Mihaela Lamaita Ciocea ( 22 ) (actualizat la 1 martie 2013)
In seara aceasta, ma gandisem sa scriu despre "Sindromul sefului parasit", dar m-am razgandit.
Am sa va explic de ce.
Mai intai, pentru ca seara trece foarte repede, seara rasfoiesc titlurile ziarelor si ma opresc acolo unde un articol imi atrage atentia sau curiozitatea.
Desi, as putea remarca ca, in ultimul timp presa in articolele sale expune situatii curioase, si ele devin o regula.
Situatii, cazuri, imprejurari - curioase, au ajuns sa fie "norma".
Am vrut sa scriu despre ce se intampla si cum reactioneaza sefii, atunci cand lucrezi intr-o instanta judecatoreasca si, intr-o buna zi, - dupa ce toti "prietenii" tai au renuntat sa te mai doreasca si viseze plecat din instanta ( sau, in fine, stiti cum e, poate, spun poate, unii prieteni, oricum nu toti ), - atunci se intampla ca vrei tu sa pleci si sa iti parasesti locul de munca in chestiune.
Aici trebuie retinut aspectul urmator la care m-am gandit destul de mult in timp, si anume, de ce, cand vrei sa iti dai demisia, sau sa pleci ( cum a fost cazul Mihaelei Lamaita Ciocea, care a plecat 2 ani la master in Germania, si ulterior a revenit in Romania si la locul ei de munca, insa a solicitat un concediu prelungit, moment la care, colegii ei s-au opus pe motiv ca in lipsa ei, ar fi nevoiti sa munceasca in plus ), de ce prin urmare, sefii, si in instantele judecatoresti sefii sunt judecatorii aflati in functie de conducere si grefierii-sefi ai instantelor, se supara ?
Pentru ca, intr-adevar ei se supara.
Ramane intrebarea si s-ar putea sa fie o intrebare importanta.
In alta ordine de idei, am cautat sa citesc cate un articol din ziarul Lumea Justitiei, am citit mai demult acel articol in care Mihaela Lamaita Ciocea ne arata, prin intermediul ziarului, ca a fost personal, atat la IML, ca urmare a unei adrese eliberate de CSM, cat si la Centrul de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu si Medicina Preventiva, acela de pe strada Washington nr.8-10.
Avea ea adresa si catre acest Centru de Diagnostic in mod expres ?
Dupa lectura acelui articol, am mai scris acest lucru, il repet, am cautat sa o vad la Antena 3, la emisiunea Sinteza Zilei din 17 februarie 2013 pe Mihaela.
M-am intrebat ( vazand articolul din Lumea Justitiei ), de ce Mihaela Lamaita Ciocea, a pasit pragul cabinetului unei doctorite, - aici fac o precizare, am inteles ca totul a decurs ok, si nu s-a intamplat nimic ( rãu ), acest lucru l-am citit in acel articol - pe care a numit-o, a spus ca se numeste doamna doctor Vasilescu.
Intr-adevar, pe pagina web a Centrului de diagnostic din strada Washington 8-10, aflam ca exista un psihiatru si un neuropsihiatru.
Exista si un psiholog care in activitatea sa, notasem undeva, intotdeauna am langa mine o coala de scris alba si mai notez cate ceva, utilizeaza metodele psihologiei si anume Observatia si Interviul.
Insa Mihaela Lamaita Ciocea a trecut pragul unui neuropsihiatru.
Iar ea a fost trimisa prin adresa efectuata catre IML, la psihiatru.
De ce Lamaita a intrat in cabinetul unei doctorite de specialitate neuropsihiatru ?
Acuma, nu este un lucru rau cã Mihaela-Lamaita s-a dus pana la Centrul de Diagnostic din strada Washington, si a stat putin de vorba cu o doctorita de specialitate neuropsihiatru, faptul in sine este ok, numai ca, felul in care intr-o instanta ( judecatorie, curte, tribunal ) se pune problema, se discutã este altul : instantele sunt cârcotase, ele discutã numai pe acte, si, desi tot ele au impins-o sa mearga la Centrul de Diagnostic, in schimb nu i-au eliberat o adresa catre acel Centru.
Din capul locului, as spune ca este bine sa cauti sa stai de vorba cu doctorul, cu un doctor cand ai nevoie - ea avea nevoie asa cum stim, pentru i-a fost facuta recomandarea sa mearga la psihiatru - chiar si numai pentru o discutie de cateva minute, in cabinetul medicului, in fata mesei sale de lucru, pentru ca doctorul te vede, iar un doctor bun si sanatos ( chiar si psihiatrii pot innebuni ! ) eu cred ca imediat vede persoana.
In acest sens este bine ca a mers si la IML, si chiar, tot din presa am aflat, a discutat telefonic cu directorul IML.
Singura chestiune este ca, in instanta nu exista acelasi mod de a comunica - si vedem ca azi nici nu se mai comunica ! - in principiu, ca in cabinetul unui medic sau psiholog.
Sunt lumi diferite, domenii ale cunoasterii foarte diferite si mod de lucru si de a privi omul, persoana, complet opuse.
Acuma, ramane de solutionat aspectul acelei cercetari disciplinare, pe care o desfasoara CSM, prin Sectia sa de Judecatori, deci, in continuare trebuie multa atentie.
Este numai o intrebare, dar un raspuns ar putea fi, poate, faptul ca situatia tensionata care dureaza din aprilie 2010 la Curtea de Apel Bucuresti a fost de natura sa o sperie in cele din urma.
De fapt, cand te afli in "inima" Justitiei, la Curtea de Apel Bucuresti si cand vezi ca nu ai cu cine dialoga, in speta nici colegii, nici sefii nu sunt dispusi sa poarte un dialog, este firesc sa te sperii.
Pentru ca psihiatria si neuropsihiatria sunt in fond, diferite, neuropsihiatria se ocupa si de neurologie si de psihiatrie in cele din urma.
Iar psihiatria se ocupa numai de psihiatrie.
Ei bine, un alt aspect pentru care nu ma grabesc sa scriu despre "Sindromul sefului parasit" in seara aceasta, este acela al timpului.
Da, al timpului.
Pentru ca Mihaela Lamaita Ciocea a depus plangerea formulata de ea pe 7 ianuarie 2013 la Parchetul de pe langa ICCJ, sub numarul 154, si as epuiza subiectul de discutie daca m-as grabi sa scriu totul, in timp ce plangerea cine stie pe ce durata de timp se va intinde, pana la solutionarea ei.
Desigur, am cautat sa citesc putin pe site-ul CSM-ului acolo unde sunt sedintele, sa le numesc asa, disciplinare, adica acolo unde un judecator este cercetat disciplinar de colegii sai, membri CSM.
Am remarcat, cand a izbucnit o alta situatie neplacuta, si anume situatia judecatorului Neacsu, ocazie cu care am intrat pe site-ul ziarului Lumea Justitiei mai des decat de obicei, pentru ca sunt atenta acolo unde, de maniera generala, presa mentioneaza incalcari ale drepturilor omului.
In acest caz, am fost foarte neplacut surprinsa sa citesc ca judecatorul acesta, dl Neacsu a fost urmarit de doua servicii de informatii - aici te poti intreba de ce de doua servicii de informatii ? - faptul care ingrijoreaza este insa ca, se pare, aceste servicii ar fi rechizitionat un apartament al unor proprietari, si au invocat ca motiv, "calitatea" de "terorist" a judecatorului Neacsu.
Pur si simplu, in zilele acestea ale noastre, ramai perplex.
Cum adica, un serviciu de informatii poate spune cuiva, ca judecatorul, sau chiar oricare cetatean la limita, este un terorist, pentru ca, ulterior sa citim in ziar ca mãrul discordiei l-ar fi constituit niste sume de bani, acordate ca diurna sau cheltuieli de deplasare judecatorului respectiv, atunci cand el a fost plecat, undeva in Vrancea, adica nu in Bucuresti.
Din cate stim din cursurile de drept procesual penal, aici am putea cita dintr-un curs de la pagina privind "Inregistrarile audio sau video si fotografiile" ( Drept procesual penal, Nicu Jidovu, manualele Beck, Ed.C.H.Beck, Bucuresti, 2006 ), si am putea tine o lectie adevarata, la modul real, insa iata numai cateva fraze, care ne atrag atentia asupra drepturilor omului si le voi cita, iata le ( pagina 206 + urmatoarele din cursul mentionat ) :
"Prin legea nr. 141/1996, au fost adaugate noi mijloace de proba la cele existente in Codul de procedura penala, respectiv inregistrarile audio sau video si fotografiile.
Aceste noi mijloace de proba sunt intercalate in cuprinsul art. 64 intre inscrisuri si mijloace materiale de proba, si desi pot fi falsificate destul de usor, noua reglementare se inscrie in incercarile de modernizare a sistemului de probare.
Facand parte din mijloacele de proba si analizand si intreaga economie a textelor ce reglementeaza aceste noi mijloace de proba, este de la sine inteles ca se inscriu intr-un cadru procesual bine delimitat, in sensul ca este obligatorie sa fie inceputa urmarirea penala in cauza, in rem.
Concluzia este fireasca daca avem in vedere organele judiciare ce desfasoara aceste activitati ( cu totul altele decat cele de la actele premergatoare inceperii urmaririi penale ) dar si interesul enorm privind protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, prin interventia judecatorului.
In ipoteza desfasurarii unor astfel de activitati inainte de inceperea urmaririi penale dau nastere la nulitatea lor si chiar posibilitatea actionarii in justitie a persoanelor vinovate."
In continuare cursul mentionat mai sus ne infatiseaza "Procedura de efectuare" si ne explica articolul 91 indice 1 Cod Procedura Penala ( codul meu din facultate, din acel an, anul II, este actualizat la 10.09.2006, aparut la Ed. C.H. Beck ).
Desigur, sunt enumerate infractiunile care pot da loc la astfel de proceduri.
In orice caz, o fraza imi atrage atentia - daca nu ar fi dureros, ar fi caraghios, amuzant - la pagina 208 si anume fraza aceasta din manual : "Cum pentru aducerea la indeplinire a activitatii sunt necesari specialisti si tehnica, persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari si inregistrari sunt obligate sa pastreze secretul operatiunii efectuate sub sanctiunea pedepselor penale".
Despre ceilalti, adica ceilalti care dau curs acestor proceduri de efectuare, se presupune ca sunt, de asemenea, obligati sa pastreze secretul profesional.
In orice caz, ma intreb cum se pastreaza secretul profesional sau secretul operatiunii, cand in apartamentul de vis-a-vis ( ne intoarcem la articolul din Lumea Justitiei care ne arata fotografia unor imobile din strada Virgiliu, din Bucuresti ), dau buzna niste indivizi si spun proprietarilor : "Teroristul ! Uite teroristul !" si proprietarul : " Unde, unde ? ", iar indivizii indicand cu degetul : "Uite, acolo, la casa, la vila aia din fata, acolo e un terorist, lucreaza la Consiliul Superior al Magistraturii si trebuie sa il prindem, deci va luam apartamentul, hai bã ' afarã cu voi din casa, cã "a venit autoritãtili" ! "
Deci eu imi imaginez cã la nivelul de educatie din ziua de azi, cam acesta a fost tipul de dialog intre reprezentantii, trimisii celor doua servicii ale Statului român si proprietarii unui apartament din imobilul aflat in fata imobilului supus unei urmariri.
Articolele pe care le citim in Lumea Justitiei de mult ori ne ridica parul in cap, sau ne stimuleaza reflexul pilomotor.
Ti se face, adica, pielea gaina.
In afara aspectului pastrarii secretului in cazul desfasurarii unei operatiuni, eu am ajuns la convingerea ca se impune completarea legii, pentru ca se ridica o problema, si anume : "autoritatile", sau inca "organele" au voie sa minta despre oameni, si in fata altor oameni ?
De multe ori, lucrez, citesc cu fereastra deschisa si pot spune ca pe strazile din Bucuresti exista oameni care vorbesc foarte urat, pe strazile cartierelor de locuinte, cel mai adesea ei sunt barbati, si chiar in bloc uneori, la etaj de exemplu porneste muzica la ora 23h50 ( cum s-a intamplat noaptea trecuta ), sau asa, dintr-o data.
Intr-o vreme, niste vecini la etaj, presupun chiriasi, obisnuiau sa regleze sonorul muzicii puternic si ascultau cu precadere un ritm de tobe, mereu acelasi ritm, ai fi spus un ritual si ei niste psihopati, niste criminali care folosesc ritualul in tacticile lor.
Pana am scapat de ei, dar mi-e teama ca nu am scapat definitiv !
Intr-o seara, intrucat la ei muzica era foarte tare si ora tarzie, am batut in teava si atunci, de sus si de langa teava aflata la randul ei langa caloriferul din camera, mi-a raspuns unul din barbati ( pareau a fi unul tanar si unul mai in varsta, genul de Oracol care le stie pe toate ) imediat, prompt si m-a intrebat dand muzica mai tare : "Iti place asa ? Acum e bine ?"
Mi se pare grav sa te superi pe cineva, sau sa nu iti placa si atunci sa spui ca este terorist !
Este un fapt foarte grav, din partea oricui ar veni !
Problema este, si in facultate s-a discutat, a faptului ca oamenii si cetatenii trebuie sa aiba incredere in autoritati si in toate institutiile Statului român.
Si se remarca o criza a increderii, oamenii sunt dezamagiti, uimiti, sau chiar prejudiciati, vatamati tocmai de cei care trebuie in primul rand si in orice circumstanta sa vegheze cu atentie la respectarea drepturilor omului si libertatilor sale fundamentale, - ale omului si cetateanului român si european.
Sau nu suntem noi acuma, un Stat de drept membru al Uniunii Europene ?
Totusi, se impune sa remarcam faptul ca astazi se inregistreaza o criza a respectarii drepturilor omului, si aceasta inca de la nivelul oamenilor aflati pe pozitie de egalitate juridica, al particularilor.
Au trecut deja cativa ani buni de zile, de cand un bun amic care traieste in Franta chiar, a spus ca in ziua de astazi trebuie sa fii atent si sa te lupti chiar pentru ca drepturile sa iti fie respectate.
Sorin Tilie care locuieste la ( 93130 ) Noisy le Sec, o localitate situata in jurul Parisului ( poate in N, N-E Parisului ), "en banlieue parisienne", pe strada Paul Verlaine nr.6, intr-un bloc de locuinte, la etajul 9, la apartamentul 92.
Cu alte cuvinte, exista tendinta ca oamenii sa se calce unii pe altii in picioare.
Omul incearca, nu-i asa ?
Pe urma, sa fim sinceri, nici nu ne putem lupta cu "toata lumea", adica nu putem incepe sa formulam plangeri peste plangeri, ar insemna sa ne petrecem viata in sediul autoritatilor, dand declaratii si stand la audieri si in sedintele de judecata.
Ca sa nu mai spun ca ti se face si sila, nu numai groaza.
Uneori, cand il auzeam si pe prietenul acesta din Franta, care si el la un moment dat patise ceva foarte neplacut, anume la un loc de munca i-au platit un salariu in plus, mai exact dupa ce plecase de la acel loc de munca, sau era pe picior de plecare, deci intr-un moment in care nu avea cum sa i se cuvina un salariu.
Prietenul nostru imediat a anuntat ca in contul lui - in Franta toti au conturi, toti francezii si el e cetatean francez - i-a fost varsat un salariu la care nu are dreptul, a telefonat institutiei unde el lucrase.
Cand el a spus ca le vireaza inapoi, salariul primit nejustificat, lor, adica celor din institutia unde lucrase, i s-a spus sa nu faca nimic, pana cand nu il vor anunta.
A trecut asa un timp, si efectiv institutia nu vroia banii inapoi.
El a mai facut cred - nu mai stiu tot istoricul, il aveam in computerul meu care mi-a fost in mai multe randuri, virusat, as spune parca, cu scrupulozitate virusat, am pierdut multe documente personale ( lucrari, fotografii personale scanate, etc. ) - o incercare, dar institutia i-a raspuns in acelasi mod.
A mai trecut un timp si el de acuma lucra in alta parte, da, parca isi gasise un alt loc de munca.
Incepuse teza de doctorat si asa cum prevede legea in Franta, institutii au obligatia de a angaja doctoranzii pe durata de 3 ani a pregatirii doctoratului, dupa sustinerea doctoratului si obtinerea titlului de doctor, ai insa obligatia sa pleci din acel loc de munca care prin lege, nu te poate pastra.
Imi amintesc cand imi scria Sorin despre doamna Bloch, a fost o doamna cumsecade, era conducatoarea lui de doctorat la INA ( Institutul National al Audiovizualului din Franta ) si aproape sigur facea un tratament puternic cu medicamente, intrucat Sorin imi spunea ca purta un turban si ii cazuse parul de pe cap ( poate cancer ? ).
(Imi era si mila auzind in ce conditii lucreaza, adica sa fii asa de bolnav si sa trebuiasca sa lucrezi, sa nu poti intrerupe pentru ingrijire medicala, faptul acesta vorbeste de la sine despre standardul de viata al francezilor.)
In schimb, iti gasesti in alta parte de lucru.
Asa se face ca prietenul nostru Sorin lucra in alta parte cand i-au dat lovitura de gratie : i-au trimis o scrisoare, o notificare ca, daca nu restituie suma-salariu primita nejustificat il executa silit !
Si Notificarea a indicat un numar de zile, dupa procedura civila.
Iar Sorin era in concediu, sau abia venit din concediu, nu au respectat nici numarul de zile mentionat in Notificare si imediat i-au blocat conturile.
Si nu avea sume mari, fiind un tanar care munceste ca toata lumea, nu are functii, este fizician, inginer.
De retinut este faptul ca Sorin, de la inceput si prompt a anuntat ca a primit o suma ce nu i se datoreaza si imediat a spus si ca vrea sa o vireze inapoi institutiei care i-a trimis-o, iar institutia cu pricina a refuzat !
De ce a refuzat contabila ?
Contabila ar fi avut o pozitie importanta in acea institutie, adica cu ea se vorbea, nu cu altcineva.
Mama lui Sorin s-a speriat rãu de tot si avea o problema cu inima - s-a si operat dupa aceea - ca le vor pune sechestru, adica au procedat de natura sa ii sperie rau !
Iar Sorin, intre cele doua locuri ale sale de munca, o perioada de timp nu lucrase, si deci nu avea mari venituri in conturile lui de economii, dimpotriva, de aceea s-a si speriat mama lui.
Sorin mi-a trimis atunci pe mail actele, dosarul lui de la cabinetul de executori ; asupra acestui aspect, poate nu mai tin bine minte, dar mi se paruse mie parca atunci, cu acea ocazie, ca numele unuia dintre cei doi executori, o femeie, ar fi fost cu rezonanta româneascã.
De altfel, exista multi, dar multi romani care traiesc de foarte multi ani in Franta si au demult cetatenia franceza, ii poti intalni oriunde pe teritoriul francez.
Ei bine, s-a facut tarziu, 21h53 la Bucuresti si mai am de citit in seara aceasta, si, obligatoriu sa imi citesc si rugaciunile si acatistele.
Eram pe punctul de a uita, doream sa va recomand un articol, pe care mi l-a recomandat in seara aceasta un prieten din Franta, un altul, si anume acest articol :
http://varujan.rol.ro/2010/05/30/sfar%C8%99itul-utopiei/
Avand in vedere situatia in care a fost pus Sorin Tilie, român-francez in Franta in urma cu cativa ani buni de zile, in astfel de situatii ma intreb daca România a intrat in Uniunea Europeanã, sau daca Uniunea Europeanã este aceea care intrã in România ?
Cu o alta ocazie, intrucat la etaj, deasupra familiei lui Sorin, unui vecin cineva ii sparsese usa, tatal lui Sorin a fost chemat la Comisariatul de Politie si intrebat daca l-a vazut pe acela care a urcat la etaj, deasupra sa, si a spart usa vecinului de sus ?
Iar tatal lui Sorin a spus ca era intuneric pe palier, pe coridor si nici nu exista o buna vizibilitate daca priveai pe vizorul usii apartamentului in care locuiai.
Insa la Comisariat, insistau ca el trebuie sa fi vazut faptuitorul.
Au trecut anii si Sorin s-a insurat, asa cum isi dorea el de mai multi ani, si a devenit si tatic, insa parintii lui locuiesc cred si azi la Noisy le Sec, unde au locuit timp de multi ani, iar Sorin, in ce il priveste, prin 2009 se impartea intre Franta si Elvetia unde lucra sotia lui, presupun ca nu ii era tocmai usor, mai ales dupa nasterea copilului lor.
Aici trebuie retinut aspectul urmator la care m-am gandit destul de mult in timp, si anume, de ce, cand vrei sa iti dai demisia, sau sa pleci ( cum a fost cazul Mihaelei Lamaita Ciocea, care a plecat 2 ani la master in Germania, si ulterior a revenit in Romania si la locul ei de munca, insa a solicitat un concediu prelungit, moment la care, colegii ei s-au opus pe motiv ca in lipsa ei, ar fi nevoiti sa munceasca in plus ), de ce prin urmare, sefii, si in instantele judecatoresti sefii sunt judecatorii aflati in functie de conducere si grefierii-sefi ai instantelor, se supara ?
Pentru ca, intr-adevar ei se supara.
Ramane intrebarea si s-ar putea sa fie o intrebare importanta.
In alta ordine de idei, am cautat sa citesc cate un articol din ziarul Lumea Justitiei, am citit mai demult acel articol in care Mihaela Lamaita Ciocea ne arata, prin intermediul ziarului, ca a fost personal, atat la IML, ca urmare a unei adrese eliberate de CSM, cat si la Centrul de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu si Medicina Preventiva, acela de pe strada Washington nr.8-10.
Avea ea adresa si catre acest Centru de Diagnostic in mod expres ?
Dupa lectura acelui articol, am mai scris acest lucru, il repet, am cautat sa o vad la Antena 3, la emisiunea Sinteza Zilei din 17 februarie 2013 pe Mihaela.
M-am intrebat ( vazand articolul din Lumea Justitiei ), de ce Mihaela Lamaita Ciocea, a pasit pragul cabinetului unei doctorite, - aici fac o precizare, am inteles ca totul a decurs ok, si nu s-a intamplat nimic ( rãu ), acest lucru l-am citit in acel articol - pe care a numit-o, a spus ca se numeste doamna doctor Vasilescu.
Intr-adevar, pe pagina web a Centrului de diagnostic din strada Washington 8-10, aflam ca exista un psihiatru si un neuropsihiatru.
Exista si un psiholog care in activitatea sa, notasem undeva, intotdeauna am langa mine o coala de scris alba si mai notez cate ceva, utilizeaza metodele psihologiei si anume Observatia si Interviul.
Insa Mihaela Lamaita Ciocea a trecut pragul unui neuropsihiatru.
Iar ea a fost trimisa prin adresa efectuata catre IML, la psihiatru.
De ce Lamaita a intrat in cabinetul unei doctorite de specialitate neuropsihiatru ?
Acuma, nu este un lucru rau cã Mihaela-Lamaita s-a dus pana la Centrul de Diagnostic din strada Washington, si a stat putin de vorba cu o doctorita de specialitate neuropsihiatru, faptul in sine este ok, numai ca, felul in care intr-o instanta ( judecatorie, curte, tribunal ) se pune problema, se discutã este altul : instantele sunt cârcotase, ele discutã numai pe acte, si, desi tot ele au impins-o sa mearga la Centrul de Diagnostic, in schimb nu i-au eliberat o adresa catre acel Centru.
Din capul locului, as spune ca este bine sa cauti sa stai de vorba cu doctorul, cu un doctor cand ai nevoie - ea avea nevoie asa cum stim, pentru i-a fost facuta recomandarea sa mearga la psihiatru - chiar si numai pentru o discutie de cateva minute, in cabinetul medicului, in fata mesei sale de lucru, pentru ca doctorul te vede, iar un doctor bun si sanatos ( chiar si psihiatrii pot innebuni ! ) eu cred ca imediat vede persoana.
In acest sens este bine ca a mers si la IML, si chiar, tot din presa am aflat, a discutat telefonic cu directorul IML.
Singura chestiune este ca, in instanta nu exista acelasi mod de a comunica - si vedem ca azi nici nu se mai comunica ! - in principiu, ca in cabinetul unui medic sau psiholog.
Sunt lumi diferite, domenii ale cunoasterii foarte diferite si mod de lucru si de a privi omul, persoana, complet opuse.
Acuma, ramane de solutionat aspectul acelei cercetari disciplinare, pe care o desfasoara CSM, prin Sectia sa de Judecatori, deci, in continuare trebuie multa atentie.
Este numai o intrebare, dar un raspuns ar putea fi, poate, faptul ca situatia tensionata care dureaza din aprilie 2010 la Curtea de Apel Bucuresti a fost de natura sa o sperie in cele din urma.
De fapt, cand te afli in "inima" Justitiei, la Curtea de Apel Bucuresti si cand vezi ca nu ai cu cine dialoga, in speta nici colegii, nici sefii nu sunt dispusi sa poarte un dialog, este firesc sa te sperii.
Pentru ca psihiatria si neuropsihiatria sunt in fond, diferite, neuropsihiatria se ocupa si de neurologie si de psihiatrie in cele din urma.
Iar psihiatria se ocupa numai de psihiatrie.
Ei bine, un alt aspect pentru care nu ma grabesc sa scriu despre "Sindromul sefului parasit" in seara aceasta, este acela al timpului.
Da, al timpului.
Pentru ca Mihaela Lamaita Ciocea a depus plangerea formulata de ea pe 7 ianuarie 2013 la Parchetul de pe langa ICCJ, sub numarul 154, si as epuiza subiectul de discutie daca m-as grabi sa scriu totul, in timp ce plangerea cine stie pe ce durata de timp se va intinde, pana la solutionarea ei.
Desigur, am cautat sa citesc putin pe site-ul CSM-ului acolo unde sunt sedintele, sa le numesc asa, disciplinare, adica acolo unde un judecator este cercetat disciplinar de colegii sai, membri CSM.
Am remarcat, cand a izbucnit o alta situatie neplacuta, si anume situatia judecatorului Neacsu, ocazie cu care am intrat pe site-ul ziarului Lumea Justitiei mai des decat de obicei, pentru ca sunt atenta acolo unde, de maniera generala, presa mentioneaza incalcari ale drepturilor omului.
In acest caz, am fost foarte neplacut surprinsa sa citesc ca judecatorul acesta, dl Neacsu a fost urmarit de doua servicii de informatii - aici te poti intreba de ce de doua servicii de informatii ? - faptul care ingrijoreaza este insa ca, se pare, aceste servicii ar fi rechizitionat un apartament al unor proprietari, si au invocat ca motiv, "calitatea" de "terorist" a judecatorului Neacsu.
Pur si simplu, in zilele acestea ale noastre, ramai perplex.
Cum adica, un serviciu de informatii poate spune cuiva, ca judecatorul, sau chiar oricare cetatean la limita, este un terorist, pentru ca, ulterior sa citim in ziar ca mãrul discordiei l-ar fi constituit niste sume de bani, acordate ca diurna sau cheltuieli de deplasare judecatorului respectiv, atunci cand el a fost plecat, undeva in Vrancea, adica nu in Bucuresti.
Din cate stim din cursurile de drept procesual penal, aici am putea cita dintr-un curs de la pagina privind "Inregistrarile audio sau video si fotografiile" ( Drept procesual penal, Nicu Jidovu, manualele Beck, Ed.C.H.Beck, Bucuresti, 2006 ), si am putea tine o lectie adevarata, la modul real, insa iata numai cateva fraze, care ne atrag atentia asupra drepturilor omului si le voi cita, iata le ( pagina 206 + urmatoarele din cursul mentionat ) :
"Prin legea nr. 141/1996, au fost adaugate noi mijloace de proba la cele existente in Codul de procedura penala, respectiv inregistrarile audio sau video si fotografiile.
Aceste noi mijloace de proba sunt intercalate in cuprinsul art. 64 intre inscrisuri si mijloace materiale de proba, si desi pot fi falsificate destul de usor, noua reglementare se inscrie in incercarile de modernizare a sistemului de probare.
Facand parte din mijloacele de proba si analizand si intreaga economie a textelor ce reglementeaza aceste noi mijloace de proba, este de la sine inteles ca se inscriu intr-un cadru procesual bine delimitat, in sensul ca este obligatorie sa fie inceputa urmarirea penala in cauza, in rem.
Concluzia este fireasca daca avem in vedere organele judiciare ce desfasoara aceste activitati ( cu totul altele decat cele de la actele premergatoare inceperii urmaririi penale ) dar si interesul enorm privind protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, prin interventia judecatorului.
In ipoteza desfasurarii unor astfel de activitati inainte de inceperea urmaririi penale dau nastere la nulitatea lor si chiar posibilitatea actionarii in justitie a persoanelor vinovate."
In continuare cursul mentionat mai sus ne infatiseaza "Procedura de efectuare" si ne explica articolul 91 indice 1 Cod Procedura Penala ( codul meu din facultate, din acel an, anul II, este actualizat la 10.09.2006, aparut la Ed. C.H. Beck ).
Desigur, sunt enumerate infractiunile care pot da loc la astfel de proceduri.
In orice caz, o fraza imi atrage atentia - daca nu ar fi dureros, ar fi caraghios, amuzant - la pagina 208 si anume fraza aceasta din manual : "Cum pentru aducerea la indeplinire a activitatii sunt necesari specialisti si tehnica, persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari si inregistrari sunt obligate sa pastreze secretul operatiunii efectuate sub sanctiunea pedepselor penale".
Despre ceilalti, adica ceilalti care dau curs acestor proceduri de efectuare, se presupune ca sunt, de asemenea, obligati sa pastreze secretul profesional.
In orice caz, ma intreb cum se pastreaza secretul profesional sau secretul operatiunii, cand in apartamentul de vis-a-vis ( ne intoarcem la articolul din Lumea Justitiei care ne arata fotografia unor imobile din strada Virgiliu, din Bucuresti ), dau buzna niste indivizi si spun proprietarilor : "Teroristul ! Uite teroristul !" si proprietarul : " Unde, unde ? ", iar indivizii indicand cu degetul : "Uite, acolo, la casa, la vila aia din fata, acolo e un terorist, lucreaza la Consiliul Superior al Magistraturii si trebuie sa il prindem, deci va luam apartamentul, hai bã ' afarã cu voi din casa, cã "a venit autoritãtili" ! "
Deci eu imi imaginez cã la nivelul de educatie din ziua de azi, cam acesta a fost tipul de dialog intre reprezentantii, trimisii celor doua servicii ale Statului român si proprietarii unui apartament din imobilul aflat in fata imobilului supus unei urmariri.
Articolele pe care le citim in Lumea Justitiei de mult ori ne ridica parul in cap, sau ne stimuleaza reflexul pilomotor.
Ti se face, adica, pielea gaina.
In afara aspectului pastrarii secretului in cazul desfasurarii unei operatiuni, eu am ajuns la convingerea ca se impune completarea legii, pentru ca se ridica o problema, si anume : "autoritatile", sau inca "organele" au voie sa minta despre oameni, si in fata altor oameni ?
De multe ori, lucrez, citesc cu fereastra deschisa si pot spune ca pe strazile din Bucuresti exista oameni care vorbesc foarte urat, pe strazile cartierelor de locuinte, cel mai adesea ei sunt barbati, si chiar in bloc uneori, la etaj de exemplu porneste muzica la ora 23h50 ( cum s-a intamplat noaptea trecuta ), sau asa, dintr-o data.
Intr-o vreme, niste vecini la etaj, presupun chiriasi, obisnuiau sa regleze sonorul muzicii puternic si ascultau cu precadere un ritm de tobe, mereu acelasi ritm, ai fi spus un ritual si ei niste psihopati, niste criminali care folosesc ritualul in tacticile lor.
Pana am scapat de ei, dar mi-e teama ca nu am scapat definitiv !
Intr-o seara, intrucat la ei muzica era foarte tare si ora tarzie, am batut in teava si atunci, de sus si de langa teava aflata la randul ei langa caloriferul din camera, mi-a raspuns unul din barbati ( pareau a fi unul tanar si unul mai in varsta, genul de Oracol care le stie pe toate ) imediat, prompt si m-a intrebat dand muzica mai tare : "Iti place asa ? Acum e bine ?"
Mi se pare grav sa te superi pe cineva, sau sa nu iti placa si atunci sa spui ca este terorist !
Este un fapt foarte grav, din partea oricui ar veni !
Problema este, si in facultate s-a discutat, a faptului ca oamenii si cetatenii trebuie sa aiba incredere in autoritati si in toate institutiile Statului român.
Si se remarca o criza a increderii, oamenii sunt dezamagiti, uimiti, sau chiar prejudiciati, vatamati tocmai de cei care trebuie in primul rand si in orice circumstanta sa vegheze cu atentie la respectarea drepturilor omului si libertatilor sale fundamentale, - ale omului si cetateanului român si european.
Sau nu suntem noi acuma, un Stat de drept membru al Uniunii Europene ?
Totusi, se impune sa remarcam faptul ca astazi se inregistreaza o criza a respectarii drepturilor omului, si aceasta inca de la nivelul oamenilor aflati pe pozitie de egalitate juridica, al particularilor.
Au trecut deja cativa ani buni de zile, de cand un bun amic care traieste in Franta chiar, a spus ca in ziua de astazi trebuie sa fii atent si sa te lupti chiar pentru ca drepturile sa iti fie respectate.
Sorin Tilie care locuieste la ( 93130 ) Noisy le Sec, o localitate situata in jurul Parisului ( poate in N, N-E Parisului ), "en banlieue parisienne", pe strada Paul Verlaine nr.6, intr-un bloc de locuinte, la etajul 9, la apartamentul 92.
Cu alte cuvinte, exista tendinta ca oamenii sa se calce unii pe altii in picioare.
Omul incearca, nu-i asa ?
Pe urma, sa fim sinceri, nici nu ne putem lupta cu "toata lumea", adica nu putem incepe sa formulam plangeri peste plangeri, ar insemna sa ne petrecem viata in sediul autoritatilor, dand declaratii si stand la audieri si in sedintele de judecata.
Ca sa nu mai spun ca ti se face si sila, nu numai groaza.
Uneori, cand il auzeam si pe prietenul acesta din Franta, care si el la un moment dat patise ceva foarte neplacut, anume la un loc de munca i-au platit un salariu in plus, mai exact dupa ce plecase de la acel loc de munca, sau era pe picior de plecare, deci intr-un moment in care nu avea cum sa i se cuvina un salariu.
Prietenul nostru imediat a anuntat ca in contul lui - in Franta toti au conturi, toti francezii si el e cetatean francez - i-a fost varsat un salariu la care nu are dreptul, a telefonat institutiei unde el lucrase.
Cand el a spus ca le vireaza inapoi, salariul primit nejustificat, lor, adica celor din institutia unde lucrase, i s-a spus sa nu faca nimic, pana cand nu il vor anunta.
A trecut asa un timp, si efectiv institutia nu vroia banii inapoi.
El a mai facut cred - nu mai stiu tot istoricul, il aveam in computerul meu care mi-a fost in mai multe randuri, virusat, as spune parca, cu scrupulozitate virusat, am pierdut multe documente personale ( lucrari, fotografii personale scanate, etc. ) - o incercare, dar institutia i-a raspuns in acelasi mod.
A mai trecut un timp si el de acuma lucra in alta parte, da, parca isi gasise un alt loc de munca.
Incepuse teza de doctorat si asa cum prevede legea in Franta, institutii au obligatia de a angaja doctoranzii pe durata de 3 ani a pregatirii doctoratului, dupa sustinerea doctoratului si obtinerea titlului de doctor, ai insa obligatia sa pleci din acel loc de munca care prin lege, nu te poate pastra.
Imi amintesc cand imi scria Sorin despre doamna Bloch, a fost o doamna cumsecade, era conducatoarea lui de doctorat la INA ( Institutul National al Audiovizualului din Franta ) si aproape sigur facea un tratament puternic cu medicamente, intrucat Sorin imi spunea ca purta un turban si ii cazuse parul de pe cap ( poate cancer ? ).
(Imi era si mila auzind in ce conditii lucreaza, adica sa fii asa de bolnav si sa trebuiasca sa lucrezi, sa nu poti intrerupe pentru ingrijire medicala, faptul acesta vorbeste de la sine despre standardul de viata al francezilor.)
In schimb, iti gasesti in alta parte de lucru.
Asa se face ca prietenul nostru Sorin lucra in alta parte cand i-au dat lovitura de gratie : i-au trimis o scrisoare, o notificare ca, daca nu restituie suma-salariu primita nejustificat il executa silit !
Si Notificarea a indicat un numar de zile, dupa procedura civila.
Iar Sorin era in concediu, sau abia venit din concediu, nu au respectat nici numarul de zile mentionat in Notificare si imediat i-au blocat conturile.
Si nu avea sume mari, fiind un tanar care munceste ca toata lumea, nu are functii, este fizician, inginer.
De retinut este faptul ca Sorin, de la inceput si prompt a anuntat ca a primit o suma ce nu i se datoreaza si imediat a spus si ca vrea sa o vireze inapoi institutiei care i-a trimis-o, iar institutia cu pricina a refuzat !
De ce a refuzat contabila ?
Contabila ar fi avut o pozitie importanta in acea institutie, adica cu ea se vorbea, nu cu altcineva.
Mama lui Sorin s-a speriat rãu de tot si avea o problema cu inima - s-a si operat dupa aceea - ca le vor pune sechestru, adica au procedat de natura sa ii sperie rau !
Iar Sorin, intre cele doua locuri ale sale de munca, o perioada de timp nu lucrase, si deci nu avea mari venituri in conturile lui de economii, dimpotriva, de aceea s-a si speriat mama lui.
Sorin mi-a trimis atunci pe mail actele, dosarul lui de la cabinetul de executori ; asupra acestui aspect, poate nu mai tin bine minte, dar mi se paruse mie parca atunci, cu acea ocazie, ca numele unuia dintre cei doi executori, o femeie, ar fi fost cu rezonanta româneascã.
De altfel, exista multi, dar multi romani care traiesc de foarte multi ani in Franta si au demult cetatenia franceza, ii poti intalni oriunde pe teritoriul francez.
Ei bine, s-a facut tarziu, 21h53 la Bucuresti si mai am de citit in seara aceasta, si, obligatoriu sa imi citesc si rugaciunile si acatistele.
Eram pe punctul de a uita, doream sa va recomand un articol, pe care mi l-a recomandat in seara aceasta un prieten din Franta, un altul, si anume acest articol :
http://varujan.rol.ro/2010/05/30/sfar%C8%99itul-utopiei/
Avand in vedere situatia in care a fost pus Sorin Tilie, român-francez in Franta in urma cu cativa ani buni de zile, in astfel de situatii ma intreb daca România a intrat in Uniunea Europeanã, sau daca Uniunea Europeanã este aceea care intrã in România ?
Cu o alta ocazie, intrucat la etaj, deasupra familiei lui Sorin, unui vecin cineva ii sparsese usa, tatal lui Sorin a fost chemat la Comisariatul de Politie si intrebat daca l-a vazut pe acela care a urcat la etaj, deasupra sa, si a spart usa vecinului de sus ?
Iar tatal lui Sorin a spus ca era intuneric pe palier, pe coridor si nici nu exista o buna vizibilitate daca priveai pe vizorul usii apartamentului in care locuiai.
Insa la Comisariat, insistau ca el trebuie sa fi vazut faptuitorul.
Au trecut anii si Sorin s-a insurat, asa cum isi dorea el de mai multi ani, si a devenit si tatic, insa parintii lui locuiesc cred si azi la Noisy le Sec, unde au locuit timp de multi ani, iar Sorin, in ce il priveste, prin 2009 se impartea intre Franta si Elvetia unde lucra sotia lui, presupun ca nu ii era tocmai usor, mai ales dupa nasterea copilului lor.
