Psihoterapia rational-emotionalã, Rational Emotive Therapy : RET
ABC-ul tulburãrilor emotionale
Modelul ABC al psihoterapiei rational-emotionale devine mult mai complex, atunci când este aplicat tulburãrilor nevrotice.
Atunci când scopurile oamenilor ( Gs ) sunt împiedicate sau blocate de evenimentul activator ( As ), oamenii au ales între a rãspunde ( constient sau inconstient ) la As, atrãgând dupã sine consecinte negative ( Cs ) :
- fie adecvate,
- fie inadecvate.
Dacã sistemul lor de convingeri ( Bs ) este rational, auto-ajutãtor ( “self-helping” ), ei vor adopta atitudini sau “filosofii”, care le vor permite sã-si atingã propriile scopuri.
Credintele lor rationale ( rBs ) vor duce la consecinte emotionale sãnãtoase ( Cs ) – cum ar fi sentimente adecvate de :
1. dezamãgire,
2. regret,
3. frustrare,
precum si la consecinte comportamentale sãnãtoase ( Cs ) – actiuni adecvate îndreptate în scopul încercãrii de schimbare, de îmbunãtãtire sau ocolire a acelui eveniment activator ( As ), care le saboteazã propriile scopuri ( Gs ).
Modelul ABC al tulburãrilor emotionale presupune cã iBs – convingerile irationale si DAs – atitudinile disfunctionale stau la baza “filosofiilor autoperturbatoare” si prezintã douã caracteristici :
- Constau din cerinte si comenzi dogmatice si rigide, formulate explicit si / sau ( în mod frecvent ) implicit, si sunt exprimate în termeni de : “trebuie”, “s-ar cuveni sã...”, de genul : “Este absolut necesar ca scopurile mele sã nu fie blocate, si sã fie pe deplin realizate !” ;
- Rezultatele acestor cerinte duc la inferente si atribuiri, înalt nerealiste si mult prea generalizate, de tipul : “Dacã scopurile mele importante sunt blocate si nerealizate, atunci... :
a. E îngrozitor !,
b. E insuportabil !,
c. Sunt cea mai incapabilã persoanã !,
d. Voi esua mereu în obtinerea a ceea ce îmi doresc, si voi avea doar ceea ce nu-mi doresc, acum si în viitor !”
Acest model ABC al tulburãrilor emotionale este urmat în RET, de factorul D ( “Disputing” ), respectiv disputarea convingerilor irationale ( iBs ), pânã când se ajunge la noua filozofie eficientã ( E ), propusã de A. Ellis.
Aceastã nouã filozofie se referã la un set temeinic de convingeri preferentiale, de tipul :
a. “As prefera sã fiu plin de succes si demn de iubire, dar nu am fãcut nimic în acest sens ! »,
b. « Mi-ar plãcea ca ceilalti sã mã trateze cu multã consideratie, dar nu existã niciun motiv pentru ca ei sã procedeze în acest mod ! »
Disputarea ( procesul contra-argumentãrii ) se desfãsoarã pe trei planuri :
1. cognitiv,
2. emotional, si
3. comportamental.
Pe plan cognitiv, se realizeazã prin intermediul chestionãrii stiintifice, în scopul dezrãdãcinãrii cerintelor si trebuintelor eronate ; exemplu : “De ce trebuie sã fiu performant, de ce gândesc eu cã ar trebui sã fiu astfel ?”
Pe plan emotional, se utilizeazã imageria rational-emotionalã ( Maultsby si Ellis, 1974 ).
În acest sens, psihoterapeutul lucreazã intens cu pacientul, în vederea schimbãrii sentimentului inadecvat de depresie, cu unul mai adecvat de regret sau (de ) dezamãgire.
Pe plan comportamental, oamenii care evitã, de pildã, contactele sociale vor dovedi o mai bun adaptare, atunci când se vor convinge cã nu este îngrozitor, ci doar neconvenabil sã fii respins.
( extras din Tehnici psihoterapeutice, Odette Gîrlasu-Dimitriu, doctor in Psihologie si psihoterapeut, Facultatea de Psihologie-Sociologie si Stiinte Politice a Universitatii “Hyperion”, intre 1991-1998 cercetator stiintific la Institutul de Filozofie si Psihologie al Academiei Romane “C.R.Motru”, departamentul de Psihologie medicala si psihoterapie, sub conducerea prof.univ.dr. Irina Holdevici, Ed. Victor, Bucuresti, 2004 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu