In seara aceasta m-am hotarat sa prezint cititorilor blogului meu, cateva fragmente dintr-un articol de presa, publicat de Lumea Justitiei.
Din capul locului, vreau sa atrag atentia ca articolul pe care doresc sa il supun atentiei cititorilor nu are nicio legatura cu Mihaela Lamaita Ciocea.
Prin urmare, vreau sa subliniez in cazul in care unii poate ajung sa citeasca seara sau noaptea - asa cum si eu procedez, adica citesc pana noaptea tarziu adesea, prea adesea - ora la care din pricina oboselii se poate ca atentia sa nu fie atat de vigilenta - insist deci si spun ca articolul pe care il voi infatisa nu are niciun fel de legatura cu Mihaela Lamaita Ciocea.
Daca va amintiti, la un moment dat insa, Mihaela Ciocea a spus ca, judecatori si grefieri - sau numai judecatoarele, in fond sunt mai mult femei judecatoare ? - au ras de ea, sau spuneau ca ea nu este maritata.
Asupra importantei maritisului cand esti grefier sau judecator, as putea veni cu relatarea unui eveniment din trecut, de la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti ( anul 1996, 1997 ), dar nu acum.
Ceea ce ma intereseaza sunt doua aspecte, si anume : portretul sau profilul unui tanar român, un bun cetatean român, cu o situatie buna materiala, care a urcat pe treptele reusitei profesionale fara obstacole, cred aceasta data fiind varsta lui tanara, faptul ca a fost avocat si in acelasi timp, faptul ca a ajuns deputat in Parlamentul Romaniei.
Un tanar care avea toate conditiile pentru a fi un om de treaba, cumsecade, cu realizari frumoase, si, in cazul in care ar fi fost pus pe fapte mari si bune, putea deveni un viteaz, un om destoinic, un cavaler.
De cealalta parte, articolul ne infatiseaza o tanara, pe care ne-o descrie ca fiind "firava" si purtand "ochelari de vedere", care in anul 2006, rezulta din articolul de presa, era avocata stagiara.
Cei doi tineri avocati sunt amandoi din orase de provincie, insa tanarul avea sa devina deputat in Parlamentul Romaniei.
Aminteam de Peripetiile acestui Cavaler, atunci cand spuneam ca din nefericire, in Romania femeile nu au cu cine se marita sau casatori.
Insa, din pacate, ca si cum nu toti romanii ar trai in aceeasi tara si ar proveni din aceeasi tara, unii se fac ca nu remarca aceasta realitate trista.
Mai mult, uneori chiar femeile sunt acelea care daca s-au casatorit, cine stie prin ce noroc, si cine stie daca "norocul", ulterior nu devine un ghinion, in sfarsit, chiar ele, semenele noastre rad prea adesea daca au totusi un barbat, cu care - inca - sunt casatorite legal, de celelalte femei care nu sunt casatorite, din diverse motive, dar cel mai adesea din cauza ca nu au avut cu cine se marita.
Am stat un timp sa ma gandesc daca sa infatisez acest articol in care nu intereseaza, pentru analiza mea, atat de mult numele in sine, desigur ca, in principiu e bine sa stim si cine, si ce fapte frumoase face, adica uneori sau in principiu conteaza si numele.
Dar, in cazul acesta, nu intereseaza atat numele in sine, cat Profilul unui tanar român de succes, cu o cariera vertiginoasa am putea spune si al unei tinere românce, despre care aproape cu siguranta putem spune ca era o fata singura, singura a invatat si a terminat facultatea de Drept si tot singura, sau poate si cu putin noroc aici, a inceput sa lucreze, in calitate de avocata stagiara.
Sigur ca, daca e sa fim pana la capat sinceri, sunt foarte multi ani de cand - numai eu - am auzit ca nu e usor sa ajungi nici avocat stagiar, adica iti trebuie un maestru, un avocat definitiv, care are experienta, are clientela si sub aripa caruia sa inveti primii pasi ai unei profesii care nu este chiar asa de usoara cum pare unora, observatori externi, din exterior adica, si care iti cere multe insusiri precum : atentie crescuta, vigilenta, abilitatea de a stabili contacte, de a fi comunicativ, in bune relatii sociale cu oamenii si multe calitati, dar nu voi insista asupra lor acuma, o cat mai buna memorie, etc.
Totusi, acest articol de presa din Lumea Justitiei, a reusit sa ma impresioneze foarte puternic, dat fiind comportamentul unui barbat tanar si cu o buna situatie materiala ( nu sunt motive sa credem ca tanarul nu ar fi avut ce sa manance, sau bani de buzunar, cel putin ! ), provenit dintr-o familie buna ( tatal, doctor, a decedat bietul cand au inceput consecintele peripetiilor si initiativelor fiului sau ), in raport cu o tanara, despre care indraznesc sa spun ca era singura si disperata si a fost fericita, sau impresionata de atentia pe care i-o dã un tanar avocat, atat de briliant si descurcaret, lucru care rezulta si din numarul mare de dosare, vom vedea, in care tanara noastra a intrat in virtutea calitatii ei de avocata, iar tanarul nostru era cel care o recomanda sau avea talentul sa gaseasca o clientela as spune, destul de bogata.
In Romania si mai ales de cand exista - aceasta pentru ca iata, subiectele de la Institutul National al Magistraturii, intrebarea de ieri seara despre Ravonia, tara in care s-a dezvoltat invatamantul particular - universitatile particulare, exista o lupta directa sau mocnita, intra universitatile de Stat si universitatile particulare.
Vreau sa spun ca, in principiu o universitate poate sa se achite de obligatia ei de diligenta, dar nu poate avea o obligatie de rezultat, deci nu poate garanta unui student al sau, ca la momentul absolvirii, studentul, absolventul iminent va fi foarte bine pregatit, si cu atat mai putin experimentat.
In plus, o universitate nu prea are cum sa inzestreze studentul cu toate calitatile necesare, abilitatile, aptitudinile de care el va avea nevoie in munca sa viitoare, in profesia sa mai exact.
Este adevarat ca o universitate, prin facultatea pe care o urmezi te poate uneori ajuta sa iti dai seama daca simti sau nu o chemare spre domeniul cunoasterii respective, te poate ajuta sa iti descoperi vocatia, in cazul in care nu simteai ca o ai, inainte de a te inscrie in anul intai.
As spune ca, eu una am fost destul de dezamagita si asta inca de cand am vazut cursurile fratelui meu, mult mai demult ( in 1996 ), in urma cu mai multi ani, pe cand nu credeam ca voi ajunge sa ma inscriu la Drept ( in 2005 ).
Il vedeam cum vine acasa si cum e lipsit de chef, statea cu manualul in fata si a rupt manualele in incercarea de a toci la propriu, intrucat spunea ca i se cere la examen sa le reproduca pe de rost.
Curand i-a scazut moralul si - aveam sa aflu mai tarziu - a inceput sa absenteze la cursuri.
In schimb, la acea epoca, cuminte, parca prea cuminte, nu se misca din casa si toata ziua citea din cartile sale.
In sfarsit, intr-o zi l-am intrebat daca nu i se explica notiunile la curs, sau de ce ii e asa de greu sa parcurga materia, intr-adevar eu una, nu sunt de acord ca trebuie sa stii pe de rost la un examen, pentru ca se vede daca ai facut un exercitiu de memorie si ai cheltuit timpul de studiu, memorand, in detrimentul unei munci pe care trebuie sa o faci, pentru a intelege, si anume : sa cauti termenii in dictionare, sa consulti alte carti, daca poti, probabil poti, sa mergi la biblioteca, si asa mai departe.
Iar timpul se scurge cu viteza cand esti student, si trebuie sa treci prin materie destul de repede, ai mai multe discipline in Programa de invatamant si sesiunea de examene nu asteapta.
Dupa ce am terminat facultatea eu insami, trebuie sa spun ca in anii de facultate m-am aflat, in primii ani cel putin intr-o asteptare, crezand ca, poate, poate, in anul urmator, mai mare, vom avea cursuri care ne vor aduce mai multe informatii.
Cel putin la disciplinele, - sa le numesc asa -, mai de baza, mai importante.
Dar, nu a fost asa.
A trebuit sa cumpar si cursurile de la Stat, de la Drept, pe unele cel putin, si in functie de banii pe care ii aveam ( cursurile de Drept sunt printre cele mai scumpe in librarie ), am cumparat si cursurile profesorilor mei, am remarcat ca se completeaza foarte frumos, si nu ma puteam lipsi de niciun rand de manuale : nici de cele ale profesorilor mei, nici de cele de la Stat.
Una peste alta, am fost dezamagita, dar as lungi prea mult aceasta postare pe blog explicand acum totul, insa mi s-a parut ca nu este predata intreaga materie, nu e acoperita la curs, si nici nu ne sunt date multe explicatii.
Si, intr-adevar, timpul lipsea, si nu a fost timp pentru ca intreaga materie sa fie acoperita.
Am ramas cu impresia ca o facultate - desi e importanta, si este - insa, este o nuanta aici : este insuficienta.
Si, pentru ca e insuficienta, adica un absolvent la Drept nu ar putea imediat fi un avocat cu ceva, nu spun cu multa, ci cu putina experienta, adica multe nu ar sti sa le faca cum se fac in practica, ca sa nu mai mentionez ca si mai dificil ar fi fost sa fii judecator, a fost o vreme in care nu era obligatoriu INM-ul, el era numai optional, si unii il urmau, iar altii nu il urmau.
Puteai deveni judecator, fara sa ai acest INM.
Puteai deveni judecator, fara sa ai acest INM.
Oricum dinamica dreptului te face sa te intrebi cu privire la necesitatea de a relua - a face din nou - facultatea de Drept, la intervale de timp, data fiind evolutia societatii si a raporturilor sociale si a normelor de drept ; apar si noi ramuri de drept.
Sigur ca intotdeauna au existat si tineri foarte inteligenti, si care au studiat asiduu, nu ma refer la cei care chiar sunt poate niste exceptii.
In general insa, oricat ai fi de inteligent iti trebuie si tenacitate si asiduitate in studiul tau individual si neaparat sa mergi la cursuri.
Pentru mine cel putin, e foarte important sa merg si sa fiu prezenta, sa aud, sa scriu, atunci cand profesorul isi tine cursul, chiar atunci. Si chiar sa re-audiez un curs.
Unii nu inteleg importanta.
Insa este important, fiecare retine mai usor, unul cand asculta, altul si cand e de fata, atmosfera in ansamblul ei ii e importanta, uneori profesorul poate da un exemplu sau puncta o notiune importanta si cine stie, sa faca un gest larg cu mana, sau o schema la tabla, si atunci vei vedea si memoria vizuala va inregistra.
Iti va ramane pe retina si pentru viitor.
Sa fii prezent la cursuri ajuta enorm, ma intreb cum se poate face o facultate fara a fi prezent, presupun ca iti trebuie un efort marit.
Un efort considerabil si sustinut, oricum o stradanie in plus.
Mai demult o amica, care ma incurajase sa ma inscriu la Drept, intotdeauna a fost o lipsa de timp, cand de timp, cand de bani, cand muncesti nu ai timp, dar poti avea si bani putini, cand nu muncesti, nu ai banii pentru taxele scolare.
Sau pentru cartile necesare.
Si prietena aceasta mi-a spus : "trebuie sa te hotarasti sa te inscrii la drept, pentru ca facultatea e o formalitate".
Nu i-am spus nimic atunci, insa am ramas perplexa, cum adica, o formalitate ?
Mai ales, ea facuse Dreptul la Universitatea Bucuresti, adica la Stat.
Si, intrucat tatal meu a predat matematica si mecanica fluidelor toata viata lui, din tinerete pana la varsta inaintata, si toata ziua acasa facea calcule matematice, scria, citea, mi s-a parut ca facultatea de matematica e foarte serioasa.
Ce putea fi diferit la Drept ?
In fond, era tot la Stat.
Deci, eu nici in visele mele nu as fi banuit ca din facultate orice student, orice absolvent in fapt, iese pe jumatate nepregatit pentru viata profesionala.
Eu asa am simtit.
Si concret, pot spune cum capitole din Manualele noastre chiar au ramas nepredate de profesori din lipsa de timp.
De aceea, m-am intrebat - dincolo de aspectul faptului ca este nevoie sa ai un salariu, un venit, si este mare nevoie ! - totusi, m-am intrebat cum se face ca unii absolventi se avanta, efectiv se avanta si se grabesc sa profeseze avocatura, sau alearga sa dea admiterea la INM, lucru pentru mine greu explicabil, adica ma asteptam la o marja de prudenta, de chibzuinta.
Si chiar si asa, profesiile acestea pentru care Dreptul pregateste sunt totusi unele imprevizibile in momentul in care chiar lucrezi.
Sigur ca, pentru cei care se avanta, inseamna ca acestora Dreptul le-a placut mult si sunt determinati sa practice Dreptul.
Este un aspect bun, pozitiv, acesta.
Daca scriu atat de mult acuma, este pentru ca, de cate ori ma gandesc la modul in care a practicat tanara noastra avocata profesia, ea aflandu-se la inceput in stagiu si vom vedea ca in timpul stagiului nu avea experienta necesara, desi ea lucra cu un avocat definitiv, - ei bine, pe mine una, felul ei de a fi avocata m-a stupefiat.
Totusi, iata, sa vedem fragmentele pe care le-am selectat din articolul anuntat la inceput, mai sus :
“Inculpat din dragoste - Inalta Curte a audiat-o pe avocata Bolboceanu, care a fost pusa sa explice inclusiv relatia de concubinaj cu deputatul Boldea. Parchetul a cerut arestarea ei
Marţi, 27 martie 2012 18:18 | Scris de Voichita RASCANU | | |
Magistrati – Instante
Unul dintre inculpatii din dosarul parlamentarului Mihail Boldea, avocatul Cristina Mihaela Bolboceanu, a avut viata grea, marti, la Inalta Curte de Casatie si Justitie, unde completul format din judecatorii Ionut Matei, Cristina Rotaru si Ioana Bogdan (presedinte) a judecat recursul DIICOT impotriva incheierii Curtii de Apel Galati, care a dispus arestarea preventiva doar a unora din membrii gruparii conduse de Boldea, si a impus interdictia de a parasi tara pentru avocatul Bolboceanu si pentru fostul subprefect de Galati, Aurica Luchiniuc. In fata instantei, Bolboceanu a vrut sa dea o declaratie, pentru a convinge judecatorii supremi ca nu a participat la activitatile infractionale derulate de grup, insa i-a fost greu sa explice care a fost natura relatiei sale cu avocatul-deputat Boldea.
Bolboceanu: “Am avut o relatie de amicitie mai apropiata. S-a speculat ca era o relatie de concubinaj, dar nu a fost chiar asa. A durat doi ani”
Avocatul Cristina Mihaela Bolboceanu, o tanara firava si imbracata toata in negru, cu ochelari de vedere, a explicat in fata instantei ca nu recunoaste invinuirile care i-au fost aduse, si ca nu considera ca a comis vreo infractiune. Aceasta a marturisit insa ca la un moment dat, in 2006, cand era avocat stagiar, a incheiat un contract de asistenta juridica cu cineva, pentru reprezentarea sa la Curtea de Arbitraj, in legatura cu un contract de vanzare-cumparare a unui imobil, semnat de clientul sau si de Lazar Stefan, parte adversa. Reprezentantul partii adverse, adica al lui Stefan Lazar, si el inculpat in dosar si acuzat ca face parte din grupul infractional condus de Boldea, era chiar avocatul Mihail Boldea. Bolboceanu a mentionat ca Lazar Stefan a fost de acord cu rezolvarea litigiului la Curtea de Arbitraj, pentru ca tuturor li s-a explicat ca in acest fel se evita taxele notariale si procedura este de mai scurta durata. “Eram avocat de sase luni si nu mi-am pus semne de intrebare cu privire la legalitatea acestei proceduri, mi s-a explicat ca asa e mai scurt si ca evitam sa platim taxele notariale. N-am stiut ca imobilul are probleme si nici ca Stefan Lazar este implicat in activitati infractionale”.
De aici, toata declaratia lui Bolboceanu a fost un sir intreg de balbaieli si ridicari din umeri, aceasta nefiind in stare sa explice daca era deontologic sau corect sa intre intr-un dosar si de-o parte si de cealalta.
Intr-un alt caz retinut de procurorii DIICOT ca facand parte din sirul de afaceri imobiliare oneroase, Bolboceanu a recunoscut ca a intrat o singura data, in substituirea unui avocat pe care nu il cunostea si care a rugat-o in sala de judecata sa ramana acolo pentru audierea unui martor pe care ea nu il cunostea si cu care nu vorbise niciodata.
Dupa acea audiere, s-a propus suplimentarea probatoriului, urmand ca partea pe care o reprezenta prin substituire sa aduca la un alt termen inca un martor. Bolboceanu a sustinut ca nu a mai discutat cu avocatul pe care l-a substituit, dar ca a venit la ea avocatul partii adverse, care i-a spus ca pleaca in Spania si ca are nevoie sa intre ea in dosar.
Adica, o data a reprezentat reclamantul in dosar, apoi paratul.
Intrebata cine era avocatul partii adverse, Bolboceanu a raspuns: “avocatul Boldea Mihail, care mi-a si semnat declaratia de substituire, care venise de la Barou”.
Chestionata cu privire la motivele pentru care Baroul ar fi emis o astfel de delegatie, mai ales ca era o cauza civila, in care avocatul nu era obligatoriu, Bolboceanu a ridicat din umeri, sustinand doar ca a vazut delegatia de substituire in fata organelor de urmarire penala si ca era stampilata cu stampila Baroului. Avocatul a precizat de asemenea ca in 2006 era avocat stagiar la un maestru din Baroul Valcea, dar ca statea prin Galati si facea substituiri sau incheia contracte de asistenta juridica in numele acestuia. Asa l-a si cunoscut pe avocatul Mihail Boldea, de la fostii ei colegi de facultate care aveau relatii cu acesta.
Chestionata cu privire la motivele pentru care Baroul ar fi emis o astfel de delegatie, mai ales ca era o cauza civila, in care avocatul nu era obligatoriu, Bolboceanu a ridicat din umeri, sustinand doar ca a vazut delegatia de substituire in fata organelor de urmarire penala si ca era stampilata cu stampila Baroului. Avocatul a precizat de asemenea ca in 2006 era avocat stagiar la un maestru din Baroul Valcea, dar ca statea prin Galati si facea substituiri sau incheia contracte de asistenta juridica in numele acestuia. Asa l-a si cunoscut pe avocatul Mihail Boldea, de la fostii ei colegi de facultate care aveau relatii cu acesta.
“Care era relatia dintre dvs si domnul Boldea?” a intrebat presedintele completului.
“O relatie de amicitie mai apropiata”, a baiguit tanara.
“Cum de amicitie mai apropiata?”, a insistat presedintele completului.
“S-a speculat ca am fi avut o relatie de concubinaj, dar nu a fost asa”...
“Eu nu va intreb ce s-a speculat, va intreb care era relatia dvs cu domnul Boldea”, a presat judecatoarea.
“O relatie de amicitie... mai apropiata, o relatie de ….prietenie, mai apropiata, nu a fost concubinaj”, a continuat Bolboceanu.
“Deci ati avut o relatie cu domnul Boldea. Si cat a durat?” a continuat presedintele completului.
“Doi ani, pana in 2008”, a raspuns avocatul Bolboceanu
“Si nu vi s-a parut ciudat ca dvs reprezentati o parte intr-un dosar si domnul Boldea, cu care aveati si o relatie, cealalta parte?”, a insistat judecatoarea Bogdan.
“Nu, Mihail Boldea imi facea cunostinta cu partile pe care le asistam eu, uneori il si substituiam, mai ales din 2008, de cand a devenit deputat si nu mai avea voie sa pledeze in instante”.
“Si in cate dosare l-ati substituit pe domnul Boldea? In perioada relatiei si dupa, pana in prezent?”, a intrebat presedintele completului.
“In peste 100 de cauze l-am substituit pe domnul Boldea pana a devenit deputat si in mai multe dupa aceea”, a recunoscut Bolboceanu.
[...]
Avocatul lui Bolboceanu a cerut instantei sa nu admita recursul DIICOT, care a cerut arestarea preventiva a lui Bolboceanu, pentru ca aceasta a fost doar un “instrument ocazional si nu un pion important” in activitatea infractionala a grupului condus de Boldea, ca instanta de fond a retinut contributia redusa a acesteia la comiterea infractiunilor si ca procurorul si-a bazat acuzatiile la adresa lui Bolboceanu pe relatia sa cu Boldea, pe care a “prelungit-o” pana in prezent, pentru a demonstra ca aceasta avea cunostinta de activitatea lui infractionala, desi relatia dintre cei doi a durat doar doi ani.
In ultimul sau cuvant, Bolboceanu a cerut ICCJ sa nu o aresteze pentru ca nu este un pericol pentru nimeni, ca nu mai practica profesia de avocat si a promis ca va respecta toate masurile impuse de instanta.”
Accesari:3108”
Sursa articolului :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu