Sfânta Liturghie ( 1 ) Sau în ce constã slujba Sfintei Liturghii :

Sfânta Liturghie ( 1 )

Sau în ce constã slujba Sfintei Liturghii :

Sfânta Liturghie este Jertfa Noului Testament, în care Domnul nostru Isus Cristos, sub chipul pâinii si al vinului, se jertfeste Tatãlui sãu ceresc, prin mijlocirea preotului, spre sfintirea si mântuirea sufletelor noastre.

Scopul Sfintei Liturghii este de a-l preamãri pe Dumnezeu, de a-i aduce multumire pentru binefacerile sale, de a dobândi iertarea pãcatelor noastre si usurarea suferintelor sufletelor din Purgator si de a-i cere lui Dumnezeu harurile trebuincioase mântuirii noastre si a lumii întregi.

În partea întâi, numitã LITURGIA CUVÂNTULUI, Dumnezeu hrãneste sufletele noastre prin cuvântul sãu, cuprins în Cãrtile Sfinte ale Vechiului si Noului Testament.

În a doua parte, numitã LITURGIA EUHARISTICÃ, Cristos Domnul se jertfeste si ne dã ca hranã Trupul si Sângele sãu în Sfânta Împãrtãsanie.

Liturgia Cuvântului

Liturgia cuvântului este precedatã de o PARTE INTRODUCTIVÃ, care are drept scop crearea unei comuniuni sufletesti între cei prezenti, pentru ca ei sã poatã participa cum se cuvine la vestirea cuvântului lui Dumnezeu si la celebrarea Euharistiei.

1. Antifona la intrare deschide celebrarea si înaltã mintea celor prezenti la contemplarea misterului pus în fata lor de timpul liturgic sau sãrbãtoarea zilei.

Preotul sãrutã Altarul în semn de veneratie si în ocazii solemne îl tãmâiazã.

Apoi preotul si întreaga adunare fac semnul Crucii, pentru a pune întreaga celebrare sub semnul Sfintei Treimi.

Salutul pe care preotul îl adreseazã comunitãtii si rãspunsul poporului, manifestã misterul Bisericii adunate laolaltã.

2. Actul penitential purificã, prin umilintã si pãrere de rãu, sufletele celor prezenti la celebrare.

Omul se recunoaste pãcãtos înaintea lui Dumnezeu si astfel i se deschide drumul spre iertare si spre apropierea de Creatorul si Pãrintele sãu.

Prin cântarea Kyrie, eleison ( Doamne, miluieste-ne ), credinciosii invocã pe Dumnezeu întreit Sfânt si îi implorã milostivirea.

Gloria in excelsis ( Mãrire în cer lui Dumnezeu ) este un imn strãvechi prin care Biserica, adunatã în Duhul Sfânt, preamãreste si implorã pe Dumnezeu Tatãl si pe Mielul dumnezeiesc.

Se cântã sau se recitã în duminici si sãrbãtori si în alte ocazii solemne, exceptie fãcând duminicile din Advent si din Postul Mare.

3. În continuare, preotul invitã credinciosii la rugãciune.

Cu totii pãstreazã un moment de tãcere pentru a-si adânci constiinta cã se aflã în fata lui Dumnezeu, si pentru a-si formula în gând intentiile proprii.

Apoi preotul citeste Rugãciunea zilei, care exprimã sensul celebrãrii respective, si îndreaptã implorarea cãtre Dumnezeu Tatãl, prin Cristos, în Duhul Sfânt.

Poporul îsi aratã participarea rostind rãspunsul : AMIN.

Partea esentialã a Liturgiei Cuvântului o constituie ( 4 ) Lecturile din Sfânta Scripturã si cântãrile intercalate între ele ; iar ( 5 ) Omilia, ( 6 ) Mãrturisirea de credintã ( Crezul ) si ( 7 ) Rugãciunea credinciosilor o dezvoltã si o încheie.

În lecturi, Dumnezeu se adreseazã poporului sãu, îi dezvãluie misterul rãscumpãrãrii si îi oferã hranã sufleteascã ; Cristos însusi este prezent în mijlocul credinciosilor prin cuvântul sãu.

Poporul rãspunde la acest cuvânt prin cântãri de Psalmi, îsi manifestã aderarea la el prin Mãrturisirea de credintã ; hrãnit cu el, înaltã rugãciuni pentru nevoile Bisericii Universale si pentru mântuirea lumii întregi.

( extras din Carte de Rugãciuni – Sfânta Liturghie ( Editie revizuitã ), Arhiepiscopia Romano-Catolicã Bucuresti, Imprimatur 21 noiembrie 1990, V Ioan Robu Arhiepiscop )