Ce înseamnã a te consacra lui Dumnezeu în celibat (Episcopii din Belgia ) ( 1 )

Ce înseamnã a te consacra lui Dumnezeu în celibat (Episcopii din Belgia ) ( 1 )

Fecioria pentru Împãrãtia lui Dumnezeu : alegere care, de la început, a împodobit Biserica

Printre sfaturile evanghelice “este în primul rând acel dar pretios de har, fãcut de Tatãl unora, de a se consacra numai lui Dumnezeu mai usor, cu o inimã neîmpãrtitã, în feciorie sau celibat” ( Lumen Gentium, 42 ).

Din primele timpuri, Biserica a acordat fecioarelor o recunoastere specialã.

A trebuit sã facã acest lucru, în parte, pentru cã fata necãsãtoritã rãmânea în casa pãrinteascã, fãrã un statut social precis, dar a voit mai ales sã-i încurajeze pe crestini sã le îngãduie fetelor, sã nu se cãsãtoreascã.

Aceastã alegere a fecioriei pentru Împãrãtia lui Dumnezeu suscitã totusi persecutii.

Biserica cinsteste fecioarele martire care, murind, au dat mãrturie despre atasamentul fatã de Mirele lor dumnezeiesc.

Sfântul Paul alege celibatul spre slujirea Evangheliei

Paul le explicã crestinilor din Corint, de ce a ales celibatul si de ce ar vrea ca toti oamenii sã fie ca el.

Dar “fiecare primeste de la Dumnezeu un dar anume, unul pe acesta, altul pe celãlalt” ( 1 Cor 7,7 ).

El stie cã vocatia sa, nu este a tuturor si nu dã decât un sfat în aceastã privintã.

Fecioria elibereazã inima pentru o iubire neîmpãrtitã fatã de Domnul : “Femeia nemãritatã si fecioara se îngrijesc de cele ce sunt ale Domnului, ca sã fie sfinte cu trupul si cu sufletul” ( 1 Cor 7,34 ).

Acest atasament fatã de Domnul este o mãrturie semnificativã despre Împãrãtie.

Neavând sprijinul unui sot sau al unei sotii, cei care au ales celibatul îsi exprimã speranta în Domnul cel înviat din morti.

Multime si diversitate de chemãri

Unii îsi exprimã atasamentul fatã de Domnul într-o formã contemplativã.

Plini de Duhul Sfânt, contemplativii pãstrazã Cuvântul în inima lor. Ei cântã laudele lui Dumnezeu si tânguirea oamenilor, în comunitate, în “singurãtatea” lor, sau chiar în mijlocul lumii.

Însufletiti de acelasi Duh, altii cautã sã ducã o viatã apostolicã.

Ei se îngrijesc de Trupul lui Cristos, consacrându-se total fratilor lor, si în special celor mai lipsiti.

Contemplarea Domnului si iubirea de semeni se aflã în inima oricãrei vieti consacrate.

Se poate face vot de feciorie sau de celibat, fie în particular, fie în public, sub o formã aprobatã de Bisericã.

Cel sau cea care se simte chemat(ã) la acest vot, va cere ajutorul unui sfãtuitor spiritual, pentru a-si discerne corect chemarea.

“Dacã vrei...vino, urmeazã-mã !” ( Mt 19,21 )

Curãtia, sãrãcia si ascultarea sunt trei sfaturi evanghelice, trei semne ale asteptãrii Împãrãtiei lui Dumnezeu.

Biserica Apostolilor a învãtat de la Cristos sã fie sãracã.

Chematã sã fie alãturi de El, ea n-a practicat numai sãrãcia împãrtirii avutului, în care toti pun totul în comun ( Fapte 2,44 ), ci a învãtat si sã-l urmeze pe Cristos în dezlipirea de toate pânã la moarte pe cruce.

Disponibilitata de a fi sãrac, împreunã cu Cristos cel sãrac este semnul unei Biserici gata sã-l urmeze pe Domnul ei în moarte, având certitudinea cã va învia si ea împreunã cu El.

Dacã fecioria este semn de iubire a Bisericii fatã de Mirele ei, sãrãcia este semn al adeziunii neconditionate fatã de Rãscumpãrãtorul ei.

Cristos a fost ascultãtor pânã la moarte ; El n-a vrut sã se facã voia sa, ci voia Tatãlui.

Si în aceastã privintã, Biserica a voit ca unii membri ai ei, sã-i exprime dorinta de a-l urma pe Fiul lui Dumnezeu.

Cei care fac vot de ascultare, aflã care este vointa lui Dumnezeu cu privire la viata lor, ascultând de Bisericã.

Ei exprimã în felul acesta faptul cã, Biserica e un dar gratuit al Tatãlui si cã vointa lui Dumnezeu e vrednicã de a fi doritã : “Tatãl nostru,...facã-se voia ta precum în cer asa si pe pãmânt”.

( extras din Credinta Catolicã exprimatã de Episcopii din Belgia, traducere si adaptare dupã Livre de la Foi, Les Évêques de Belgique, Conferinta Episcopalã din Belgia, Bruxelles, 1987, Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucuresti, 1991 )