Mihaela Lãmâita Ciocea ( 8 )

Mihaela Lãmâita Ciocea ( 8 )

Este incredibil cum si cat timp si cati ani de viata - sau chiar toata viata ! - iti ocupa oameni care au un suflet meschin si rau, mic si ticalos, si care tes intrigi zi si noapte, cata energie trebuie sa depui pentru a demonstra ca nu sunt oameni cum trebuie, si ca unii sunt chiar de rea-credinta, sunt mari mancatori de timp si de destine aceste persoane care cu siguranta, in viata au avut ceea ce nu au meritat : studii superioare, si inca de Drept, si culmea si functii de conducere, si toate acestea pentru ca, mai apoi cand se simt infipti in scaunul in care ajung uneori si pentru ca i-am vrut noi insine - cate unii - pentru ca le-am acordat increderea, incep sa loveasca in nestire cu patima si sete, convinsi in acelasi timp ca li se cade sa conduca soarta oamenilor si instantele cele mai inalte, cum sunt Curtea de Apel Bucuresti, Tribunalul ( Municipiului ) Bucuresti, si chiar judecatoriile, dintre care Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti ( pe vremuri Judecatoria de Galben ) este si cea mai bine considerata.

Ma gandesc ca in anul 1993, unchiul meu, despre care am vorbit si mentionat in postarile anterioare, avocatul Andrei Dumitru, inca de la bun inceput, mi-a spus - adica dupa concursul pentru posturile de grefier, organizat in vara 1993, in primele zile din septembrie 1993 am inceput lucrul, munca la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti - mi-a spus ca eu voi lucra - el asa vroia - la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, unde, urma sa fie numita - si inca nu se afla in colectivul instantei la acea data, ea avea sa vina - presedinta a instantei, judecatoarea Valentina Tatulescu.

Eu nu am inteles ce scop in viata a avut Valentina Tatulescu ?

Este evident ca Andrei Dumitru avea multa incredere in aceasta Valentina, Tatulescu, incredere in ea inseamna in caracterul ei sanatos, in personalitatea ei, in discernamantul ei.

Cand am ajuns in prima zi de lucru la Judecatoria Sector 1 Bucuresti, si in zilele urmatoare, vreo luna, doua, judecatoria nu avea un presedinte, un conducator.
Unul dintre judecatorii colectivului judecatoriei, asigura presedintia, interimar fiind el, eu nu l-am cunoscut, nu l-am vazut, insa colegele mai vechi stiau cine este si au i-au spus dl Popescu.
Grefierele cu vechime mare in munca, erau pe picior de plecare la Curtea de Apel Bucuresti in acel inceput de septembrie 1993, intrucat Curtea de Apel avea o nevoie disperata de Personal cu vechime si experienta si in general vorbind de personal.
Doamna Mitran, doamna Onica, sunt doua dintre grefierele care tocmai plecau / plecasera la Curtea de Apel Bucuresti.
Doamna Onica avea sa devina grefiera-sefa a uneia din Sectiile ( Comerciala ? ) Curtii de Apel Bucuresti.
Despre doamna Mitran am auzit peste un timp, ca ar fi decedat de cancer, dar eu am apucat sa o cunosc.

Dintre grefierele care ocupasera biroul in care am fost repartizata, a ramas numai una singura, - si ea, peste cativa ani, poate chiar prin 1995, promovata fiind de Valentina Tatulescu, a plecat la Curtea de Apel Bucuresti, la Sectia doamnei Onica - si anume, doamna Valeria Barbu, sau Valerica.

Colega mea Valerica este o persoana de care m-am atasat, si nu am cum sa uit ca a fost si singura rabdatoare si care m-a ajutat sa invat cum, in mod concret - pe atunci nu existau nici Scoala Nationala a Grefierilor si nici manualul grefierului - sa redactez incheierile de sedinta, sa scriu adresele, ce formulare sa aleg, cand e cazul sa completez un formular si cand e cazul sa scriu o adresa pe o coala de hartie simpla, obisnuita, toate acestea fac specificul muncii grefierului la maniera cea mai concreta.

Si doamna Barbu Valeria, sau Valerica nu era maritata, dar, apropo avea rabdare fata de nerabdatoarele femei maritate si care au si nascut, iata Valerica era o femeie cu capul pe umeri si rabdatoare desi nu era casatorita, desi avea tot dreptul sa se casatoreasca si sa nu se glumeasca pe seama ei si sa nu fie ironizata pentru ca e nemaritata !
Era mai buna decat mult judecatoare, femei judecatoare.

In functie de educatia pe care o au, oamenii inteleg sa aiba fel de fel de reactii, adesea nepotrivite si chiar pline de rautate, cu privire la semenii lor, dar nu contenesc sa se laude ca au o functie de conducere sau sa se umfle in pene. Si daca mai au in ce se umfla, este pentru ca nu toata lumea e ticaloasa ca ei.

Dar, cum s-au purtat cu altii si ce fapte bune au facut altora, ce nedreptati au lasat sa se intample, asta stie bunul Dumnezeu, poate stiu si Informatiile daca tin astfel de evidente sau arhive, in tot cazul, cel mai sigur ar fi pe termen lung sa contam pe Dumnezeu, Cel care de Sus este rugat insistent sa ii trateze la fel si cu aceleasi consecinte, sa ii puna in situatii la fel de neplacute, grave, in care si ei au pus pe altii carora le-au nenorocit viata.

O vreme totul a decurs foarte bine - chiar si la Judecatoria Sector 1 Bucuresti - si, intr-o buna zi, Valerica mi-a spus chiar ca presedintele interimar al judecatoriei mi-a apreciat activitatea, in sensul ca a vazut eforturile mele si faptul ca muncesc, de la inceput am ramas si peste programul de lucru.
Ramaneam cu Valerica si ea imi arata cum sa lucrez dosarele, in timp ce isi facea lucrarile ei.

Valerica este astazi - daca nu s-a pensionat pentru limita de varsta - grefier la Curtea de Apel Bucuresti, la Sectia... ei bine, la una din Sectiile Curtii ( in clipa asta am uitat la care, dar nu la o sectie penala ) si cine lucreaza la Curtea de Apel o poate gasi pe acele liste cu Personalul curtii astfel cum este repartizat pe birouri si cu numarul de telefon interior.
Eu am gasit o astfel de Lista in vara 2007, cand am fost la practica la Curtea de Apel Bucuresti la Sectia a II-a Penala, si imediat am plecat in cautarea Valericai !

Am gasit-o, singura in birou, la parterul Palatului de Justitie, ferestrele biroului in care facea sau pregatea Citatiile, expeditia lor dadeau in strada Danielopol, si chiar inspre raul Dambovita.

Prin 1995, la un moment dat, Valerica Barbu a devenit grefiera de sedinta in completul prezidat de Valentina Tatulescu, care, - Doamne ! Doamne ! si azi imi fac cruce peste putin timp a considerat ca trebuie sa o promoveze la Curtea de Apel, pe motiv ca Valerica "vorbeste prea mult".

Doamne, biata Valerica, cata nedreptate i s-a facut, dar a plecat la Curte si si-a continuat acolo activitatea, o data am vizitat-o chiar.
Insa nu am inteles de ce in 2007 am gasit-o in birou, singura si biroul nu avea decat o singura masa de scris, o singura piesa de mobilier, birou !

Mai intai, iata cum suna cand presedinta judecatoriei spune : "Valerica vorbeste prea mult !", cum suna, cand auzi asta din gurita unei judecatoare ?
Adica, draga doamna Valentina, ca il inteleg si pe unchiul meu Andrei Dumitru uneori ( sa stii ca eu nu mereu am fost in acord cu el si am parerile mele ), cum vine asta, grefiera ta vorbea prea mult ?
Pai nu erai tu o judecatoare chemata si menita sa infaptuiasca Justitia ?
Si, daca ar fi vorbit prea mult, inseamna ca ar fi avut numai lucruri frumoase de spus despre Justitia pe care o infaptuiai tu, nu ?

Eu as spune ca Valerica era ca si muta.
Valerica vorbea, in sensul ca ea comunica, ii placea sa vorbeasca, dar totusi nu vorbea prea mult.
Ea era o femeie nemaritata si se bucura sa vorbeasca la birou cu noi, dar niciodata nu ne-a destainuit dreptatea pe care o imparteai.

Sa ma ierti dar cred ca era vizibil, in sanul colectivului cata dreptate faceai.

Pe de alta parte nu erai cea mai nedreapta judecatoare si ai fost capabila si de fapte bune in judecatile tale, si trebuie sa spun si acest lucru, de fapt, am spus si acest lucru, si s-ar putea, spun s-ar putea ca de aceea tu sa fii fost scoasa la pensie, cand presupun, ca dupa toate faptele cele rele, puteai sa fii oarecum intrebata, sa aduci o explicatie.

Valerica, - dar de fapt nici alte grefiere - nu vorbeau despre dosarele in sine si cand se referea la Valentina Tatulescu, o numea Tãtulina.
Da, Tatulina, Valerica tinea la tine dar tu erai prea oarba sa vezi.
Sufletul tau era prea sterp.

M-am intrebat de ce, de ce oare, tinea neaparat Andrei Dumitru sa lucrez eu la judecatoria sectorului 1, "pentru ca, spunea el, acolo va veni presedinta Valentina, mai Olivia, Valentina, e o fata buna, o judecatoare buna, si vei lucra la ea, cu ea".

Cat de buna ai fost Valentina !

Din momentul insa in care Valentina a venit in instata, ea a pornit imediat inspectiile, care sa controleze cate dosare avem in lucru, caietul grefierului si activitatea noastra toata.
Atunci au venit la noi in Inspectie, nu stiu de unde, de la Curtea de Apel oare, judecatoarea Barsan de exemplu, cine stie daca vei citi vreodata, vei gasi postarea aceasta, poate iti vei aduce aminte.

Nu pot sa inteleg sadismul judecatorilor - care inspectau, controlau, verificau mai ales nu calitatea, dar cantitatea dosarelor noastre in lucru, cand ei ne vedeau zi de zi cum muncim de greu, iarna fara caldura in birouri si in salile de sedinta, cat de sadici sunt, ce bestii trebuie ca sunt, sa calce peste noi si sa ne certe, ameninte, sa ne priveasca cu repros, cu nemultumire, sa ne ameninte cu sanctiuni fel de fel !

Oameni buni exista oameni cu judecata si reactii sanatoase, care sa corespunda sanatos la o situatie data, in functie de situatie, si care sa fie judecatori in tara asta ?

Sa zicem ca ei faceau parte din "trupa veche", tipare de comportament din vremurile de dinainte de 22 decembrie 1989.

Daca te uiti pe internet, articole de presa mai vechi nu vorbesc prea frumos despre Valentina Tatulescu.
Probabil ca, daca erai barbat, scapai mai ieftin, poate ca lumea instantelor ar fi spus despre tine ceva la modul : "Valentina ne-a ajutat pe toti ! "

Doamne !

Si cei care ar fi spus asta, apoi ar fi urcat la Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru merite deosebite in activitate.

Intrucat ai fost numai o femeie, ai fost pensionata - cred ca ultima oara erai judecator la Curtea de Apel Bucuresti - si ai vazut ce inseamna sa fii o femeie.

Uite, vezi, despre judecatorul Dan Lupascu se spune : "El ne-a ajutat pe toti, pe toate !" la Curtea de Apel Bucuresti in ziua de azi.

Nu imi e clar cine sunt acei "toti' si "toate", poate viitorul va face lumina si sub acest aspect.

As vrea sa aflam cat de mult ne-a ajutat Dan Lupascu, judecatorul care multi ani a avut numai functii de conducere, el a fost mai intai judecator la Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, apoi presedinte al TMB, din 1999, presedinte al Curtii de Apel Bucuresti, apoi de pe la finele anului 2004, inceputul 2005 a fost in CSM si presedinte al Consiliului Superior al Magistraturii.
(Prin 1997 cam pe atunci, nu stiu mai devreme, nu imi amintesc, sau poate prin 1996 ? - intr-o buna zi, pe coridorul de la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, am zarit un judecator, despre care am aflat ca se numea Dan Lupascu si era judecator la Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti.
Tot la judecatoria sectorului 5 bucuresti am aflat ca au fost / erau judecatori si dl Caramihai - presedinte al Judecatoriei, dl Valeriu Stoica chiar - viitorul ministru al Justitiei in 1997 si in 1998 era tot el ministru cred, al Justitiei, un alt judecator parca, .... se numea Anastasiu, Anastase, si preda dreptul muncii la Stat, la Drept, ( ? ) si a scris un curs ( cursuri ) de dreptul muncii, am si eu un curs al sau cumparat din librarie )

As vrea sa stiu daca Dan Lupascu ne-a ajutat si dupa ce nu am mai lucrat in judecatorie, in continuare, sa nu lucram !
Sa nu putem lucra.
Spun foarte serios, as vrea sa stiu daca a avut un / vreun  amestec in toate necazurile pe care le-am avut si dupa demisia din vara 1999, in cazul meu si daca a mai ajutat si pe altii ca mine.
Mie mi-a parut rau de tine, Valentina Tatulescu, dar erai iesita din minti si ratiunea te parasea cand dadeai ochii cu mine, nu-i asa, ce efect aveam eu asupra ta !
Am sa iti spun de ce mi-a parut rau, desi pe tine, ca fosta judecatoare s-ar putea sa te mire, din partea unei foste grefiere : auzisem ca nu te-ai putut marita cu barbatul pe care l-ai fi iubit.

Si mi se parea nedrept, crud destin si ma intrebam chiar daca atunci, atunci in acei ani in care lucram in instanta "ta" ( de acasa, era instanta ta ... dar nu esti singura care pune egal intre instanta si domiciliu sau proprietatile din patrimoniu  ) nu cumva s-ar fi putut sa te casatoresti, macar mai tarziu, cu cel pe care l-ai iubit ?

Am si plans, i-am povestit unchiului meu ce aflasem despre tine si trista soarta a femeilor din Romania comunista, de ce nu te puteai marita cu el, stii ce am aflat eu ?
Am aflat ca ai iubit un barbat care ar fi fost un pro-legionar, cam asa era versiunea povestii, cam asa tin minte, daca nu a fost asa, poate nu asta era, atunci oricum a fost vorba de un impediment la casatorie intre tine si el, inainte de caderea regimului comunist din Romania.

De aceea cred eu ca Istoria Romaniei a fost una brutala, si de aceea nu imi plac partidele politice si nici miscarile politice.
Pentru ca isi permit sa dispuna de soarta oamenilor.

Sa mai scriu si in alta postare, pe blog.....