Sfântul Ioan Casian, apropierea dintre Apus si Rãsãrit

Sfântul Ioan Casian, apropierea dintre Apus si Rãsãrit

Un luminãtor al credintei odrãslit pe pãmânt românesc ( Patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române )

Colectia “Pãrinti si Scriitori Bisericesti” se îmbogãteste cu noi volume din tezaurul plin de bogãtii duhovnicesti al operelor Sfintilor Pãrinti si al scriitorilor bisericesti care, în acet fel, ies la luminã spre a fi hranã spiritualã pentru slujitorii Sfintelor Altare, pentru teologii si pentru credinciosii Bisericii noastre strãbune.

Adevãrat izvor si focar de spiritualitate crestinã ortodoxã, asa cum s-a dovedit în decursul istoriei sale, acest tezaur a odrãslit, sfinti, pilde si modele vrednice de urmat, care, totodata, au lasat si opere scrise, autentice file de Pateric sau Învataturi si îndemnuri la o viatã religioasã si moral-duhovniceascã bineplãcutã lui Dumnezeu si adevaratilor crestini.

Unul dintre acesti sfinti pe care Biserica noastra strabuna i-a dat Ortodoxiei, si nu numai Ortodoxiei, ci crestinatatii intregi, a fost Sfântul Ioan Casian, originar din partile noastre, cu o viata moral-duhovniceasca aleasa si vrednica de urmat si, totodata, cu o operã filocalicã in care straluceste, cu adevarat, lucrarea harului lui Dumnezeu prin ispiratie, asa cum a fost mereu la sfintii scriitori de-a lungul Istoriei mantuirii neamului omenesc, ceea ce face ca opera sa sã fie un adevarat dreptar in viata crestinului ortodox.

Pentru ca a trait o foarte mare parte a vietii sale în Apus, a fost numit “pãrintele literaturii duhovnicesti apusene”, fapt ce este o cinste pentru Biserica si neamul nostru deoarece, din cele zece neamuri latine, suntem singurul popor de sorginte latinã si de credintã crestinã ortodoxã si apostolicã, - Sfântul Apostol Andrei, “cel dintâi chemat la apostolie”, fiind cel care a aruncat sãmânta Evangheliei Mântuitorului Hristos, pe acest codru de pamant dintre Dunãre si Mare, chiar in timp ce noi ne formam si ne consolidam ca popor român din simbioza geto-dacicã si romanã.

Am aparut in Istorie ca popor român si crestin in acelasi timp, inaintea altor neamuri, care s-au crestinat mult mai tarziu.

Prin originea noastra latinã suntem legati de Apus, iar prin credinta noastra crestina ortodoxa si apostolica, de Rasarit.

De aceea, vocatia noastra, in aceasta epocã de apropiere intre neamuri si Biserici, are un rol deosebit de important.

Dar aceasta vocatie a poporului român nu s-a manifestat doar in vremea noastra, ci chiar de la inceputurile Bisericii crestine.

Ca drept dovada avem chipul si personalitatea Sfantului Ioan Casian, care era, asa cum am vazut, de “neam scit” ( natione scytha ), cum il prezintã cel mai vechi biograf al sau, Ghenadie din Marsilia, deci era nascut in partile noastre, dar trãitor, in cea mai mare parte a vietii sale, la Roma, dupa ce calatorise prin cele mai importante oaze monahale ale lumii crestine : in Palestina ( unde sora sa a ramas calugarita ), in Egipt, la Constantinopol, impreuna cu Sfantul Gherman, unde l-au cunoscut pe Sfantul Ioan Gurã de Aur.

Astfel, in viata si gandirea sa gasim idei valoroase in ceea ce priveste apropierea dintre Apus si Rasarit, dintre Biserica Ortodoxa si cea Catolica, el aruncand adevarate punti de unificare intre cele doua Biserici, care au fost una la inceput, doar Schisma Cea Mare de la 1054 fiind cea care le-a despartit, pe o perioada mare de timp.

Mai mult, Sfantul Ioan Casian a fost ucenicul de Dumnezeu-cuvantatorului Ioan Gurã de Aur, care il hirotonise diacon la Constantinopol.

Acesta a fost impulsul pentru care Sfantul Ioan Casian a mers la Roma, pentru a-i lua apararea parintelui sau duhovnicesc, adresand întâistãtãtorului Bisericii Romei rugamintea clerului si credinciosilor din Constantinopol, ca Papa Inocentiu I sa vina in ajutorul arhipastorului lor, care se afla intr-un nou exil din cauza dusmanilor sai.

La Roma, Sfantul Ioan Casian s-a invrednicit de harul Tainei Preotiei.

Totodata a legat o stransa prietenie cu viitorul Papã Leon cel Mare. Dupa ce a stat o vreme la Roma, a plecat la Marsilia, unde a intemeiat douã mânãstiri, una de monahi si alta de monahii, identificate de cercetatori cu cele de la Saint Victor si de la Saint Sauveur.

Acestor manastiri le-a alcatuit primele reguli monahale din Apus, organizandu-le dupa modelul celor rasaritene.

Prea multe date despre viata Sfantului Ioan Casian nu se cunosc.

Nu se stie astfel, sigur, anul nasterii si nici acela al mortii. ( Probabil 360 – nasterea si 430 sau 435 – anul mortii ).

Ghenadie de Marsilia, in lucrarea sa intitulata De viris illustribus, se exprimã laconic : “Casian, de neam scit, hirotonit diacon la Constantinopol de Ioan cel Mare ( Sfantul Ioan Gura de Aur ) si preot in Marsilia, a infiintat doua manastiri, una de barbati si alta de femei, care existã pana astazi”.

Deci Sfantul Ioan Casian s-a nascut in Scitia Micã, adevar sustinut si de parintele Arheologiei românesti, profesorul Vasile Pârvan, apoi de invatatul francez H.I. Marrou si de Owen Chadwich, rectorul universitatii din Cambridge.

Desi in acest loc nu se aflã nicio manastire, niciun schit, nicio biserica, poporul dreptcredincios, care intotdeauna a lasat urmasilor cu sfintenie datinile si traditiile, pastreaza amintirea ‘podisului lui Casian”, “satul lui Casian”, “pestera Casian”, “piatra scrisã” în satul Seremet, numire datã probabil din epoca turceasca.

Toate aceste denumiri pastrate prin traditie ne poarta gandul prin veacuri inapoi la epoca in care a trait Sfantul Ioan Casian.

Prin Sfantul Ioan Casian, monahismul, aflat deja in floare din epoca primelor veacuri crestine, s-a organizat pe temeiuri noi, fapt care se strãvede din Opera sa.

Inca din veacul al IV-lea, centrul vietii monahale era pustia Egiptului.

Pustia era considerata de asceti, locul binecuvantat al noii lupte, cea duhovniceasca, ei considerandu-se de fapt noii martiri ai mortificarilor, patimirilor, ai posturilor si rugaciunilor neintrerupte, pana la fericita contemplare a luminii dumnezeiesti in linistea specifica singuratatii.

In pustie a inflorit asceza crestina, care a luat chipuri diferite. Asceza, adica nevointele personale, ajutate si binecuvantate de harul dumnezeiesc, a inflorit atat in viata chinovitica din manastiri, apoi in lavre, cat si in cea eremitica, asa cum este cazul sihastrilor, anahoretilor sau pustnicilor, dar care veneau din cand in cand in comunitatea celorlalti, pentru a le impartasi din experientele lor duhovnicesti.

Pe timpul Sfantului Antonie cel Mare se afla in pustia Egiptului un numar impresionant de mare de asceti.

Dar asceti nu se aflau numai in pustia Egiptului, ci si in Orientul Apropiat, in Palestina, Siria cu Antiohia si Arabia.

Toti acesti asceti tindeau spre asemanarea cu Dumnezeu, spre desavarsire, avand ca modele in aceasta viata pe martiri, al caror ecou din perioada persecutiilor mai era inca viu.

Sfantul Ioan Casian, in Operele sale, ne dã o serie de indrumari moral-duhovnicesti, in primul rand pentru monahi, dar valabile pentru toti crestinii si cu putinta de urmat in aceasta viata pamanteasca – ele constituind adevarate tezaure de traire crestina.

Adevarata sa Operã de scriitor a alcatuit-o in primul rand pentru vietuitorii doritori de frumusete duhovniceasca, din cele doua mari centre manastiresti infiintate de ele : Saint Victor si Saint Sauveur.

Aceasta opera este alcatuita din trei lucrari :

1. Asezãmintele mânãstiresti ( 417 – 418 ),
2. Convorbiri duhovnicesti ( in anul 420, s-au scris zece Convorbiri, in 426 alte sapte, iar intre 426 – 429 Convorbirile XVII – XXIV ), si
3. Despre întruparea Domnului, împotriva lui Nestorie ( 430 ).

Primele doua opere au continut moral-duhovnicesc, cu referire speciala la vietuitorii din manastiri, iar ultima este cu continut dogmatic, alcatuita la cererea arhidiaconului Leon, viitor papã, si are meritul de a fi unul dintre instrumentele pregatitoare ale Sinodului III ecumenic din anul 431.

Acest volum din Colectia “Parinti si Scriitori Bisericesti”, cuprinde aceste Opere din care vedem cu prisosinta nazuintele crestine ale vietii Sfantului Ioan Casian, ajunse la o inaltime duhovniceasca unica.

El a facut apologia vietii monahale, indeosebi a celei pustnicesti, careia ii acorda valoare supremã, ca mijloc de infrangere a vietii pacatoase prin departarea de lume si unirea dupa har cu Ziditorul a toate, prin contemplarea si eforturi ascetice continui.

Totodata insa, Sfantul Ioan Casian accentua si viata monahala de obste, care se mentinea in comuniune cu cea eremitica prin acei pustnici care coborau din cand in cand in comunitate, pentru a se cumineca impreuna si pentru a impartasi din bogatele lor experiente duhovnicesti.

Mai mult, indemnurile la viatã moral-duhovniceasca deosebita sunt valabile pentru toti crestinii, nu numai pentru monahi, ca de altfel si invataturile de credinta, Sf. Ioan Casian fiind un teolog profund, mai ales cã in vremea sa a trait si Fericitul Augustin care accentua predestinatianismul, si caruia i-a raspuns, indirect, in Convorbirea a XIII-a.

De aceea, recomandam cu caldura slujitorilor Sfintelor Altare, ierarhi, preoti, monahi, teologilor si credinciosilor Bisericii Ortodoxe Romane operele Sfantului Ioan Casian, cel din neamul nostru odraslit, care ne indeamna, atat prin viata, cat si prin gandirea sa, la o traire plina de floril virtutilor, bineplacuta Mantuitorului Hristos, intru a Carui invatatura de-viata-datatoare trebuie sa vietuim pentru unirea dupa har cu Dumnezeu, urmand intru toate pe Hristos, “Calea, Adevarul si Viata” noastra.

Acesta a fost si impulsul launtric puternic pentru care Sfantul Ioan Casian a scris un Tratat special despre Mantuitorul Hristos, cu un an inainte de Sinodul III ecumenic de la Efes ( anul 431 ), sinod care  - completat cu al IV-lea ecumenic – a stabilit dogma unirii ipostatice.

Datorita vietii sale curate, virtuoase si pline de ravna pentru “viata ingereasca in trup”, el s-a bucurat de o foarte mare pretuire chiar din timpul vietii sale, in primul rand din partea Sfantului Ioan Gura de Aur, al carui ucenic era, apoi din partea papilor Leon cel Mare si Grigorie cel Mare, precum si din partea patriarhului Fotie.

Traduceri grecesti din Operele sale au circulat in lumea crestina si au fost incluse, partial, in Filocaliile ortodoxe.

Sub formã de Sentinte Monastice, traduse din greceste, parte din Operele Sfantului Ioan Casian s-au raspandit prin acele apophtegmata patrum, in toata lumea crestina.

Din Operele sale s-au folosit si teologi din lumea apuseana, ca :

1. Alquin,
2. Petru Damian,
3. Dominic,
4. Toma de Aquino,
5. Ignatiu de Loyola,
6. si altii.

Toate acestea arata clar valoarea si pretuirea Sfantului Ioan Casian de neam scit, din partile noastre, introdus in Mineie la 29 februarie, in anii bisecti, si la 28 februarie pentru ceilalti ani, cu descrierea pe scurt a vietii sale.

De aceea Sfantul Ioan Casian, ca Sfant Parinte originar din tinuturile noastre, cu o gandire teologica profunda si filocalica, pastrata in aceste Opere de mare valoare pentru teologia si spiritualitatea crestina, ramane unul din cei mai importanti Parinti pe care trebuie sa-i cunoasca si sa le urmeze indemnurile toti slujitorii Sfintelor noastre Altare, teologii si dreptcredinciosii nostri, pentru progresul lor duhovnicesc, personal, dar si al Bisericii noastre strabune.

( “Cuvant inainte” la lucrarea : Sfantul Ioan Casian, Scrieri alese, Colectia “Parinti si Scriitori Bisericesti”, ditura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române – 1989 ).

( extras din Pe Treptele Slujirii Crestine, Vol.VI, V Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii ortodoxe Române, Bucuresti, 1992 )