Cimbrisorul :
Thymus serpyllum L., Thymus vulgaris (Fam. Labiatæ)
În scopuri medicinale se folosesc douã specii de cimbrisor :
- cimbrisorul-de-câmp sau Thymus serpyllum L., denumit si cimbrisor, sãrpunel, schinduf, timian, timisor, si
- cimbrul-de-culturã sau Thymus vulgaris L., denumit si lãmâioarã.
Cimbrisorul-de-câmp creste în fânete, formând mici tufe.
Planta se foloseste întreagã, fãrã rãdãcinã – Herba Serpylli.
Cimbrul-de-culturã – lãmâioara – nu creste în flora spontanã, ci este cultivat.
Planta aceasta este originarã de pe tãrmurile Mediteranei si a fost introdusã în culturile de la noi, abia în ultimii ani.
Se întrebuinteazã planta culeasã în timpul înfloririi – Herba Thymi.
Atât cimbrisorul-de-câmp, cât si cel de culturã, contin principii active asemãnãtoare :
Ø ulei volatil,
Ø tanin si
Ø substante amare,
ultilizându-se în aceleasi scopuri.
Datoritã uleiului volatil pe care îl contine, din cimbrisor se preparã un ceai cu proprietãti expectorante, care calmeazã spasmele cãilor respiratorii, fapt pentru care este indicat a fi întrebuintat în tratarea tusei convulsive, bronsitei, rãguselii si tusei astmaticilor.
Pentru a se mãri efectul calmant în tuse si bronsite, în compozitia ceaiului de cimbrisor se vor pune frunze de patlaginã, de podbal, flori de nalbã si rãdãcinã de ciubotica-cucului.
Având si o actiune antisepticã puternicã, ceaiul de cimbrisor actioneazã asupra ficatului si rinichilor, ameliorând starea lor de functionare.
De asemenea, ceaiul de cimbrisor, datoritã uleiului volatil bogat în timol, poate fi folosit la eliminarea viermilor intestinali.
Principiul amar în asociatie cu ceilalti componenti chimici din drog, dau ceaiului de cimbrisor si proprietãti stomahice si stimulente, care îl fac sã fie un bun tonic în cazul anemiilor.
Ceaiul se preparã dintr-o linguritã-douã de plantã mãruntitã, opãritã cu o ceascã de apã clocotitã.
Lichidul se bea cãldut, de preferintã îndulcit cu miere de albine.
Se poate folosi si un ceai mai concentrat, preparat din douã-trei linguri de cimbrisor la o ceascã de apã clocotitã, din care se vor lua douã-trei linguri pe zi.
Extern, cimbrisorul poate fi întrebuintat în bãi aromatice care linistesc sistemul nervos, durerile provocate de reumatism si gutã.
Datoritã proprietãtii sale antiseptice, poate fi folosit în plãgi purulente si alte infectii ale pielii.
Pentru tenurile grase, se preparã o infuzie din 200 g plantã, la 500 g apã, cu care se fac comprese de 15-20 minute.
Cimbrisorul intrã în compozitia ceaiurilor :
1. antidiareic,
2. antiastmatic,
3. pectoral,
4. contra colicilor si
5. în formula ceaiului pentru gargarã.
( extras din Plantele medicinale în apãrarea sãnãtãtii , editia a VII-a, Farm. Corneliu Constantinescu, Bucuresti, 1979, lucrare editatã de RECOOP )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu