Tehnici de consonantã terapeuticã în programarea neurolingvisticã (Neuro Linguistic Programming, N.L.P.) ( 2 )
Stabilirea relatiei :
În N.L.P., stabilirea unei relatii terapeutice se realizeazã tinând cont de contextul, cadrul si gradul de congruentã manifestat de psihoterapeut, concepte explicitate de noi în capitolele de început ale lucrãrii.
Sincronizarea :
Grinder si Bandler au observat un fenomen natural care se produce, atunci când doi oameni se aflã în acord.
De pildã, privind douã persoane care se plimbã într-un parc, acestea adoptã acelasi ritm de mers.
Ascultând douã persoane care discutã într-un loc public, fãrã a auzi continutul conversatiei lor, vom observa cã acestea adoptã acelasi ton si ritm al vocii.
Plecând de la acest fenomen natural, au fost elaborate tehnici de sincronizare care sã permitã crearea si mentinerea relatiei psihoterapeut-pacient.
P. Sary ( 1990, p. 115 ) descrie douã tipuri de sincronizare :
- nonverbalã si
- verbalã.
Sincronizarea nonverbalã poate fi : ( 1 ) directã sau ( 2 ) încrucisatã.
( 1 ) Sincronizarea directã se realizeazã atunci când interlocutorul reproduce aceleasi miscãri ale partenerului de discutie.
Atunci când suntem într-o relatie empaticã cu cineva, corpul nostru adoptã o posturã asemãnãtoare corpului celuilalt, facem gesturi similare, respirãm la fel, ritmul vorbirii si intensitatea vocii se apropie de cele ale partenerului nostru.
( 2 ) Sincronizarea încrucisatã constã în utilizarea unor comportamente analoage, mai degrabã decât identice, cu cele pe care dorim sã le reflectãm : de pildã :
Ø reflectarea miscãrilor corpului pacientului, prin diverse înclinãri ale capului,
Ø încrucisarea bratelor, prin încrucisarea picioarelor,
Ø reflectarea respiratiei foarte rapide a pacientului, prin miscãri ritmice ale mâinii asezate pe bratul fotoliului etc.
Sincronizarea verbalã se referã la reperarea de cãtre psihoterapeut, a registrului senzorial pe care se situeazã pacientul în realizarea discursului sãu verbal.
Tehnicile N.L.P. au la bazã, ceea ce autorii numesc modalitãti sau submodalitãti senzoriale, care sunt, de altfel, sisteme bazate pe reprezentãri.
Existã trei modalitãti senzoriale principale :
- vizualã,
- auditivã si
- kinestezicã,
în cadrul acestora functionând mai multe submodalitãti – forme prin intermediul cãrora, creierul umane proceseazã informatiile.
O afirmatie de genul :
- “Vãd despre ce este vorba, am deja o imagine clarã cu privire la situatia descrisã”, exprimã utilizarea unui limbaj vizual ;
- “Îmi sunã familiar situatia descrisã” – limbajul auditiv ;
- “Mã preseazã situatia descrisã, mã simt ca si cum as fi strivit de aceastã situatie” – limbaj kinestezic.
Limbajul senzorial reflectã lumea experientelor pacientului, si îl determinã pe psihoterapeut sã înteleagã, în ce manierã pacientul sãu îsi structureazã experientele si reprezentãrile.
În N.L.P., limbajul senzorial este constituit din :
- substantive,
- verbe,
- adjective si
- locutiuni adverbiale,
care trimit la unul dintre cele trei registre senzoriale.
P. Sary ( 1990, p. 53 ) oferã un Ghid util terapeutului, în vederea reperãrii registrului senzorial pe care se situeazã partenerul sãu de relatie, ghid pe care îl vom prezenta si noi în cele ce urmeazã :
Vizual :
substantive : perspectivã, viziune, iluminare, opticã, unghi, punct de vedere, aspect, orizont, iluzie, imagine, fatadã, graficã, ecran, ochire, privire.
verbe : a ilumina, a vedea, a observa, a vizualiza, a imagina, a apãrea, a zãri, a descrie, a detalia, a diminua, a elucida, a se figura, a focaliza, a picta, a scruta, a distinge, a discerne, a ilustra, a clarifica, a expune, a ilumina, a privi, a ascunde, a afisa, a arãta, a se întuneca, a se lumina.
adjective : clar, net, strãlucitor, colorat, vag, luminos, mare, mic, deschis, închis, izolat, îndepãrtat, gigantic, nemãsurat, imens, coplesitor, îngust.
expresii : a face luminã asupra, a avea în vedere, la o scurtã privire, la prima vedere, a sãri în ochi, bãtãtor la ochi, a vedea rosu în fata ochilor, a fi bine vãzut.
Auditiv :
Substantive : muzicã, cuvinte, discurs, zgomot, strigãt, soaptã, neîntelegere, zarvã, audientã, trãncãnealã, ton, voce, bârfã, vorbãrie, flecãrealã, monolog, dialog, tonalitate, sunet, ritm, melodie, cacofonie, dezacord, ecou, simfonie, cântec, auditie.
Verbe : a auzi, a-(si)spune, a asculta, a urla, a schimba, a numi, a fosni, a fredona, a amplifica, a anunta, a (se) întreba, a se exprima, a discuta, a enunta, a bombãni, a mârâi, a bodogãni, a declara, a striga, a suna, a rãsuna, a dialoga.
Adjective : zgomotos, tãcut, vorbitor, sonor, surd, mut, vorbãret, melodios, oral, disonant, nemaiauzit, vocal.
Expresii : a da tonul, a astupa urechile, a reduce la tãcere, a fi la unison, cu surle si trâmbite, altfel spus, a pleca urechea, a face pe surdul, a tine sub tãcere, a impune tãcere.
Kinestezic :
Substantive : respiratie, tensiune, gravitatie, greutate, senzatie, sentimente, presiune, soc, impact, contact, miscare, temperaturã, energie, stres.
Verbe : a simti, a atinge, a palpa, a lovi, a apuca, a strivi, a amortiza, a se îngreuna, a se încovoia, a apãsa, a presa, a izbucni, a bate, a tatona.
Adjective : solid, ferm, concret, crispat, paralizat, liber, entuziast, rece, glacial, moale, dur, sensibil, obositor, coplesitor, iritat, irascibil, insensibil, sentimental, linistit, palpabil, insuportabil.
Expresii : a avea picioarele pe pãmânt, a fi sãtul pânã peste cap, a-si bate cuie în talpã, a pune degetul pe ranã, a fi la un pas de, a prinde o ocazie, a profita de o ocazie, a pune mâna în foc.
( extras din Tehnici psihoterapeutice, Odette Gîrlasu-Dimitriu, doctor in Psihologie si psihoterapeut, Facultatea de Psihologie-Sociologie si Stiinte Politice a Universitatii “Hyperion”, intre 1991-1998 cercetator stiintific la Institutul de Filozofie si Psihologie al Academiei Romane “C.R.Motru”, departamentul de Psihologie medicala si psihoterapie, sub conducerea prof.univ.dr. Irina Holdevici, Ed. Victor, Bucuresti, 2004 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu