Personalitãtile obsesionale

Personalitãtile obsesionale

Cum sunt personalitatile obsesionale ?

Un exemplu :

Într-o bunã zi mi-am spus cã destul am lucrat pentru altii, cã ar fi timpul sã-mi înfiintez propria mea firmã, povesteste Daniel, treizeci si opt de ani.

Si mai stiam cã as cam avea calitatile cuvenite : am simtul afacerilor, cum se spune, sunt inventiv, iar energie am din belsug.

Dar imi stiam la fel de bine si cusururile : nu-mi prea plac calculele, latura administrativa in genere ma plictiseste, nu sunt un bun gestionar.

Si atunci, m-am gandit sa mi-l iau ca asociat pe Jean-Marc, cumnatul meu.

Il stiu de multi ani, il tot vad cand ne strangem cu totii in familie si mi-a parut mereu un om pe care te poti baza : serios, atat de zelos, incat sora mea se plange de asta, parandu-i-se ca Jean-Marc nu prea sta pe-acasa.

Este un tip rezervat mai degraba, modest si extrem de atent la educatia copiilor, ceea ce mi-a placut de indata.

Stiam de la sora mea ca si el este nemultumit, caci i se pare ca munca lui nu prea este apreciata la firma la care lucra, si atunci i-am propus sa ne asociem.

El a parut surprins, usor nelinistit ; dupa care mi-a spus ca se va gandi la asta.

Timp de cateva saptamani Jean-Marc imi telefona cu regularitate pentru a-mi cere alte si alte detalii asupra proiectului, conditiilor de asociere etc.

Numai ca a sfarsit prin a ma enerva. Si i-am spus ca nu putem fi asociati din moment ce el imi arata ca nu are incredere in mine.

Apoi a telefonat sora mea si mi-a explicat ca nu era catusi de putin vorba de o chestiune de incredere. Jean-Marc nu-mi punea la indoiala corectitudinea ; numai ca intotdeauna el avea nevoie de cat mai multe detalii inainte de a lua o decizie, fie de a cumpara o masina de spalat, fie de a alege locul in care sa-si petreaca vacanta.

Inchizand telefonul, m-am gandit ca eu si Jean-Marc eram complementari, caci el urma sa fie atent la acele detalii care pe mine ma plictiseau.

Afacerea a demarat curand, caci multi din mai vechii mei clienti au vrut sa continue colaborarea cu mine.

Jean-Marc lucra din greu la stabilirea normelor, a procedurilor ; se descurca bine, desi eu eram de parere ca aceasta ii lua cam prea mult timp.

Sora mea imi tot dadea telefon pentru a-mi spune ca ii dadeam prea mult de lucru sotului ei, si ca acesta isi petrecea toate week-end-urile in fata calculatorului.

Am incercat sa vorbesc cu Jean-Marc sfatuindu-l s-o lase totusi mai moale, sa nu mearga atat de departe cu preocuparea lui pentru detalii.

Dar m-am lasat repede pagubas, caci, de cate ori mergeam sa-l vad, el pornea sa-mi explice indelung motivele felului in care proceda, eu nu-l mai puteam opri si intreaga discutie sfarsea prin a-mi manca si mie din timp !

Curand am angajat zece salariati.

Apoi, cu trei luni in urma s-a ivit si comanda, care este visul oricarui mic patron.

Un mare lant de supermarketuri ne-a solicitat sa le livram ambalaje pentru o gama de produse lactate.

Am izbutit sa inchei un contract care avea si clauze avantajoase pentru noi, si credeti-ma ca n-a fost deloc simplu !

Primul lucru care m-a cam enervat la Jean-Marc a fost ca, in loc sa fie entuziasmat, el a citit si recitit contractul, apoi mi-a spus ca nu luasem in calcul cutare sau cutare eventualitate, de genul celor care nici nu se intampla vreodata.

In cele din urma a recunoscut ca era o afacere buna.

Dar cand a trebuit sa trecem la fabricarea ambalajelor, Jean-Marc mi-a spus ca daca voiam sa respectam normele, nu puteam produce ambalajele solicitate in ritmul dorit.

Totusi, clientul era multumit de ambalajele pe care le livrasem deja !

Dar Jean-Marc tinea mortis sa se respecte cele mai severe norme statistice.

Si sustinea ca ar trebui sa cumparam alte materiale, ceea ce ne depasea posibilitatile financiare in acel moment.

Atunci eu am venit cu propunerea de a introduce un control de calitate, gratie caruia ambalajele necorespunzatoare sa fie depistate si inlaturate.

Jean-Marc a fost de acord. Dar metoda pe care el o instituise era intr-atat de complicata, incat lucratorii au venit la mine la birou pentru a ma anunta ca ei refuzau sa o aplice.

In cele din urma, cu acordul lui l-am eliberat pe Jean-Marc de orice raspundere in ce priveste productia si serviciul comercial.

Acum el nu se mai ocupa decat de partea administrativa si de registrele de cheltuieli, dar va asigur ca totul este perfect !

Sora mea insa vorbeste de divort.

Jean-Marc nu numai ca lucreaza tot timpul, dar, cand vine acasa, ii reproseaza ca nu face bine menajul, legandu-se de tot felul de detalii.

( extras din Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile, François Lelord, Christophe André, Ed. Trei, Tipografia Multiprint, Iasi, 1998 )