Elementele BASIC I.D. ( psihoterapie multimodalã )

Elementele BASIC I.D. ( psihoterapie multimodalã )

Este indicat sã li se ofere pacientilor o scurtã explicatie a fiecãrui termen din BASIC I.D., explicatie prezentatã succint pe o foaie de hârtie, si care aduce urmãtoarele precizãri :

Comportament B ( Behavior )  - În general, se referã la comportamentele direct observabile si mãsurabile :

1. obiceiuri,
2. gesturi,
3. rãspunsuri,
4. reactii diverse.

Realizati o listã a lor, în care sã specificati acele comportamente pe care doriti sã le întãriti / optimizati, si cele la care doriti sã renuntati.

Cu ce ati dori sã începeti ?

Afectivitate A ( Affect ) – Se referã la :

1. emotii,
2. sentimente puternice,
3. dispozitie de bazã.

Ce tipuri de emotii trãiti cel mai frecvent ?

Notati emotiile nedorite :

1. anxietate,
2. culpabilitate,
3. furie,
4. depresie.

Notati la capitolul comportament ( B ), ce tipuri de reactii comportamentale adoptati, atunci când vã simtiti într-un anumit mod.

Senzatie S ( Sensation ) – Realizati o listã a senzatiilor negative :

1. tensiune,
2. ametealã,
3. durere,
4. înrosire,
5. transpiratie,
6. senzatie de greu în stomac.

Dacã una din aceste senzatii vã determinã sã actionati sau sã vã simtiti într-un anumit mod, completati-le la capitolul comportament ( B ), sau afectivitate ( A ).

Imagerie I ( Imagerie ) – Notati orice vis supãrãtor sau amintiri care vã revin în memorie.

Includeti orice trãsãturã negativã, legatã de propria voastrã persoanã.

Realizati o listã a reprezentãrilor mintale din trecut, prezent sau viitor care vã tulburã, într-un mod sau altul.

Dacã unele din aceste imagini determinã anumite comportamente, sentimente sau senzatii neplãcute, adãugati-le la capitolele B, A si S.

Cognitie C ( Cognition ) – Ce tip de :

1. idei,
2. opinii,
3. valori,
4. atitudini,

stau în calea fericirii tale, voastre ?

Realizati o listã a gândurilor negative irationale pe care le aveti, în legãturã cu propria persoanã ( de tipul : “Sunt un ratat !”, “Sunt incapabil !”, “Ceilalti nu mã plac !” ).

Notati modul în care aceste idei si gânduri vã influenteazã propriul comportament ( B ), propriile sentimente ( A ), senzatii ( S ) si imagini ( I ).

Relatii interpersonale I ( Interpersonal Relationships ) – Notati orice interactiune negativã cu persoane semnificative din viata voastrã :

1. partener de viatã,
2. prieteni,
3. rude,
4. sef etc.

Notati orice preocupare aveti, în legãturã cu modul în care vã trateazã celelalte persoane.

Încercati sã surprindeti modul în care influenteazã si sunt influentate modalitãtile B, A, S, I si C – de relatiile voastre interpersonale.

Functionare biologicã D ( Drugs, Biology ) – Realizati o listã a medicamentelor pe care le luati, indiferent dacã sunt prescrise de doctor, sau nu.

Includeti problemele de sãnãtate pe care le aveti, orice boli pe care le-ati avut, sau de care suferiti în continuare.

Pentru exemplificare, Lazarus ( 1987, p. 291 ) prezintã o listã de probleme patologice interactive, ale unui pacient anxios si depresiv :

B Amânare, tãrãgãnare a lucrurilor :

Dezorganizare / neglijentã.

A Autocriticã, vinã, gelozie, teamã :

“Mã tem sã nu fiu criticat si respins de ceilalti”.

S Tensiune îndeosebi în zona maxilarelor. Dureri în zona spatelui :

“Mã simt obosit cea mai mare parte a timpului”.

I Imagini legate de singurãtate :

“Mã imaginez esuând pe diverse planuri”.

“Adeseori mã vãd fãcând lucruri prostesti”.

C Dificultãti în luarea deciziilor :

“Adeseori mã gândesc la lucrurile negative”.

“Simt cã nu merit sã fiu fericit”.

“Mã consider mai putin competent decât ceilalti”.

I Suspicios si lipsit de încredere în ceilalti :

“Nu-mi exprim punctul de vedere, atunci când mã simt jignit”.

“Mã simt atât de dependent de pãrintii mei ».

« Nu am niciun prieten bun sau apropiat ».

D Exercitii fizice insuficiente :

„Fumez aproximativ douã pachete de tigãri pe zi ».

« Utilizez Diazepam din când în când ».

Tehnici psihoterapeutice utilizate :

B Desensibilizarea sistematicã. Practica negativã. Sanctiunea. Extinctia ( stergerea ) comportamentului nedorit.

A Acceptarea sentimentelor. Abreactie.

S Reducerea tensiunii. Experimentarea plãcerii.

I Exercitii de imaginatie dirijatã, în care pacientul face fatã situatiilor stresante. Modificãri în imaginea de sine.

C Sporirea constientizãrii. Restructurare cognitivã.

I Acceptarea nonevaluativã a celorlalti. Modelare. Training asertiv.

D Exercitii fizice, si o mai bunã alimentatie. Încetarea abuzului de medicamente.

Stilul terapeutic al lui Lazarus se defineste prin directivitate, pe care o considerã rapidã si eficientã.

Se departajeazã de stilul socratic de punere a întrebãrilor, al lui A.T. Beck, multi pacienti fiind refractari la instructiunile didactice.

Lazarus gãseste oportunã integrarea strategiilor cognitive si comportamentale, în metoda terapeuticã pe care o propune.

De pildã, atunci când învãtãm un pacient sã-si dispute credintele irationale, si când iese la ivealã un grad semnificativ de anxietate, se poate face o trecere simplã si naturalã spre exercitiile de relaxare si desensibilizare.

Din aceastã perspectivã, dificultatea cea mai mare constã în aceea cã terapeutul trebuie sã stie când anume trebuie sã fie utilizatã o anumitã procedurã, cum sã o introducã, cum sã o “vândã” pacientului si cum sã fie implementatã în programul de psihoterapie.

Obtinerea cooperãrii pacientului si a compliantei acestuia la terapie, este o problemã de importantã esentialã, fiind menitã sã asigure succesul psihoterapeutic.

În mod tipic, sedintele de terapie multimodalã încep cu întrebarea : “Ce s-a întâmplat în aceastã sãptãmânã ? “

Dacã s-au trasat anumite sarcini pentru acasã, sedinta se va deschide prin punctarea acestor sarcini.

De pildã, se pot adresa întrebãri de genul : « Ti-ai calculat caloriile si ti le-ai notat în agendã ?”, sau “Ai deschis pânã la urmã discutia X, cu sotul tãu ?”.

Lazarus obisnuieste sã ia note în timpul sedintelor, pentru a retine aspectele care trebuie trecute în revistã, sau a clarifica unele puncte mai putin clare.

Anumiti pacienti vin la un moment dat cu probleme presante, care necesitã o relativã modificare a planului de tratament.

De asemenea, sunt unii pacienti reticenti, care trebuie îndemnati sã aducã în discutie problemele aditionale, care apar.

De pildã : “Înainte de a continua cu exercitiile de imagerie si relaxare, este ceva despre care ai dori sã discutãm ?”

Lazarus considerã un nonsens faptul cã, orice alege pacientul sã spunã în terapie este important ( din punct de vedere terapeutic ).

Unii dintre pacienti pot insista pe aspecte irelevante si neînsemnate, evitând în acest mod problemele reale cu care se confruntã.

Existã mai multe moduri prin care terapeutul poate schimba directia discutiei :

“Mi-ai vorbit despre cãsãtoria lui X si Y, dar as prefera sã-mi vorbesti despre propria ta relatie, îndeosebi despre ceea ce simti în legãturã cu noul loc de muncã al sotului tãu.”

Terapeutul trebuie sã dea dovadã de vigilentã, pentru ca psihoterapia sã rãmânã orientatã pe scopul propus.

( extras din Tehnici psihoterapeutice, Odette Gîrlasu-Dimitriu, doctor in Psihologie si psihoterapeut, Facultatea de Psihologie-Sociologie si Stiinte Politice a Universitatii “Hyperion”, intre 1991-1998 cercetator stiintific la Institutul de Filozofie si Psihologie al Academiei Romane “C.R.Motru”, departamentul de Psihologie medicala si psihoterapie, sub conducerea prof.univ.dr. Irina Holdevici, Ed. Victor, Bucuresti, 2004 )