberã Cehoslovacã, in timp ce alte natiuni din Centrul Europei intrã in componenta Federatiei Iugoslave.

Ucraina si Belarus nu isi obtin inca independenta, in ciuda cunoscutelor aspiratii si asteptari ale acelor popoare.

Aceasta distributie a fortelor in Europa – nouã din punct de vedere politic – va rezista doar douazeci de ani.

( extras din Memorie si Identitate - Introducere de Cardinal Joseph Ratzinger Papa Benedict al XVI-lea, Ion Paul al II-lea, Ed. RAO, Bucuresti, 2006 )