Mihaela Lãmâita Ciocea ( 13 ). Cele 3 Elisabete.

Mihaela Lãmâita Ciocea ( 13 ). Cele 3 Elisabete

O scurta reamintire : cele trei Elisabete.

Elisabeta este un prenume care imi place mult, mai intai pentru ca Elisabeta a fost verisoara Fecioarei Maria, si mama lui Ioan ( proorocul si inaintemergatorul si botezatorul Domnului Isus ).

Atunci cand Arhanghelul Gabriel i-a adus Fecioarei Maria vestea cea bunã, Fecioara a acceptat-o si a raspuns simplu : "Iatã roaba Domnului. Fie mie, dupã cuvântul tãu" ( Ev.Luca 1 ; 38 )

Dupa aceea, Fecioara Maria a plecat si s-a dus in alta cetate unde locuia Elisabeta, verisoara ei, care era deja insarcinata cu Ioan, iar pruncul in pantecele Elisabetei a tresaltat, iar Elisabetei Duhul Sfant i-a deschis mintea, cunoasterea, si ea a exclamat : "Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu ?" ( Ev.Luca 1 ; 43 ).
Apoi, Elisabeta ca prenume imi place pentru ca, atunci cand eram mica, prin clasa a cincea sa fi fost poate, am gasit in biblioteca mamei mele ( care obisnuia sa isi cumpere multe carti frumoase, pana sa se casatoreasca, si chiar si cate o carte in franceza sau engleza, mama stia limba franceza bine ) o carte cu Povestiri de William Shakespeare, era vorba despre piesele scrise de Shakespeare care erau infatisate sub forma prozei.
Le-am gasit delicioase, absolut delicioase si m-am delectatat citindu-le.
Era una din cartile mele preferate.
Elisabeta, este prin excelenta un prenume care te trimite cu gandul la Anglia si la Regina.

In anii aceia, incepand cu vara 1995 si pana la inceputul anului 1998, cat timp am lucrat la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, am remarcat ca judecatoria aceea si de la un moment incolo, a fost judecatoria Celor Trei Elisabete.
Si aceasta, pentru ca in colectivul judecatoriei existau trei judecatoarea care purtau acest prenume biblic, si glorios.
Mai intai, Elisabeta Botescu, o doamna ceva mai in varsta fata de noi, cele mai tinere, apoi tanara Elisabeta Gavrilescu, o persoana foarte linistita si discreta, si in sfarsit, mai nou venitã si tânãrã a fost Elisabeta, al carei nume de familie nu mi-l aminteam, nu cred ca mi-l amintesc, dar...

Elisabeta aceasta, cea mai nou-venitã la judecatoria sectorului 2 bucuresti, era o tanara cu parul lung si foarte negru, natural, si cu ochii ei mici si vioi, verzi, un verde destul de intens ca nuanta, sau mai degraba intens, era de inaltime potrivita, cam cat mine, si in mod sigur mai plinuta ca mine, dar eu eram slaba pe atunci.

Era o tanara agreabila si ferma, cand pasea calca hotarat dar era si zambitoare.

Intr-o sedinta de judecata mi-o amintesc cand una dintre partile dintr-un dosar i s-a adresat cu : "duduie", de altfel respectuos, sa fi fost o persoana ceva mai in varsta aceea, si cred ca pe vremuri candva era la moda sa te adresezi domnisoarelor cu "Duduie" ( sau inca, "duduitã" ).

Elisabeta insa a reactionat puternic si i-a atras atentia, spunandu-i cam asa : "Nu (-mi spuneti) duduie. Cã nu duduie nicaieri !"

( In acea clipa ma gandeam cine ar putea dudui si cred ca auzisem prin cartile cu lecturi specifice regimului comunist expresia : "tractoarele duduie pe camp", si m-am gandit deci ca Elisabeta, poate, avea in minte acest aspect, vazand ca ii este neplacuta adresarea aceasta. )

Trebuie sa spun ca toate cele trei Elisabete erau persoane cumsecade si m-am inteles bine cu ele, iar cu Elisabeta Gavrilescu nu imi amintesc sa fi intrat vreodata in sedinta de judecata ( cred ca nu ).

Doamna Elisabeta Botescu era o fire foarte energica si categorica, avea vigoare in ea ( desi la un moment dat auzisem ca suferea cu rinichii si a avut un concediu mai mare putin, ar fi fost poate chiar in spital internata ; sigur, rinichii sunt organe foarte sensibile, importante ! ).

Elisabeta Botescu era o fire directa, dar avea si tact.

Iata acum se cade sa spun, si ma bucur cand o pot face, judecatorii au cate unii calitati, as spune pe undeva innascute, altii poate le deprind in activitatea lor.

Pe cat de repezita era Elisabeta Botescu si atunci cand comunica, cand vorbea, in tonul vocii ei era multa fermitate, pronunta clar cuvintele si spunea ce are de spus foarte la obiect, pe atat de linistita era natura grefierei ei, poate una dintre cele mai linistite - prin fire - grefiere al instantei ( judecatoriei sectorului 2 bucuresti ), care se numea Beatrice Bornaz si avea niste ochi foarte verzi ( nu cred ca albastri ), oricum niste ochi limpezi si deschisi la culoare.

Beatrice Bornaz, care intr-adevar imi amintea, dar pentru ca ea semana putin la chip, cu o prietena din anii de liceu, pe care o chema tot Beatrice si care este doctorita, dar a ales sa traiasca in alta tara, mai libera, mai respectuoasa fata de drepturile omului si unde a plecat cand era inca foarte tanara, dupa terminarea facultatii de Medicina, unde a reusit admiterea in vara 1986, anul absolvirii liceului, cu o medie foarte mare, media noua.

Era foarte rar ca cineva sa obtina media noua la admitere la Medicina in Romania acelor ani, imediat dupa terminarea liceului, adica din prima "incercare".

Daca prietena mea din anii de liceu era si ea o fata linistita si era si putin ( de tot ) plinuta, Beatrice Bornaz era o fata plina ( bine ), care fiind asa calma si silentioasa, privind insa drept cu ochii ei atat de limpezi, o privire senina dar foarte patrunzatoare, atenta, si cu statura ei minionã, dar care impunea ( era grasuta bine ), ai fi spus ca este perechea Beatricei, prietena mea, sau Beatrice in alta metamorfoza.

Prietena mea din liceu, Beatrice, avea niste ochi la fel de limpezi si foarte verzi, frumosi ochi, ai fi spus apele unui lac sau chiar ale unui parau curgator, atat de limpezi !

De remarcat deci ca ambele Beatrice - cea din liceu si grefiera - aveau ochii la fel de limpezi si deschisi la culoare.

Cu rezerva ca totusi, Beatrice Bornaz nu mai stiu daca nu cumva avea ochii albastri.

Cele doua Beatrice - prietena mea, care cunostea foarte limba franceza si a carei mama era profesoara de limba franceza la liceu ( de altfel, gratie limbii franceze ne-am si cunoscut ) si cealalta Beatrice, grefiera de sedinta, mai aveau ceva in comun : ambele erau casatorite, Beatrice Bornaz nu stiu cu cine, insa prietena mea a ales sa se marite cu un psiholog ( de care, presupun eu, este si astazi dupa atatia ani de casatorie, indragostita foarte tare, lucru care poate in Romania nu i se putea intampla, aici oamenii nu au valori si totul se vinde si se cumpara, iar comunismul a smintit de tot oamenii si a scos ce era mai rau in ei, toate defectele adica ).

Ah, da, si Elisabeta Gavrilescu era casatorita, si aproape sigur era casatorita Elisabeta Botescu.
Totusi, la un moment dat, nu stiu daca exact aceea era semnificatia, insa Elisabeta Botescu a imbracat negrul, culoarea doliului ( daca doliu era, insa nu stiam dupa cine ).

Oamenii ar trebui multi sa dea marturie despre viata lor, vietile oamenilor, da, chiar ele, contureaza si sunt cele mai graitoare pentru Istoria unei tari, si a unui Stat.

Ce-ar fi daca si Elisabeta Botescu ar fi avut ochii verzi ? S-ar putea, dar nu mai stiu bine, insa avea o voce plina, plina de barbatie, Beatrice Bornaz se intelegea foarte bine cu ea, si cred ca tinea la ea.

Intr-adevar, daca ma gandesc, anii aceia 1995-1997-inceputul lui 1998 - si, in fond, cu fiecare an, se simteau schimbari in societatea romaneasca si din ce in ce mai multe tinere fete, tinere femei erau singure, nu se maritau, neavand cu cine se marita.

Imi amintesc ca am vazut la televizor, si voi vorbi foarte pe scurt despre acel fragment de sceneta, de pe vremea cand multe scenete nu erau in culori, ci alb-negru, nu stiu daca actorii erau foarte cunoscuti, erau insa romani si sceneta edificatoare pentru realitatea romaneasca, inca de dinainte de anul 1948 si anul instaurarii regimului comunist in Romania.

Ca sa nu se alarmeze unii cititori, voi spune ca Romania a oferit si ea cand si cand, cate un barbat demn de a fi numit barbat si ne-profitor, dar aceste cazuri sunt atat de rare, incat sunt niste exemplare aproape, acelea.

Barbatii au o educatie complet gresita in Romania si sa stiti ca multi ani m-am intrebat de ce, intrucat stim ca o explicatie intotdeauna exista.
Sociologii ar trebui sa faca studii, psihologii, juristii, istoricii.

Eu insa am gasit o mica explicatie, lecturand un Curs de Istoria Dreptului Romanesc, pe care l-am salvat din biblioteca bunicului meu Paraschiv, un curs tinut in anul 1931 la facultatea de Drept din Bucuresti de profesorul Ioan Peretz.
Veti gasi pe acest blog al meu, Hrisoavele Domnitorilor tarii din ani foarte indepartati si veti vedea cat de prost - femeile ar trebui sa ia pozitie ! - erau privite si considerate tinerele fete, care, ce doreau ele ?
Doreau, cam ca orice fata si orice romanca sa se marite.
Dar, problema era si atunci ca nu aveau cu cine.
Daca cunosteau si ele un tanar barbat, si sperau ca se marita, dar nu se maritau, insusi Voda in inteligenta sa Suprema - eu gasesc ca erau de o proasta crestere iesita din comun si de o nesimtire si nerusinare si lipsiti de constiinta si de responsabilitate, acei "Voda", respectivii Voda care au dat acele Hrisoave Domnesti - spunea, se exprima impotriva tinerelor femei si chiar a vaduvelor, pe motiv ca femeia daca nu e luata in casatorie dupa prima ei relatie intima, sexuala, inseamna ca e "curva" si chiar asa se exprima Marele Voda in Hrisoavele sale.
Voda cerea prin Hrisov ca femeile acestea "curve", care "se cunosc cu unul sau altul" si nu sunt luate de nevasta, si vaduvele, daca vor reclama situatia - de pilda iubitul lor se putea purta urat cu ele - sa nu fie luata in seama reclamatia lor, a fetelor, a femeilor !
(Exceptie facea violul, spunea Voda).

Deci, acest Voda era un grosier, un taranoi nemaipomenit, lipsit de orice Dumnezeu si care nu se gandea si la sanatatea populatiei, a natiei, a poporului. (Nu mai spun ca nu se gandea la dreptul la fericire al femeilor si al barbatilor).
Care nu avea respect fata de femeie, ca specie, desi si el aproape sigur a fost purtat in uterul unei femei 9 luni de zile.

Si eu cred ca asa sunt pana azi, barbatii romani, nerespectuosi fata de fete, de femei, pentru ca inca si in acesti ani, in loc sa iubeasca femeile, ei se insoara dupa interese materiale, dupa relatii, "pile", avantaje, si incep si spun ca alte fete sunt "curve".

Sa fie ei blestemati, sa realizeze ca sunt ne-educati, dar totusi ... !
Dumnezeu a inzestrat omul cu creier, pentru a judeca si rationa fiecare cu al sau creier din "dotare".
Deci anumite lucruri de bun-simt - nu ar trebui sa le preiei  gresite, nici macar daca vin din partea lui Voda.

Eu cred insa, eu sunt sigura, nu se poate sa nu fie asa, dn moment ce insusi Voda, Domnitorul dadea Hrisov si spunea ca fetele, sau femeia e curva, rezulta ca el facea legea si toata lumea zicea dupa el.
Pesemne ca, din mosi stramosi s-a transmis aceasta credinta gresita si paguboasa si aducatoare de mari drame si de destine zdrobite : femei care raman insarcinate si sunt parasite imediat si singure isi cresc copiii, altele sunt date afara din casa de parintii lor ( deci si mai rau, nu le mai accepta nici familia lor parinteasca ) si nu stiu incotro sa o apuce.

Felicitari ca numai Tara Romaneasca, Moldova puteau sa aiba asa niste Domnitori lipsiti de caracter, niste misogini si niste tembeli.
Niste dusmani ai oamenilor.

Cu privire la Hrisoavele Domnesti : ele se studiau la Drept, la facultate, efectiv se studiau pentru ca in ele si prin ele, gasim practic cum era viata, cum era "oranduita' ea pe categorii de persoane, oamenii erau pe categorii ( precise ) de persoane.
Eu am scris pe blogul meu, numai cateva din aceste Hrisoave, mi-a fost si rusine si mila, iti dau lacrimile cand citesti Hrisoavele cu privire la viata taranilor, acestia erau robi, iobagi, serbi si erau lipsiti de drepturi.
Tiganii erau niste obiecte, supuse comertului.
Hrisoavele sunt foarte precise, ne arata si veniturile incasate de categoriile de persoane care puteau incasa venituri, de "nobili", desi daca cineva a remarcat, in Romania nu a existat propriu-zis o aristocratie in sensul aceleia din Franta, Anglia, Spania, sau alte tari care au avut monarhi.
Sigur, Istoria Romaniei a fost deosebita, Domnul nu era chiar Regele, un rege, el depindea de Poarta Otomana.
O categorie de persoane erau strainii, si la randul lor strainii, erau si ei pe categorii dupa cum erau : evrei, armeni, lipoveni, rusi, nemti, si altii.

Revenind la sceneta de la televizor, prezentata de TVR intr-o zi din acesti ultimi ani, relativ recent adica, o femeie vaduva si fiica ei asteptau un pretendent la ele in vizita, sperau ele ca fiica se va casatori.
Cand pretendentul a sosit la ele acasa, vecina lor, cu care vorbisera ele si careia ii povestisera pe cine asteapta, a plecat, iar tanarul a intrat in casa.
El s-a interesat in mod direct numai de tatal fetei, pe cand traia acela, ce venit avea, cine era, ce functie/ ocupatie avea, si ce i-a ramas vaduvei de pe urma lui.
A ajuns la concluzia ca vaduva era cam saraca dupa moartea sotului, lucru pe care il spunea si biata femeie, ca nu mai traiesc ca atunci cand traia tatal fetei !

Apoi, individul s-a ridicat de pe scaun si le-a spus ceva din care rezulta ca, cine stie, poate, poate, s-o mai intoarce el pe la ele sa le vada !

(In bloc, cineva a inceput sa asculte muzica prea tare, ma intreb daca nu e un vecin tanar si petrecaret de la etajul 4, care a innebunit-o pe vecina in varsta de la etajul 3, baiatul acesta e lipsit de rusine si nu cunoaste masura atunci cand incepe cu petrecerile lui, bietul tatal sau, era inginer, a fost un om tinut din scurt, si s-a insurat foarte tarziu. Parintii lui, deja in varsta cand s-au mutat in bloc, la inceput, printre primele familii care au cumparat in blocul nostru, erau insa desavarsiti in comportament, de moda veche si ireprosabili. Insa, se pare, nu il vroiau insurat pe fiul lor, sau gandeau ca inca nu si-a gasit perechea potrivita.

Iar de mai multi ani a si decedat, bietul inginer, tatal petrecaretului pe care il stiu numai in amintire, am o imagine a lui, cand era in carucior, foarte mic ; azi nici nu stiu cum mai arata, cand a crescut si a devenit si el mare barbat !
Totusi, acum nu cunosc sigur sursa muzicii, al carui sonor e prea puternic, nu stiu cum unora le rezista timpanul sa asculte muzica asa tare, de aproape fiind, langa sursa ei ?
Acest vecin, intr-o seara, ca de obicei pentru el, a coborat la etajul 3, "dedesubt", sa o anunte pe vecina lui, o doamna cu care de o viata suntem vecini in bloc, ca organizeaza o ( noua ) petrecere. Pe vecina a exasperat-o insa, pentru ca ii e imposibil sa stea macar linistita in casa ei, biata femeie, de un calm desavarsit toata viata, a inceput sa planga, si sa spuna ca nu ii mai vine sa intre in casa, din cauza muzicii, si sta pe palier, a spus ca l-a reclamat la Politie de multe ori, -dar inutil- , la un moment dat pe tanarul acesta - pe care s-ar putea sa il tina Statul Roman, o fi si el vreun mare ofiter la SIE sau mai stiu eu pe unde o lucra, mai cunosc un caz in apropiere ! - l-a strigat, de afara, era noapte deja, mama lui si a coborat scarile in fuga, dar cu petrecerile nu a incetat ; iar vecina de apartament, imaginati-va o femeie angoleza, a deschis usa si a ramas sa o consoleze pe biata doamna Mary, Maria Mihai, care plangea disperata de faptul ca nu mai poate sta in casa ei ! )

Ei bine, fiecare natie are specificul ei, desi asa luati unul cate unul, suntem fiecare unici in felul nostru.
Totusi, la nivelul unei natii exista trasaturi comune, intrucat oamenii au aceiasi stramosi.

Parintele Arsenie Boca  - Invatatura lui a fost stransa si publicata in cateva carti si chiar o carte mare de tot (despre el) - cand vorbeste despre familie, despre parinti si despre "copiii nascuti in lanturi", sigur poate ca... nu stiu, in mare el are dreptate, poate ca putem insa nuanta putin, totusi el are dreptate cand spune ca, copiii,  intr-adevar se nasc cu anumite defecte, cauzate de conduita parintilor inainte de casatorie si in timpul sarcinii femeii, viitoarei mame, dar si dupa nastere, pana la varsta de 2 ani a copilului.

Parintele Arsenie Boca spune ca in acest tinut, al dacilor, barbatii cam au placerea bauturii, trebuie sa intelegem ca ei beau in exces.
Si, cu adevarat exista multi barbati, salbatici, foarte agresivi si rai.
Si multi sunt adesea sub influenta alcoolului.

Iar presa ne arata in fiecare zi, cat patimesc femeile langa barbati si multe au inceput sa spuna - si foarte bine fac - ca le e frica sa stea in casa cu barbatul lor.

Imi amintesc ca, in perioada in care doream sa plec din judecatorie, pana am plecat - juridic vorbind, prin demisie cu cartea de munca completata, deci toate formalitati incheiate - a durat o perioada.

Intr-o zi, am intrat la Raluca Nicolae - voi reveni asupra evenimentelor de la Judecatoria Sector 1 Bucuresti, din acel an 1998, cu alta ocazie, care era, reamintesc, grefiera-sefa a instantei, si in fine, intrucat avea ordinele ei, mi-a spus si ceva ce nu mi-a placut si nu era normal sa imi spuna !!! - voi arata, am spus - dar, mi s-a facut mila de ea, dar mila cu adevarat ( mila sau compasiune, mila e un sentiment frumos, unii cred ca mila inseamna a dispretui pe cineva, nu inseamna a-l dispretui pe semenul tau daca simti mila fata de el ).

Stiti de ce mi s-a facut mila de Raluca Nicolae la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in anul 1998, poate, poate era in vara anului aceluia ( atunci am trecut eu pe la judecatorie sa imi prezint oficial, demisia ) ?

Pentru ca, atunci cand Raluca Nicolae mi-a spus ce nu mi-a placut, s-a intamplat sa o privesc mai atent, am spus si ca ea obisnuia sa tina capul in jos, in registrele, caietele, condicile, aflate pe masa ei de gefiera-sefa, si cand a ridicat chiar capul, era mai suparata in ziua aceea ca niciodata, am vazut ca : era lovita la ochi, era vânãtã din cauza evidenta a unor lovituri pe care le primise !

Sa revin insa la cea de-a treia Elisabeta, al carei nume de familie sau patronim nu mi-l amintesc, de la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, de prin anii 1996, 1997 ...

Chiar am stat sa ma gandesc, care era numele ei de familie ?

Pentru ca totusi, am intrat intr-o sedinta de judecata cu ea.

Si iata ca, intr-una din zile nu foarte demult, pe pagina ziarului Lumea Justitiei, sub articolul care ne infatisa Plangerea no 154 din 7 ianuarie 2013 depusa de Mihaela Lamaita Ciocea la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ( un articol din 10 ianuarie 2013 ) am scris un comentariu, si cred ca mi-a raspuns la el un grefier "Catalin" care mi-a spus cand l-am intrebat, ca are o vechime de 17 ani in instantele judecatoresti, dar a mai raspuns si Mihaela Ciocea.

Din raspunsul ei, in care Mihaela imi spunea ca am uitat sa mentionez toate sesizarile acelea ale Inspectiei Judiciare, in numar de vreo 5 sau 7 - am sa iti explic de ce nu conteaza numarul, la acest moment, in acest moment al situatiei, conteaza, dar la fel de bine in loc de cinci sau sapte putea fi cifra 100 ...  - Mihaela Ciocea spunea ca in sesizarile Inspectiei sunt aratate si retinute, consemnate fapte care tin de domeniul imaginatiei, dar nu al realitatii - totodata, cu acel raspuns, Mihaela Ciocea a mai spus si ca a fost trimisa la Institutul de Medicina Legala, indrumata la IML de catre o judecatoare, Elisabeta Rosu.

Acuma stau si ma intreb daca pe a treia Elisabeta de la judecatoria sectorului 2 bucuresti nu o chema "Rosu" ?

Mai intai, sa iti spun ca nu am precizat numarul sesizarilor Inspectiei Judiciare, pentru ca din relatarea situatiei de fapt - care ne apare si in cele doua articole din 26 ianuarie 2012 si din 10 ianuarie 2013, si apoi din Plangerea 154 din 7 ianuarie 2013, dar si din toate comentariile facute de tine, Mihaela (Ciocea), a rezultat cu claritate ca inca din aprilie 2010 esti supusa unor presiuni, totul a inceput cu o presiune, unor umilinte, taceri si lipsa de reactie din partea judecatorilor in fata carora sau pe langa care iti cereai drepturile si reclamai dreptatea si pana la data de 7 ianuarie 2013, data plangerii, ba inca pana la 10 ianuarie 2013, data articolului din Lumea Justitiei care avea in Anexa sa, plangerea ta.
Prin urmare o situatie stresanta, traumatizanta care dureaza din 2010, pana in ziua de azi ( 2013 ).
Acea cercetare disciplinara inceputa de CSM si care nu se incheie niciodata.

Toate acele sesizari ale conducerii Curtii de Apel, sau Inspectiei Judiciare - care nu se mai termina, arata ca, exista din partea persoanelor in cauza, un comportament obsesional, obsesiv-compulsiv, stii cum, exact precum psihopatii care dupa ce au inceput seria faptelor rele, nu se mai pot opri.

Ei nu se mai pot opri.

Prin urmare, ne puteam astepta la orice cifra cu privire la sesizarile, actele de control, reclamatiile sau cum s-ar mai numi ele, din partea celor trei implicati :

1. Conducerea Curtii de Apel ; 2. Inspectia Judiciara ; 3. Consiliul Superior al Magistraturii.

Cum am spus, exista pe de o parte anumite tipuri de personalitati, unele sunt accentuate, pronuntate sau sa le numim asa, oarecum ( unii spun ca asa este, fara "oarecum", dar mie nu imi place sa "tai in carne vie" si nici sa sperii omul ) pronuntate, oarecum deosebite - de fapt, da, sunt deosebite de majoritatea, iar pe de alta parte exista tipuri de comportament.
Sigur ca, asa ar fi logic, daca cineva are o anumita personalitate, adica niste trasaturi specifice, in baza acesteia, va avea si un anumit comportament.

Exista oameni submisivi ( adica supusi, dar pe undeva in cuvinte simple, putem spune ca nu e bine nici sa fii prea supus, adica este vorba de nota lor dominanta, "supusenia", care ii caracterizeaza din fire ), si exista oameni evitanti, dupa cum exista oameni sadici.

Si altii, alte tipuri de personalitati.
Sunt foarte multe tipuri de personalitati, pe care unii psihiatri le numesc atunci cand scriu despre ele : personalitati dificile.
Iata un alt adjectiv care le caracterizeaza : dificile.

Ce inseamna asta ? Inseamna ca in acesti oameni anumite trasaturi, pe care cate putin, foarte putin, sau ( deloc chiar ), le avem cu totii - e ca o reteta, depinde de 'doza", de "proportia" in care se gasec intr-un "tot", anumite trasaturi care in general, se gasesc sau s-ar gasi la toata lumea, la unii dintre semenii nostri domina, se gasesc mai mult, atat de mult, incat domina toate celelalte trasaturi ale personalitatii lor.

Si, pe cale de consecinta, le imprima o conduita specifica.

Exista personalitati mixte, si personalitati agresive, intr-adevar, dupa cum scriu insisi psihiatrii, exista un numar mare, si o carte chiar nu le poate cuprinde.

Ne intalnim in viata cu fel si fel de tipuri de personalitati umane, si intr-adevar, fiecare isi are specificul ei si necesita din partea noastra, atentie, perspicacitate si calitatile care le lipsesc acestor personalitati dificile, tocmai pentru a putea trai in armonie cu toata lumea si pe cat posibil.
Trebuie spus, ca exista si personalitati dificile, - este opinia unora si in mare cam asa este, sau in cele din urma, numai ca nu toti reactionam la fel - cu privire la care trebuie sa stim, sa ne dam seama, ca sunt putin receptive la schimbare, la o schimbare in bine, exact ca atunci cand spui ca " Ii vorbesti unui surd ", da, surd din punct de vedere psihic !
As numi-o "surditate psihica".
Cu adevarat pentru acesti oameni poti sa iti dai viata, sufletul si ei vor ramane nepasatori sau chiar vor fi rai cu tine, iti vor raspunde cu rautate, agresiv, violent, sau neincrezator ( paranoicul ), sau sadic ( sadicul ).

Asa se si explica o relatare din Biblie, da, Biblia este si o carte care ne explica psihologia oamenilor si a comportamentelor, care ne spune ca, atunci cand Isus Cristos s-a Intrupat si a trait ca om, printre noi oamenii, El stiind ca va fi rastignit pe cruce pentru noi oamenii, in acelasi timp, Isus a stiut prea bine si dintotdeauna, ca traiul sau, ca om alaturi de noi oamenii, Invatatura sa, pe care in timpul vietii sale a dat-o si a lasat-o ucenicilor, discipolilor lui, apostolilor lui si oamenilor toti, precum si sacrificiul sau total, suprem, inegalabil - ca acestea sunt pentru unii semeni de-ai nostri, inutile, si ca El bate la porti inchise.

De ce aceasta situatie, din ce cauza ?

De ce unii oameni care au trait atunci cand Isus a trait langa ei, au fost reci si surzi chiar si la cel mai anormal si sadic si monstruos Proces nedrept ce i s-a facut, sentintã nedreapta, pedeapsa nedreapta si rusinoasa ( a muri pe Cruce era o pedeapsa rusinoasa pentru talhari, si categorii de persoane nedorite, si se aplica si executa in afara cetatii, nici macar in cetate, in oras ! ) ?

Cu privire la disciplina medicina legala, - apropo de IML, ca spuneam mai spus despre trimiterea la IML - in facultate, profesorul nostru, doctor legist si cadru didactic, ne-a spus ca in fapt, medicamentele - am mai auzit opinia aceasta care era si a lui ! - nu sunt bune, ele sunt nocive.
Sigur ca, totusi, cu totii luam medicamente, chiar si cand avem o usoara raceala.
Totusi, asta nu inseamna ca ele sunt bune pentru organism.
Si multe, prea multe au si reactii adverse sau consecinte.

Medicatia psihiatrica, acele medicamente care actioneaza asupra creierului, asupra sistemului nervos, intr-un mod complex foarte adesea, - intotdeauna trebuie sa citim cu atentie Prospectul unui medicament, si sa nu uitam sa ne uitam atent la "Reactii adverse"  - sunt foarte puternice.

Ele au un efect pe termen lung, adica uneori si dupa ce incetezi sa le iei, lucru logic daca ne gandim ca sunt presupuse a vindeca o tulburare sau o boala psihica.

Medicamentele acestea pot modifica si nivelul - adica sa zicem asa, cantitatea, "productia" substantelor din creier, pe care le produce, secreta, sau inca "fabrica" organismul, pentru ca, nu de putine ori, o tulburare psihica, este pusa pe seama unui dezechilibru care se manifesta la nivelul secretiei acestor substante.

Am remarcat in timp ca foarte multi oameni, din toate categoriile sociale, rad, se amuza, sau nu inteleg sau nu li se pare serios, atunci cand o tulburare, o boala, sau chiar o chestiune din orice alt domeniu al cunoasterii, le este explicata in cuvintele cele mai simple cu putinta.
Insa, daca vei incepe sa le explici, folosind cat mai mult cu putinta, termenii "tehnici", specializati, vor amuti, sau vor spune ca esti omul cel mai inteligent si cel mai competent si asta chiar daca incepi sa le explici ceva mai simplu, mai "banal", folosind aceiasi termeni specializati.
Adica daca le vorbesti in cuvinte si in termeni pe care nu ii inteleg, neavand pregatirea cuvenita, sunt profund impresionati !
Insa, daca nu vrei sa ii sperii si nu are sens sa ii sperii, nu este scopul, obiectivul, daca vrei sa le explici cu blandete si calm, lucru important sa explici simplu, mai ales in domeniul acesta al stiintelor medicale, al psihologiei, pentru ca, iata, unui om bolnav - de o boala rea sa spunem asa, o boala neplacuta, rea ce mai, chiar grava ! - daca incepi sa ii subliniezi si sa ii spui ce inseamna boala aceea in cei mai profesionali si profesionisti termeni, acest lucru va avea un Impact foarte puternic asupra celui bolnav, psihologic vorbind, omul se va socoti ca si mort, sau ca si un bolnav irecuperabil si care nu mai are nicio sansa reala de a fi omul sanatos care a fost, sau care s-a nascut.
La fel vor considera si oamenii din anturajul sau, si care au un mare rol in aceasta situatie. (Au si reactii felurile, de pilda un sot / o sotie poate sa nu isi mai doreasca partenerul de viata, altii isi pot trada si parasi, sau uita, evita, prietenul bolnav - prieten, indiferent de natura prieteniei, in sens larg, ca relatie sociala, etc.) ( Daca cel suferind "scapa cu viata" si se insanatoseste, unii "prieteni" vor reaparea, ca si cum nimic nu s-a intamplat ! )

Cand un om este bolnav, anturajul sãu il poate vindeca sau tine in viata.
Sau il poate evita, parasi, batjocori, exista si oameni care reactioneaza anormal, cu ostilitate, sau cu sila, dezgust, cand un semen al lor sufera - oricare ar fi natura bolii care aduce suferinta, cancer, reumatism care antreneaza o mai scazuta mobilitate, etc. - si exista si semeni care reactioneaza cu agresivitate.

Incepand cu familia, prietenii, colegii, rudele (chiar mai indepartate), profesorii, este important ca acestia cu totii sa il sprijine pe cel bolnav.

Revenind la medicatia psihiatrica, exista unele medicamente care chiar sperie, intrucat in Prospectul lor, avertizeaza chiar ca ataca sistemul nervos, actioneaza adica, atacand sistemul nervos, ceea ce in mod normal, nu-i asa, antreneaza consecinte asupra sanatatii persoanei.

Cum s-ar spune, unele medicamente, in loc sa te vindece, sau te pot vindeca de ceva - pentru cei care au nevoie sa fie vindecati de ceva anume - te imbolnavesc, sau te pot lasa si infirm.

Fata de cele de mai sus, voi spune cã, este ca in viata, si anume, daca de la inceputurile vietii, ai cunoaste, daca ai sti ce iti va aduce viitorul, ce suparari, boli, necazuri, nedreptati, accidente - te asteapta sau vor veni - daca vor veni, daca acela e "viitorul" tau, daca ai cunoaste dinainte ce incercari iti aduce viata, in ce situatii de risc, de pericol, traumatizante, vatamatoare vei fi pus, prin ce suferinte vei trece, ce prejudicii vei suporta si vei avea, ce pierderi - oare, ai mai avea curajul sa iti infrunti viitorul si daca vei spune ca "da", sa stii ca il vei infrunta, dar multi o vor face deja speriati, fara curaj si fara forta de a lupta cu adevarat !

Daca ii vei ruina, sapa, distruge reputatia, imaginea unei persoane, unii fac asta cand iti sunt "prieteni", in virtutea relatiei de prietenie si a increderii cu care i-ai investit - daca te vei afisa vorbind in medii importante, sau in public, sau in colectiv vorbind urat, sau acasa, in mediul privat (depinde cu cine vorbesti) despre o persoana, iti dai seama de raul pe care i-l vei face.
Poate nici nu stii bine de ce vorbesti asa, sau daca ceea ce spui sau dai de inteles despre ea, este cu adevarat, adevarat.
Unii nici nu discern, dar cand aud barfe sunt influentabili, sugestionabili, depinde ce nivel de educatie, cultura au, ce credinte au, ce viata au, cum au fost crescuti, cat au invatat, sau ce au invatat, pentru ca in functie de statutul lor ei pot fi foarte sugestionabili.
Mai sunt si oameni care la simpla barfa, isi pierd capul si nu mai rationeaza.
Consecintele : cei care - fara un temei - vorbesc de rau pe cineva, il pot face pe acela sa isi piarda un contract de munca, sau posibilitatea de a-si gasi un loc de munca, sau sa piarda locul de munca pe care il au, sa isi piarda prietenii, sau cel putin unele cunostinte ( prietene ), asta inseamna ca ii aduci omului un prejudiciu, o paguba.
Il privezi de sansa unui castig material, pe care l-ar fi avut, daca obtinea un contract, dar ai vorbit urat despre el si el si-a pierdut contractul, fie ca acesta urma sa se incheie, avea mari sanse sa se incheie, sau era deja incheiat.
O afacere, un contract de munca, etc.

In mod sigur, unii procedeaza urat in raport cu semenii lor, intentionat, din invidie, din diferite caracteropatii care se manifesta, pe care le au.

Invidia este un defect, unii sufera de invidie, cate unul mai si recunoaste, unii sufera atat de tare, incat pana la urma incep sa se simta prost sau rau in pielea lor, si singuri se duc la psiholog, pentru a cere un sfat, pentru ca simt ca iata, invidiaza si nu se pot impiedica sa nu o faca, si deci sufera.
( De multe ori, mergand la psiholog sau la psihiatru, specialistul din fata lor, doctorul este acela care isi da seama si identifica sursa suferintelor persoanei care i-a cerut un sfat medical, un consult, sau care urmeaza o serie de consulturi medicale ).

Sufera rau daca o cunostinta are un nou loc de munca, mai bun in ochii lor, sau mai banos, o masina noua, sau o locuinta noua, o facultate, sau studii post-universitare, adica de regula, ceva in plus fata de ei.
Mai sunt si dintre cei care se tem sa nu fie egalati, sa nu ajunga altul la nivelul lor.
Dar, este o credinta totusi gresita.
Pentru ca fiecare om are dreptul sa isi dezvolte personalitatea, sa invete, sa se pregateasca, sa aiba un nivel de trai bun si asa mai departe.

Credintele oamenilor, ce cred ei, fiecare, le aflam si vorbind cu ei, si citind despre altii, am auzit pe cineva odata spunand ca : "Atunci cand te desparti de cineva ( cu referire, - in acest caz anume, asa era povestea aceea,  - la un partener de viata ), vrei sa il distrugi (sa il ruinezi, sa il aduci la sapa de lemn, sa ii iei totul, sau sa il faci sa piarda totul ) !"

Da, oamenii au fiecare credintele pe care le au, corecte sau nu, rationale sau irationale, sanatoase sau bolnave, cinstite sau necinstite, atunci cand pe baza unei credinte si actioneaza.

Din nou ma intorc la aspectul care priveste medicatia in general, si administrarea ei : pe cat posibil, este bine sa nu luam medicamente, iar cel care chiar un medicament sa trebuiasca cu adevarat sa il ia, un medicament se da numai daca chiar e nevoie sa se recomande, sa se administreze.

Am scris acestea - cu privire la intreaga, dar intreaga situatie de fapt expusa de Mihaela Ciocea in articolele si Plangerea ei nr. 154 din 7 ianuarie 2013 depusa la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, si aceasta pentru ca eu am vazut in situatia de fapt descrisa de ea, vechi comportamente si conduite, tipare de comportament care se produc in baza unor credinte irationale, gresite oricum, in instantele de judecata de foarte multi ani de zile.
Daca eu am inceput sa lucrez intr-o instanta in luna septembrie, a anului 1993, in schimb, am putut discuta cu oameni care aveau o vechime mult mai mare si care mi-au povestit comportamente neplacute, umilitoare, aberante care s-au manifestat in timp, in general, la persoane care mai ales detineau functii de conducere. Le-am putut vedea comportamentul, felul cum se purtau la serviciu, in fiecare zi, atat unora ( sefilor ), cat si altora ( celor care nu erau sefi ).

Suportand sau facand "obiectul" unor astfel de comportamente neplacute, angajatii instantelor, altii decat cei care aveau o functie de conducere, incepeau sa fie sceptici, sa nu mai creada in ideea de dreptate, sa nu mai incerce sa isi ceara recunoasterea si punerea in valoare a drepturilor lor, altii se inchideau in sine si cautau sa fie foarte rezervati, sa comunice cat mai putin cu putinta, chiar deloc cu colegii lor, altii pareau ceea ce numim "lasi" sau care se pliaza neconditionat la ordinele si pe sistemul de "gandire" al sefului lor, al sefei lor ( dupa cum era un barbat sau o femeie acel sef ), acestia sunt submisivi, intr-adevar remarcam la unii oameni, ca, atunci cand au un sef, ei accepta cam orice, sau foarte mult din partea sefului, se pliaza pe cerintele si dorintele acestuia, chiar si atunci cand seful nu are cerinte sau dorinte bune.
Acestia simt ca, procedand astfel, vor fi bine vazuti de sefi, sau se gandesc ca asta urmeaza, vor castiga increderea sefilor lor si astfel vor avea liniste la locul de munca, iar cat despre ceilalti colegi ai lor, si nedreptatile suferite de ei la munca, ce ii intereseaza pe ei ?, ei apreciaza cã si colegii lor ar trebui sa fie la fel de submisivi si sa indeplineasca orbeste orice ordin ( unele ordine, am vazut sunt indemnuri clare, evidente, la infractiuni ! ).

In sfarsit, mai sunt si angajati aflati fara sprijin, cum se spune la noi, fara protectie, fara pile, sau fara relatii, si care se afla la ordinul sefului intre 2 solutii : 1. fie urmeaza ordinul si risca consecintele ; 2. fie nu il urmeaza dar seful care le-a dat ordinul se va razbuna pe ei, le va face necazuri, reclamatii la locul de munca, pana cand vor fi dati afara, sau se vor imbolnavi, adica pana cand cedeaza organismul ( inima si alte organe, inima este prima care se poate imbolnavi, si ceda, ), pana cand ii paralizeaza, sau pana cand ii vor innebuni.
In instantele judecatoresti, unii pot fi si subiectul inscenarilor, iar apoi sunt trasi la raspundere, hartuiti, anchetati, etc, deci pot fi inchisi... la inchisoare.

Voi mai scrie pentru a arata viata instantelor, si tiparele de comportament sau felul de reactie, maniera de a reactiona a sefilor.
De exemplu va trebui sa vedem ce se intampla, atunci cand un angajat al unei instante judecatoresti, doreste sa plece - temporar sau definitiv - din instanta, adica sa absenteze o perioada sau sa plece de tot ...
Cum vor reactiona cei din jurul sau, colegi, grefieri, grefierul-sef, sefii ?
Dar sefii ?