Din învãtãturile Pãrintelui Arsenie Boca

Din învãtãturile Pãrintelui Arsenie Boca

De la pãrinti si bunici se mosteneste înclinarea de a crede sau a nu crede în Dumnezeu ( Pãrintele Arsenie Boca )

Vãd oameni chinuindu-se, dar mai ales copii, între a crede în Dumnezeu si a nu crede.

Lupta lor dintre bine si rãu, de multe ori e asa de mare, încât se tem sã nu-si piardã mintea.

Iar ei dacã sunt copii, de unde vin chinurile acestea ?

De la pãrintii si bunicii care sunt într-însul ( ca mostenire geneticã ).

Se aflau între dânsii, unii care credeau în Dumnezeu si altii care credeau în cel rãu.

Se mosteneste atât înclinarea de a crede în Dumnezeu, precum se mosteneste si înclinarea de a nu crede.

Tot ce este sãnãtos în pãrinti înclinã spre Dumnezeu, iar tot ce este pãcãtos sau bolnav înclinã spre începãtorul rãutãtii ; iar în copil se bat, cap în cap, aceste înclinãri potrivnice.

Dacã nu este cineva ca sã-l ajute în vremea lui de cumpãnã, se poate întâmpla ca sã fie biruitã partea cea bunã de cea rea, cãci mai întotdeauna împrejurãrile ( imboldurile ) din afarã asa “ajutã” – dacã însã are parte de un sfat la vreme, trece cu bine peste vremea chinuirii sale si mai vede linistea.

Cunoascã deci, cã firea pãrintelui necredincios, atât cât a mostenit-o, trebuie sã o biruie, lipindu-se de Dumnezeu, Care nu are de lepãdat pe nimeni.

Unii ca acestia trebuie sã cãlãtoreascã în viatã cu foarte mare grijã, si sã nu cadã de la poruncã la desfrânare, cã se pot stârni la bãtrânete gânduri de hulire împotriva lui Dumnezeu, chiar în vremea rugãciunii si gata, gata, sã dea în deznãdejde de mântuire.

Mântuirea este, însã rãbdând toate supãrãrile acestea.

Iatã de ce nu e bine nicidecum sã-ti dai copilul în casa necredinciosului, cã e chinuire si pentru el si pentru urmasii lui, din neam în neam.

Erau multe si mari pricinile pentru care trebuia un leac puternic ca acesta.

Iatã-l dat la îndemâna fiecãruia, tuturora : unora spre bucurie mare, altora spre supãrare mare.

Cei ce au pãzit cu sfintenie pravila sfântã, sfinti-se-vor, si cei ce au învãtat-o, vor sti ce sã rãspundã. ( Întel. lui Solomon 6, 10 ).

Pentru necredinciosi – dupã sfatul Pãrintilor – n-am niciun cuvânt, iar pe desfrânati îi va judeca Dumnezeu.

Pãstorul îsi pãzeste oile...iar lupii îl gãsesc de vinã...nimic nou.

Cheamã însã din nou pe Iisus la nuntã... cãci cei ce se pogoarã în lumea aceasta (copiii), vin în vremea noastrã peste mãsurã de rãniti, si urmãrile cele mai grele abia de acum vin.

Iatã de ce vine Iisus la nuntã si nuntasii la judecatã.

Doamne, ajutã-ne sã facem voia Ta ! Amin !

( extras din Despre durerile oamenilor (Vol.3), Din învãtãturile Pãrintelui Arsenie Boca, Prãpãdul adus de patimi, Ed. « Credinta strãmoseascã » 2005, editie îngrijitã de Mãnãstirea Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil, distribuitor unic « Pelerinul », Iasi )