Ce înseamnã a te consacra lui Dumnezeu în celibat (Episcopii din Belgia ) ( 2 )
A fi “semn al lui Cristos care cheamã”
Cele trei sfaturi evanghelice ale sãrãciei, curãtiei si ascultãrii sunt semne ale Împãrãtiei ce va sã vinã.
Ele se adreseazã tuturor, dar unii au chemarea sã le trãiascã în mod radical, în formele variate de viatã promovate de Bisericã.
Prin voturile lor, membrii acestor comunitãti aratã cu câtã nerãbdare îl asteaptã Biserica pe Domnul ; ei exprimã în viata lor de fiecare zi, rugãciunea întregii Biserici : “Vino, Doamne Isuse !” ( Ap 22,20 ).
Fecioria nu micsoreazã cu nimic demnitatea cãsãtoriei.
Tot astfel, sãrãcia si ascultarea.
Cãlugãrii nu-i dispretuiesc pe cei care au avutii, si care îsi asumã rãspunderi dupã vointa Domnului.
Însã, stiind cã trebuie sã trãiascã toti “ca si cum nu ar avea” ( 1 Cor 7,30 ), ei iau acest cuvânt al Domnului într-un sens absolut.
Renuntã la avutul lor si la vointa proprie.
Nu le dispretuiesc. Primesc harul de a renunta la ele, pentru a-l iubi pe Domnul cu o inimã total liberã.
Profesiunea cãlugãreascã si consacrarea fecioarelor
Sfaturile evanghelice capãtã o formã mai stabilã în viata cãlugãreascã.
Într-o astfel de viatã, credinciosii, - laici sau preoti, - se leagã prin voturi, sau prin alte angajamente, sã practice sfaturile în cadrul unei congregatii, si conform unei anumite spiritualitãti.
Ritualurile profesiunii cãlugãresti si reînnoirii voturilor nu sunt sacramente.
El se înrãdãcineazã în consacrarea de la botez, si asociazã întreaga fiintã a celui consacrat la jertfa euharisticã.
Conciliul Vatican II a readus la loc de cinste, traditionala consacrare a fecioarelor, care exista în Bisericã de la începuturi.
Ritualul solemn, prin care Episcopul o constituie persoanã consacratã, pe cea care a hotãrât sã trãiascã în feciorie, comportã Rugãciunea de consacrare si impunerea mâinilor.
Prin consacrarea de cãtre Episcop, fecioara este semn al iubirii Bisericii fatã de Cristos, Mirele ei.
Ea este si semn al sperantei poporului lui Dumnezeu, care asteaptã întoarcerea Domnului.
Cum sã-i ajutãm pe tineri sã-si afle chemarea ?
Întreaga comunitate crestinã trebuie, prin mãrturia si vitalitatea ei, sã-i ajute pe tineri sã perceapã chemarea Domnului si sã rãspundã la ea.
“Din trei copii care se nasc – s-a observat în aceastã privintã – unul moare de foame : toatã lumea stie acest lucru.
În schimb, ceea ce se stie mai putin e cã, printre atâtia tineri care cresc, multi o iau pe un drum gresit, pentru cã nimeni nu-i cãlãuzeste” ( G. Baroni ).
( extras din Credinta Catolicã exprimatã de Episcopii din Belgia, traducere si adaptare dupã Livre de la Foi, Les Évêques de Belgique, Conferinta Episcopalã din Belgia, Bruxelles, 1987, Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucuresti, 1991 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu