Sistemul nervos : functii, neuroni, sinapsã, neurotransmitãtori, potential de repaus ( 1 )
Sistemul nervos sau adevãrata autostradã a informatiei :
Ganditi-va un moment, la felul in care lumea comunicã prin firele si cablurile de telefon care strabat uscatul si marea.
Fara acestea, nu am putea vorbi unul cu celalalt.
In mod similar, fara o retea de “cabluri” in interiorul corpului, creierul nostru nu ar putea sa comunice cu celelalte parti ale trupului.
Aceasta retea de “cabluri” este numita sistemul nervos.
Corpul contine 48,3 kilometri de nervi, impartiti in trei tipuri :
- senzitivi,
- motori, si
- conectori.
Nervii senzitivi transportã semnale catre creier de la urechi, ochi, nas si alte organe de simt.
Nervii motori transmit mesaje de la creier catre muschi.
Celulele nervoase conectoare leaga nervii senzitivi si motori, pentru a va ajuta sa luati decizii.
Functiile sistemului nervos :
Sistemul nervos are trei functii majore :
- orientarea,
- coordonarea, si
- gandirea conceptuala.
Aceste functii se suprapun si lucreaza impreuna.
( 1 ) Orientarea este legata de felul in care corpul reactioneaza la schimbari ale mediului interior sau exterior.
In cazul mediului exterior, stimulii genereaza semnale transmise prin nervii senzitivi catre creier, care dã un raspuns muschilor, sau altor parti ale corpului.
De exemplu, daca sunteti afara in soare, si atingeti un scaun de metal care este fierbinte, mesajul “Fierbinte !” este transmis catre creier, care comandã muschilor din brat, sa indeparteze mana de pe acel scaun.
( 2 ) Creierul coordoneaza acest proces, sortand impulsurile ce sosesc si directionandu-le catre locurile in care trebuie sa ajunga.
De exemplu, creierul se asigurã cã un mesaj pentru ochi, nu ajunge la cot.
( 3 ) Gandirea conceptuala este legata de capacitatea oamenilor de a inregistra, stoca si de a se folosi de acele cunostinte, ca experientã pe care sa isi bazeze viitoarele decizii despre raspunsul la schimbari ale mediului.
Creierul nostru are capacitatea de creativitate, rationamente abstracte, predictii, imaginatie, precum si alte abilitati care ne separa de animale.
Orientarea, coordonarea si gandirea conceptuala sunt posibile datorita nervilor.
Probabil de aceea sistemul care regleaza reactiile corpului la stimuli este numit sistemul nervos, si nu sistem creierului.
Medicii din Antichitate, in special Herophilus, in secolul al III-lea î.Hr., au descoperit cã nervii sunt legati de senzatii si miscari, iar marele medic grec Galen a identificat faptul ca nervii au un rol in coordonare, in secolul I, dar multe secole la rand s-a crezut, in mod gresit, ca acestia (nervii) sunt goi de dinauntru.
Opinia dominanta era ca nervii constituie calea prin care pneuma ( spiritul ), in mod esential aerul, circula prin corp.
Neuronii :
Unitatea de baza a sistemului nervos este celula nervoasa, cunoscuta si sub numele de neuron.
In creier se aflã, circa 100 de miliarde de neuroni, iar in restul corpului se mai gasesc inca aproximativ 100 miliarde.
Aceasta comparatie arata cat de multe conexiuni sunt concentrate in cap.
Neuronii pot varia ca marime si forma, dar, in mod tipic, corpul celulei are un diametru intre 4 si 100 de microni.
( In caz ca va intrebati, un micron este egal cu o miime de milimetru, astfel incat 30 000 de neuroni pot incapea intr-un varf de ac ).
Cele 50 de tipuri de neuroni care se gasesc in creier sunt putin diferite, variind ca aspect, de la lung la scurt, de la gros la subtire, si asa mai departe.
Proprietatile neuronilor :
Neuronii au doua proprietati importante :
- excitabilitatea, si
- conductibilitatea.
Prima insusire inseamna ca acestia pot raspunde la stimulare.
Cea de-a doua se refera la capacitatea neuronilor, de a propaga activitatea electrica generata de stimuli.
Aceasta activitate este numita impuls nervos.
Nicio alta celula din corp nu poate produce impulsuri nervoase.
Nota : Nu este usor sa ne imaginam 100 de miliarde de neuroni. Ganditi-va asa : acesta este numarul aproximativ, al stelelor din galaxia Calea Lactee.
Corpul - sau soma – neuronului, este similar celor intalnite la toate celelalte celule.
Totusi, are in plus si niste trasaturi unice.
Una dintre acestea este reprezentata de o serie de ramuri sau tentacule micute, care se extind de la corpul celular, si se numesc dendrite ( cuvantul grecesc pentru copac ).
O singura fibra lunga si subtire, ce se intinde de la corpul neuronului, este numita axon.
In fotografii, neuronul seamana putin cu un desen al Soarelui, care isi intinde razele catre cea mai apropiata planeta.
Dendritele primesc mesaje de la alti neuroni, si le transmit catre corpul celular, in timp ce axonul trimite impulsuri nervoase, de la corpul celular catre alti neuroni.
Grupurile de fibre nervoase sunt numite tracturi.
Asemenea cablurilor telefonice, unii neuroni au un fel de izolatie care ii protejeaza si le faciliteaza capacitatea de a transmite mesaje.
Acest invelis moale si vascos, este numit mielinã.
Neuronii care au un strat de mielina sunt albi si compun substanta alba a creierului.
Axonii mielinizati se mai gasesc si in fibrele nervilor senzitivi si in nervii conectati la muschii scheletici.
Dupa cum poate ca ati ghicit deja, neuronii care nu au un strat de mielina formeaza substanta cenusie.
Nervii motori, uneori numiti si nervii efectori, sunt conectati la muschi si la glande.
Sunt, in principal, nemielinizati.
Alti nervi asociati cu muschii scheletici, sunt mielinizati si se afla in substanta cenusie a coloanei vertebrale si a creierului.
Spre deosebire de cablurile de telefon, neuronii nu sunt intr-adevar conectati unul cu celalalt.
Dupa cum am vazut in capitolul 3, Golgi considera ca neuronii sunt conectati unul cu celalalt, asemeni unei panze de paianjen, dar Cajal a lansat, mai tarziu, ipoteza conform careia neuronii sunt separati.
Cajal avea dreptate.
Fiecare neuron este separat de ceilalti, prin aproximativ 10 000 de spatii micute, numite sinapse.
Impulsurile electrice trec de la un neuron la altul, traversand aceste spatii.
Nota : Cuvantul sinapsã a fost folosit pentru prima oara, intr-o carte de Fiziologie publicata in anul 1897 si scrisa de Michael Foster, asistat de Charles Sherrington.
Sinapsã vine din cuvintele grecesti syn, care are sensul de “impreuna”, si haptein, care inseamna “a tine strans”.
Nu suntem constienti de procesul prin care creierul transmite informatia catre muschi, pentru ca muschii sa se miste, datorita vitezei extrem de mari la care decurge acest proces.
Impulsurile electrice pot trece prin neuroni si cu 350 de kilometri pe ora.
Viteza variaza in functie de diametrul axonului, si de prezenta sau absenta stratului de mielina.
Viteza din fibrele nervoase mai mici, poate fi ceva mai mica, doar de 20 de kilometri pe ora.
Un semnal nervos tipic, nu este foarte puternic.
Acesta are cam o zecime de Volt, ceea ce inseamna de 15 ori mai slaba, decat o lanterna obisnuita de 1,5 volti.
Magnitudinea unui impuls nervos ce vine de la un neuron senzorial, nu determina intensitatea unei senzatii, si nici puterea unei contractii musculare comunicata de un neuron motor.
Intensitatea depinde de frecvente impulsului.
In general, cu cat este mai puternica stimularea, cu atat sunt produse mai multe impulsuri nervoase.
Cu alte cuvinte, daca puneti mana pe un aragaz fierbinte, senzatia de durere groaznica nu va fi produsa de un impuls nervos puternic, ci de un numar mare de mai multe impulsuri rapide.
( extras din Sã întelegem creierul, dr.Arthur S. Bard, doctor în medicinã ( Magna cum laude ), neurochirurg mai mult de 30 de ani, profesor de medicinã – Universitatea California, [...], presedinte al Societãtii de Neurologie din Sacramento, Comitetul American de Neurochirurgie, membru al Colegiului American de Chirurgie, Dr.Mitchell G. Bard, licentã în Economie-Universitatea California, master în Administratie Publicã, doctor în Stiinte Politice la UCLA, jurnalist, Ed.Curtea Veche, Bucuresti, 2006 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu