Examinarea afaziei.Ce este afazia ? ( neurologie pediatrica )

A fi sau a nu fi "urechist/ã"

( termenul l-am auzit pentru prima data in anul IV la cursul de managementul instantelor judecatoresti, pronuntat de profesoara noastra ( aceeasi care ne-a predat in anul I, dreptul procesual civil sau procedura civila ) doamna judecatoare Minodora Condoiu ( Curtea de Apel Bucuresti, Sectia Comercialã ).

Profesoara noastra ne-a explicat la curs cã, odata, avand de deliberat asupra unei spete, a unui litigiu, in raport de judecatoarele, alaturi de care alcatuia completul de judecata, opinia ei a fost divergenta, adica diferita de a celorlalte membre ale completului.

Insa, atunci cand Minodora si-a exprimat opinia, aceea divergentã, judecatoarea care conducea completul de judecata, numitã si presedinta completului, a facut urechea surda, sau a facut pe surdul (surda), neauzind opinia Minodorei Condoiu.

In aceasta situatia Minodora parea cã vorbeste singura si colegele ei faceau abstractie de ea.

In disperare de cauza, Minodora a intrebat-o pe judecatoarea-presedintã a completului de judecata, dupa ce i-a repetat opinia ei in cauza respectiva : "Dumneavoastra nu auziti ? Sunteti urechistã ? "

Intr-adevar, in instantele de judecata, fie ele judecatorii, tribunal sau curti, si indiferent daca esti judecator sau faci parte din personalul auxiliar, de exemplu daca esti grefier, se poate intampla sa se faca abstractie de afirmatiile tale, de pozitia ta, de solicitarea ta, de apararea ta ( dupa caz ), pe scurt atunci cand vorbesti, te adresezi cuiva, indeosebi conducerii unei instante, sa nu fii auzit.

Prin urmare m-am gandit ca in instantele judecatoresti trebuie sa existe o cauza, sau niste motive pentru care judecatorii cu functie de conducere sau uneori ( si ) grefierii-sefi fac pe surzii cand li se vorbeste, cand cineva li se adreseaza, mai ales cand acel cineva face parte din colectivul instantei.

Examinarea afaziei.

Ce este afazia ? (neurologie pediatrica)

Afazia este o tulburare dobandita a limbajului,

1. atat a expresiei ( utilizarii ),
2. cat si a intelegerii ( semnificatiei )

semnalelor verbale si grafice, insotita de tulburari intelectuale, in legatura cu organizarea conceptelor si cu formularea simbolica a gandirii.

Afazia este datorita unei leziuni cerebrale.

Examenul afaziei, efectuat in partea finala a examenului neurologic, permite diferentierea ei de :

1. tulburarile de intelegere a limbajului vorbit sau scris, datorite deficitelor organelor de simt ( surditate, cecitate ) ;
2. tulburarile de exprimare, prin paralizia muschilor esentiali pentru vorbit ( miastenie, paraliziile bulbare ) ;
3. deficitele de articulare ( dizartrie ) din sindroamele cerebeloase, sindroamele extrapiramidale, sindroamele pseudobulbare, paralizia generala progresiva, intoxicatia etilica ;
4. mutismul akinetic ;
5. mutismul isteric si mutismul psihogen al copilului ;
6. mutismul din tulburarile psihice majore, ca in confuzia mintala, stupoarea catatonica, stupoara melancolica ;
7. limbajul incoerent din confuzia mintala sau din dementa.

Pentru necesitati de studiu, afazia se poate diferentia in :

1. afazie de receptie ( intelegere ) si
2. afazia de expresie ( utilizare ).

In aceasta schematizare, afazia de receptie ar cuprinde ca elemente principale :

1. surditatea verbala – imposibilitatea de a intelege semnificatia cuvintelor vorbite, bolnavul nefiind surd, si
2. alexia – imposibilitatea de a intelege semnificatia cuvintelor scrise.

Afazia de expresie ar cuprinde :

1. anartria – probabil apraxie* a musculaturii vorbirii, si
2. agrafia.

*Apraxia este imposibilitatea de a executa o miscare conform unui plan determinat, sau in vederea unui scop ( in special pentru miscarile insusite prin experienta, exemplu, educatie ). [...]

Surditatea verbala, alexia, agrafia, anartria, denumite impropriu “afazii pure”, nu se intalnesc izolat, clinic afazia aparand mixtã, cu o predominare fie asupra limbajului expresiv, fie asupra celui receptiv.

In clinicã se izoleaza obisnuit, doua forme majore :

1. afazia Wernicke, si
2. afazia Broca.

Afazia Wernicke ( senzoriala ) se caracterizeaza prin :

1. surditate verbala,
2. alexie,
3. uitarea vocabularului si logoree,
4. parafazie,
5. jargonafazie.

Afazia Broca ( totala ) se caracterizeaza prin asocierea afaziei Wernicke, cu anartria.

Afazia este datorita leziunilor scoartei cerebrale din emisfera dominanta ( emisfera stanga, la dreptaci ), zona principala cuprinzand portiunea posterioara a lobului temporal si regiunile vecine din lobul parietal si occipital.

Tulburari afazice tranzitorii pot sa apara ( prin fenomene de diaskizis ) si in leziuni ale nucleilor posteriori si laterali talamici, din emisfera dominanta, nuclei asezati in circuit cu ‘zonele nodale” ale limbajului din scoarta cerebrala.

In timpul examinarii bolnavului afazia variaza, agravandu-se paralel cu gradul de obosire al bolnavului, si ameliorandu-se dupa ce acesta se odihneste.

Afazia fiind o tulburare a unei functii dezvoltate dupa nastere, nu se poate vorbi de o afazie la copil, decat dupa ce acesta a ajuns treptat, sa posede un limbaj receptiv si expresiv, relativ bogat.

Pana la varsta de 7-8 ani, tulburarile afazice sunt discrete si nepersistente.

La copil, dominanta emisferica pentru limbaj, este mai putin neta ca la adult, si lezarea zonelor corticale in legatura cu limbajul poate sa fie compensata, prin preluarea functiei limbajului de catre regiuni indemne vecine ale scoartei cerebrale, sau chiar din emisfera minora.

In general, pentru leziuni egale, afazia este cu atat mai usor reversibila, cu cat este vorba de un creier mai tanar.

Afazia la copil se manifestã mai ales prin reducerea limbajului spontan, mergand uneori pana la mutism.

Deseori, mai ales pana la varsta de10 ani, se intalneste stilul telegrafic.

Copilul afazic este de multe ori, echolalic si da raspunsuri stereotipe.

Vorbirea emotionala si vorbirea automata sunt relativ bine conservate.

Copilul afazic, spre deosebire de afazicul adult, nu este logoreic.

Capacitatea de a scrie este de obicei tulburata, corespunzator si cu achizitia mai tardiva a acestei forme de limbaj.

O orientare rapida in examinarea afaziei cuprinde testarea urmatoarelor grupe de performante, posibil sa fie aplicate in general dupa varsta de 10-12 ani :

( 1 ) Intelegerea limbajului vorbit.

Sunt cazuri cand bolnavul are surditate verbala completa, neintelegand niciun ordin.

Intr-o forma mai putin grava, el intelege un ordin simplu, apoi insa nu mai intelege niciun alt ordin : se “intoxicã” cu un ordin.

In formele fruste de afazie, bolnavul “oboseste” rapid, sau prezinta tulburari de “inatentie”.

O proba mai complexa este ordinul de a duce mana stanga, la urechea dreapta ( Head ), sau proba celor trei hartii de dimensiuni diferite, cu fiecare dintre ele bolnavul trebuind sa execute un ordin diferit ( proba Pierre Marie ).

In general, bolnavul intelege mai usor ordinele concrete, decat pe cele abstracte, mai bine cuvintele uzuale, si greu sau deloc, pe cele rar intrebuintate.

Un poliglot va intelege mai usor limba materna, decat limba invatata mai tarziu si folosita mai rar.

Cuvintele cu incarcatura afectiva sunt de asemenea, mai usor intelese de bolnav, decat cuvintele care ii sunt indiferente.

( 2 ) Testarea capacitatii de intelegere a limbajului scris.

( 3 ) Examinarea limbajului expresiv cuprinde :

1. vorbirea spontana ( narativa sau dialogata ). Este posibil ca bolnavul sa nu respecte structura gramaticala a frazei, alteori sa foloseasca stilul telegrafic, cuvinte trunchiate inca inteligibile, sau inlocuirea unui cuvant cu altul ( parafazie ), sau chiar cuvinte ininteligibile ( jargonafazie ) ; uneori repeta cuvintele examinatorului ( echolalie ). Afazicul poate sa vorbeasca mult, folosind modalitati de exprimare mimico-gestuale adecvate, corespunzator conceptiei lui Jackson a pierderii formei superioare ( voluntare ) a limbajului, cu pastrarea celei inferioare ( limbaj automat-emotional ).
2. vorbirea automata este in general mai bine pastrata : o poezie poate sa fie recitata corect, desi separat sau in alt context cuvintele din poezie nu pot sa fie exprimate. Sub imperiul unei emotii, pot sa fie corect pronuntate unele formule automatizate ( de politete ).
3. capacitatea de a denumi obiecte, culori, parti ale corpului este deseori alterata ( afazie amnestica ). Daca examinatorul denumeste obiectul, bolnavul se poate debloca, pronuntand corect.
4. capacitatea de a se exprima in scris se va testa pentru scrisul spontan, dictat, copiat sau folosindu-se litere de carton, cu care copilul poate forma cuvinte.

( extras din Neurologie pediatrica Bazele diagnosticului neurologic, Partea a II-a, Examenul neurologic clinic, A. Mares, P. Nisipeanu, S.Vîlciu, A. Câmpeanu, Ministerul Educatiei si Invatamantului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976 ).