Sulfina :Melilotus officinalis (L.) Medik. (Fam. Leguminosæ)

Sulfina :

Melilotus officinalis (L.) Medik. (Fam. Leguminosæ)

Sulfina, numitã si iarbã-de-piatrã, molotru-galben, sulcinã, trifoi-mare, sufulf, sufulg, creste în locuri uscate, de-a lungul drumurilor, în livezi si câmpii.

Florile – Flores Meliloti – contin o substantã numitã cumarinã, care-i transmite mirosul plãcut de fân cosit.

Se foloseste sub formã de ceai în tulburãri gastro-intestinale, în bolile aparatului respirator ca expectorant si emolient.

Preparatele din sulfinã determinã dilatarea vaselor periferice, cresc permeabilitatea si înlãturã vasoconstrictia, reglând astfel tensiunea arterialã.

Ele au si o actiune antibacterianã.

Cercetãrile recente aratã cã sulfina stimuleazã regenerarea celulelor hepatice, ceea ce explicã utilizarea în popor, a acestei plante în bolile de ficat.

Infuzia se preparã dintr-o linguritã de flori la o ceascã cu apã.

Se bea câte un ceai – douã, pe zi.

Extern, se întrebuinteazã ca antiseptic, în boli de ochi sub formã de bãi sau comprese, pentru spãlarea rãnilor cu puroi, cataplasme pe umflãturi, gargarã în abcese dentare, gingivite, afte, laringite, în reumatism aplicate pe locul dureros etc.

Florile de sulfinã si levãnticã se pun între haine si rufe pentru a le transmite un miros plãcut, si a alunga moliile.

Sulfina intrã în compozitia tigãrilor antiastmatice, si aromatizantului pentru bãi.

În industrie se foloseste pentru aromatizarea tutunului.

( extras din Plantele medicinale în apãrarea sãnãtãtii , editia a VII-a, Farm. Corneliu Constantinescu, Bucuresti, 1979,  lucrare editatã de RECOOP )