Prescrierea sarcinilor pentru acasã ( psihoterapia multimodalã )
Esenta unei terapii eficiente constã în capacitatea terapeutului de a-l determina pe pacient, sã se angajeze în activitãti noi si diferite, îndeosebi între sedintele de psihoterapie.
Mãsura în care pacientul se angajeazã în aceste activitãti, stabileste diferenta dintre succes si esec în terapie.
A.A. Lazarus ( 1987, p. 303 ) afirmã cã, “fãrã sarcini specifice pentru acasã ( activitãti in vivo ) este putin probabil sã se producã modificãri semnificative în :
Ø tulburãrile fobice,
Ø obsesivo-compulsive,
Ø sau în disfunctiile sexuale”
( apud G.T. Wilson, C.M. Franks, K.D. Brownell si P.C. Kendall, 1984 ).
Din perspectiva psihoterapiei multimodale, psihoterapeutul trebuie sã tinã cont de urmãtoarele cerinte, în prescrierea sarcinilor pentru acasã :
- Fii explicit si extrem de clar, cu privire la sarcinile terapeutice pe care vrei sã le îndeplineascã pacientul ;
- Specificã frecventa exactã, timpul de desfãsurare si durata fiecãrei sarcini ;
- Stabileste cât de pertinentã si relevantã este sarcina terapeuticã pentru pacient ;
- Stabileste dacã sarcina respectivã nu este consideratã de pacient, ca fiind prea mare consumatoare de timp ;
- Asigurã-te cã sarcina cerutã nu constituie o sursã de amenintare pentru pacient ;
- Începe cu sarcinile terapeutice, care sunt usor de îndeplinit ;
- Prezintã sarcinile pentru acasã, mai degrab ca sugestii, decât sub forma unor instructiuni sau comenzi.
Urmãtorul fragment de dialog ilustreazã modul în care sunt îndeplinite aceste cerinte referitoare la prescrierea sarcinilor terapeutice ( A.A. Lazarus, 1987, p. 303-305 ) :
Terapeutul : Crezi cã ar trebui sã abordezi o discutie deschisã cu sotul tãu, în legãturã cu incidentul legat de fosta lui secretarã ?
Pacienta : Stiu cã nu este nimic serios între ei. Desi am aflat cã ea nu mai lucreazã acolo, as vrea totusi sã stiu ce a simtit pentru ea în acel moment.
Terapeutul : Sunt de acord cu tine. Cred cã, dacã vei lãsa lucrurile asa, Istoria se va repeta, deoarece sotul tãu nu va fi constient de una din regulile de bazã ale cãsniciei voastre.
Pacienta : Ar fi trebuit sã deschid discutia acum douã sãptãmâni, dar am amânat aceastã discutie. Cred cã astept momentul potrivit, sau ceva de genul ãsta.
Terapeutul : Dupã ce am repetat sedinta trecutã, despre ce anume îi vei spune sotului tãu, am crezut cã te vei duce direct acasã sã discuti aceastã problemã cu el.
Pacienta : Acest lucru ar fi fost necesar. Nu stiu ce mã face sã tot amân discutia.
Terapeutul : Ei bine, ceva te împiedicã. Care crezi cã este cel mai rãu lucru care s-ar putea întâmpla ?
Pacienta : Nu stiu ( pauzã ). Cred cã nu vreau sã par nãzuroasã.
Terapeutul : Crezi cã opinia ta, în legãturã cu aceastã problemã, tine de faptul cã esti nãzuroasã si cauti nod în papurã ? Dupã pãrerea mea, esti îndreptãtitã sã ai asemenea sentimente, si ai tot dreptul sã ti le exprimi.
Pacienta : Asa este !
Terapeutul : Asta înseamnã cã disearã vei deschide discutia cu sotul tãu, despre aceastã problemã ?
Pacienta : Da. De fapt, eu consider cã sunt si alte moduri de a câstiga încrederea colegilor de birou, decât sã iesi cu ei la masã, sau sã-i iei cu masina ta de la scoalã, pe copiii lor.
Terapeutul : Spune-mi sincer, temerea ta se leagã de faptul cã aceste servicii se pot transforma într-un interludiu romantic ? Faptul cã aceste amabilitãti au fost fãcute pentru o femeie, este obiectia ta majorã ?
Pacienta : Nu chiar ! Obiectia mea se leagã de faptul cã, Bill încearcã din rãsputeri sã fie mereu tipul drãgut. Exact ca ultima datã, când a plecat dintr-o conferintã ca sã conducã pe nu stiu cine, cu masina la garã ...
Terapeutul : În regulã ! Asadar, nu vei vorbi cu sotul tãu doar despre secretarã, ci vei aduce în discutie si alte probleme legate de faptul cã, încearcã prea mult sã facã celorlalti, pe plac.
Hai sã jucãm rolul din nou. Eu voi juca rolul sotului tãu.
Tocmai am luat masa de searã, si mã anunti cã vrei sã discuti ceva important cu mine.
( Jocul de rol continuã timp de 10 minute ).
Pacienta : Ei bine, cred cã voi putea sã fac acest lucru.
Terapeutul : Foarte bine ! Asadar, când anume ? Nu vreau sã mai amâni.
Pacienta : Mâine searã este cel mai bine. Nu astã-searã, pentru cã vom lua masa cu niste prieteni. Dacã vom discuta înainte de culcare, mã tem sã nu se transforme într-o discutie mai lungã.
Terapeutul : Ti-e teamã cã discutia va conduce la o ceartã ?
Pacienta : Nu, dar vreau sã fiu sigurã cã Bill va întelege ce vreau sã-i spun, si nu vreau sã pretindã cã este de acord cu mine, doar ca sã-l las în pace.
Terapeutul : Hai sã vedem ! Astãzi este marti ( îsi deschide agenda ). Poti sã-mi dai un telefon joi, între orele 13 si 14, ca sã-mi spui cum a decurs discutia ?
Pacienta : Desigur !
Terapeutul : Am sentimentul cã vei discuta aceste probleme cu Bill, datoritã faptului cã eu sunt cel care te presez si te împing de la spate. Vreau sã faci acest lucru pentru tine, nu pentru mine.
Pacienta : Nu ! Pentru mine deschid aceastã discutie ! Dupã cum stiti, am tendinta sã amân lucrurile, si am nevoie din când în când de niste imbolduri.
Comentariu : Majoritatea terapeutilor considerã cã, initierea unor experiente noi sunt cruciale, în privinta facilitãrii schimbãrii pacientului.
Experienta clinicã ne demonstreazã cã, sunt numeroase situatii terapeutice în care pacientul poate experimenta noi moduri de :
- gândire,
- simtire si
- comportament,
atât în interiorul relatiei terapeutice ( adicã, fatã de terapeut ), cât si în afara sedintelor de terapie.
Nu de putine ori, aceste noi experiente devin greu de mânuit.
În fapt, modificarea comportamentului necesitã muncã – atât din partea pacientului, cât si din partea terapeutului.
( extras din Tehnici psihoterapeutice, Odette Gîrlasu-Dimitriu, doctor in Psihologie si psihoterapeut, Facultatea de Psihologie-Sociologie si Stiinte Politice a Universitatii “Hyperion”, intre 1991-1998 cercetator stiintific la Institutul de Filozofie si Psihologie al Academiei Romane “C.R.Motru”, departamentul de Psihologie medicala si psihoterapie, sub conducerea prof.univ.dr. Irina Holdevici, Ed. Victor, Bucuresti, 2004 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu