Cãsãtoria crestinã ( 1 ) ( Episcopii din Belgia )

Cãsãtoria crestinã ( 1 ) ( Episcopii din Belgia )

Chemati de Dumnezeu la dragostea conjugalã si familialã...

Munca si timpul liber dau noblete si farmec vietii ; cãsãtoria aduce o comuniune profundã de viatã si de iubire.

Întemeierea unui cãmin pretinde dãruire totalã de sine. Legãtura dintre soti a fost ridicatã de Cristos, la demnitatea de sacrament.

Din acest sacrament primesc cei doi, tãria si curajul de a se ajuta si iubi reciproc în iubire si în încercare, precum si bucuria si disponibilitatea de a accepta copii, si de a-i educa.

Sacramentul cãsãtoriei constã esentialmente în angajamentul reciproc al celor doi soti.

El le dãruieste aceeasi iubire care-l uneste pentru totdeauna pe Cristos cu Biserica.

Într-adevãr, dupã cum scrie sfântul Paul, legãmântul dintre soti este semnul acestei uniri :

“Bãrbati, iubiti pe sotiile voastre

asa cum Cristos a iubit Biserica

si s-a dat pe sine însusi pentru ea ;

astfel El a voit sã o facã sfântã...

Taina aceasta mare este :

spun aceasta despre Cristos si Bisericã” ( Ef 5, 25.32 ).

Pregãtirea de credintã

În aceastã frumoasã si dificilã aventurã, un bãrbat si o femeie, care se recunosc a fi si pãcãtosi, îsi vor pune viata în comun.

Însufletiti de Duhul lui Cristos, primit la botez, ei doresc sã se angajeze unul fatã de celãlalt, cu o inimã eliberatã de orice egoism.

Cum sã nu cearã, atunci, harul sacramentului împãcãrii, si cum sã nu participe la Sfânta Liturghie în ziua cãsãtoriei ?

Cine administreazã sacramentul cãsãtoriei ? Si în ce conditii ?

Liturgia sacramentului cãsãtoriei aratã cã, nu preotul îi cununã pe logodnici.

Ei se cãsãtoresc, dându-si unul altuia consimtãmântul : îsi dau reciproc sacramentul, în prezenta preotului, care conferã acestui angajament, caracterul bisericesc, si în prezenta martorilor, care reprezintã societatea.

Actionând astfel, în numele lui Cristos si al Bisericii, sotii rãmân pe deplin ei însisi ; pentru a-si celebra cãsãtoria, ei trebuie sã fie liberi si constienti de angajamentele asumate.

De aceea, preotul care le primeste angajamentele în numele Bisericii îi întreabã :

“Ati venit aici sã încheiati sfânta cãsãtorie fãrã nicio constrângere, liberi si constienti de pasul pe care îl faceti ?’

“Sunteti hotãrâti sã vã iubiti, si sã vã respectati unul pe altul, pentru toatã viata ?”

“Sunteti hotrâti sã primiti cu dragoste, copiii pe care Dumnezeu va binevoi sã vi-i dea, si sã-i cresteti în legea lui Cristos si a Bisericii sale ?”

Sã fie liberi, sã se angajeze pe viatã fatã de o singurã persoanã, si sã accepte rãspunderea de soti si de pãrinti : iatã conditiile pe care le pune Biserica, pentru ca sotii sã fie cu adevãrat uniti prin cãsãtorie.

Contractul sacramental, act de încredere în Dumnezeu

Cei doi intrã în bisericã logodnici, si vor pleca sot si sotie. Aceastã schimbare se realizeazã prin consimtãmântul pe care fiecare dintre ei îl dã celuilalt, si care inaugureazã comunitatea de viatã si de iubire.

Caracterul sacramental este manifestat si asigurat de prezenta Bisericii, adicã, în mod obisnuit, de preotul care solicitã consimtãmântul reciproc în prezenta a doi martori.

Acestia atestã angajamentul public al sotilor, si semneazã în Registrul parohial împreunã cu preotul, dupã ce acesta primeste cele douã consimtãminte.

Preotul spune :

“Exprimati-vã consimtãmântul în fata lui Dumnezeu si a Bisericii !”

Logodnicii îsi dau mâna si îsi exprimã reciproc consimtãmântul.

Mirele :

Eu, N., te iau pe tine, N., de sotie : fãgãduiesc si jur sã-ti fiu credincios în orice împrejurare, fericitã sau nefericitã, în caz de boalã ca si în timp de sãnãtate, sã te iubesc si sã te respect în toate zilele vietii mele.

Mireasa :

Eu, N., te iau pe tine, N., ca sot : fãgãduiesc si jur sã-ti fiu credincioasã în orice împrejurare, fericitã sau nefericitã, în caz de boalã ca si în timp de sãnãtate, sã te iubesc si sã te respect în toate zilele vietii mele.

Prin consimtãmânt reciproc, Cristos pecetluieste unirea dintre miri

Acest dialog e simplu si limpede. Logodnicii aspirã la el, si se pregãtesc în vederea lui ; oamenii cãsãtoriti îsi amintesc de el si trãiesc ceea ce au rostit atunci.

În acest sacrament în care cei doi devin un singur trup, Cristos vorbeste si de o parte si de cealaltã.

El este acela care, prin gura fiecãruia dintre miri, dã glas iubirii sale pentru Bisericã.

Atunci când vorbeste mireasa, Cristos vorbeste ; când vorbeste mirele, Cristos vorbeste.

În aceasta, nici ea, nici el nu sunt despuiati de fiinta lor, amândoi vorbesc liber, se angajeazã pe viatã, îsi asumã rãspunderi.

Cuvântul lor e cuvânt de iubire, liberã si curatã, unul cãtre altul si, în acelasi timp, este darul lui Dumnezeu.

Uniti de Dumnezeu, zi de zi, pânã în clipa din urmã...

Existã mai multe formule de consimtãmânt reciproc, însã toate rostesc acelasi adevãr.

Preotul spune, în numele Bisericii, cã primeste ca pecetluit, angajamentul mirilor.

Îsi întinde mâna dreaptã asupra celor doi, si zice : „De acum înainte sunteti uniti de Dumnezeu prin cãsãtorie“.

Acest cuvânt este ecoul Evangheliei : « Ceea ce Dumnezeu a unit omul sã nu despartã » ( Mt 19, 6 ).

În aceste cuvinte se aratã întreaga mãretie si frumusete a acestui sacrament.

Punerea verighetelor, simbol de fidelitate

Dupã rugãciunea de multumire, preotul binecuvânteazã verighetele, iar mirii si le pun reciproc pe deget.

E simbolul pretios al iubirii si al fidelitãtii.

Celebrarea poate continua cu o rugãciune a mirilor, de preferintã una compusã de ei însisi.

Ca rãspuns, preotul si cei de fatã se roagã pentru noua familie, sau continuã celebrarea Liturghiei.

De la cãsãtorie la euharistie... de-a lungul întregii vieti !

Cãsãtoria se celebreazã adesea în cursul Sfintei Liturghii, între liturgia Cuvântului, care o lumineazã, si liturgia euharisticã, ce-i conferã dimensiunea pascalã.

Aceastã legãturã între cele douã sacramente este semnificativã.

Mirii, care vor sta zi de zi la aceeasi masã, cautã har si putere la aceeasi masã a Domnului.

Iar dupã ce s-au dãruit unul altuia prin consimtãmântul reciproc, nu pot sã nu-si aminteascã de aceasta în momentul Prefacerii :

“El, în noaptea în care era vândut,

a luat pâinea... zicând :

“... Acesta este Trupul meu,

care se jertfeste pentru voi” “.

Din acest Nou Legãmânt, darul lui Cristos, s-a nãscut si legãmântul lor. De aceea, de-a lungul întregii vieti, vor tine sã participe la Sfânta Liturghie duminicalã.

Trãirea iubirii lui Cristos în miezul realitãtii conjugale

Dupã celebrarea cãsãtoriei, începe viata comunã între sot si sotie. Ea va fi, zi dupã zi, an dupã an, o permanentã descoperire. Ea poate fi trãitã în tresãltare de bucurie si de iubire, dar poate si sã descopere deceptii profunde.

Iubirea omeneascã este o vocatie care se trãieste în întâlnirea cu celãlalt, adicã în bucurii si dureri, în neîntelegeri si iertãri, si chiar în esecuri.

Suntem creati dupã chipul lui Dumnezeu, care este iubire, si acest lucru ne umple de sperantã.

În fiecare zi, sotii sunt chemati sã-si arate unul altuia atentia pe care Cristos o are pentru fiecare om.

În chemarea lor, vor fi sprijiniti de comunitatea crestinã, atât de familii, cât si de aceia care au ales celibatul pentru Împãrãtia lui Dumnezeu.

Crestinii au speranta plinã de bucurie cã iubirea va învinge egoismul.

Sotii sunt chemati sã recurgã adesea la rugãciune si la sacramentul împãcãrii.

Exprimarea într-o formã afectivã, spiritualã si corporalã, a comuniunii cu Dumnezeu si cu aproapele

Sexualitatea umanã tinde spre actul conjugal. Dupã cum limbajul este cuvânt dar si tãcere, tot astfel sexualitatea se trãieste în îmbrãtisare, dar si în înfrânare.

Ambele forme ale sexualitãtii sunt iubire si respect fatã de celãlalt.

De aceea, actul conjugal prin care mirii consumã cãsãtoria are un sens definitiv.

« Cãsãtoria încheiatã si consumatã nu poate fi desfãcutã de nicio putere omeneascã, si de niciun motiv în afara mortii unuia dintre soti” ( Codul de Drept Canonic, can. 1141 ).

Disponibilitatea pe care sotii o manifestã unul fatã de celãlalt, si dãruirea lor reciprocã prin relatia sexual sunt exclusive, asemenea unirii dintre Cristos si Bisericã.

Dupã cum Biserica este una, si unirea ei cu Domnul este unicã, tot astfel legãtura conjugalã dintre crestini este unicã si inalterabilã ; nici divortul si nici adulterul nu o pot desface ( Mc 10, 6-9 ).

( extras din Credinta Catolicã exprimatã de Episcopii din Belgia, traducere si adaptare dupã Livre de la Foi, Les Évêques de Belgique, Conferinta Episcopalã din Belgia, Bruxelles, 1987, Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucuresti, 1991 )