Pilde mariane (Din minunile Maicii Domnului): Marturia mincinoasa. Rana care nu se vindecã

Pilde mariane (Din minunile Maicii Domnului) :

Marturia mincinoasa

Rana care nu se vindecã

In Franta, un tanar care intrase in serviciul unei familii bogate, s-a facut antipatic celorlalti servitori ai casei, din cauza cinstei si modestiei lui.

Au prins urã pe el, si ca sa-l compromita in ochii stapanilor, au furat din casa o suma mare de bani si au dat vina pe el.

Neizbutind sa-si dovedeasca nevinovatia, el a fost dus la inchisoare pentru interogatoriu si pentru intocmirea formelor de trimitere in judecata.

Tatal lui a incercat in zadar sa intervina la procuror si la judecatori in favoarea lui.

In disperare de cauza, el a recurs la Sfanta Fecioara, platind o Liturghie la Biserica Notre Dame de la Paix.

In aceeasi zi, cel invinuit trebuia sa fie supus la pedepse ca sa-si declare vina, dar la interogatoriu, un judecator a declarat ca s-au adunat destule marturii, asa ca nu mai este nevoie de recunoasterea lui.

L-au scutit deci de chestionare.

A doua zi, urma sa se pronunte osanda.

Tatal acuzatului s-a dus la biserica sa se roage, si a auzit un glas : “Alearga la Mama mea, care se aflã in biserica parintilor capucini !”

El s-a dus acolo, a participat la Sfanta Liturghie, iar la sfarsitul ei a dobandit convingerea ca fiul sau este salvat.

Intr-adevar, pe drum spre casa i s-a adus stirea ca, pe cand judecatorii votau in majoritate condamnarea fiului sau, unul dintre ei, cuprins de indoieli a cerut sa mai fie odata interogat unul dintre martori.

Acela, luat la intrebari, a marturisit nevinovatia acuzatului si complotul care fusese pus la cale impotriva lui de servitorii casei.

El si-a motivat retractarea marturiei sale anterioare, spunand ca, de douã ore era asa de chinuit de remuscari, incat n-a mai putut rabda.

In amintirea acestei salvari miraculoase, un tablou a fost pus in biserica Notre Dame de la Paix, spre a aminti tuturor puterea si ocrotirea Mariei.

***

Scriitorul francez Louis Veuillot istoriseste o intamplare aflata de la un medic numit Fabas, care locuia in localitatea Eaux-Bon din muntii Pirinei, in sudul Frantei.

La acest medic a venit intr-o zi un om care avea la gamba, o rana de razboi care nu se vindeca si producea mereu viermi : tratamentele medicului s-au dovedit zadarnice.

La urma, bolnavul i-a zis :

-         Doctore, nu te mai osteni degeaba. Stiu ca voi duce pana la moarte aceasta rana.

-         Intr-adevar, e un caz ciudat, cum n-am mai vazut pana acum. De unde ai aceasta rana ?

-         Din Spania. Si am sa va spun de ce nu se vindecã.

I-a povestit cum, in anul 1793, pe cand avea 20 de ani si Revolutia Franceza era in toi, a fost trimis de Conventiune sa lupte in Spania.

Din satul lui erau trei mobilizati, si primind ei ordinul, au pornit la drum sa ajunga din urma regimentul.

Trecand printr-un sat de munte, au vazut deasupra usii bisericii, o statuie a Maicii Domnului.

Unul dintre ei, pe nume Toma, a ochit statuia si i-a tras un glont in frunte.

Al doilea, Francisco, a impuscat-o in piept, iar el, cu oarecare teama in suflet dar de rusine fata de ceilalti doi, a tras si el, si a impuscat-o in genunchi.

O batrana care i-a vazut, le-a zis :

- Voi mergeti la razboi, dar sa stiti cã ce ati facut n-are sa va poarte noroc.

Ei n-au luat in seama cuvintele batranei.

In seara aceleiasi zile, ei si-au gasit regimentul, iar dupa cateva zile au intrat in lupte.

In toiul bataliei, Toma a cazut mort, lovit in frunte de un glonte vrajmas.

Moartea lui a umplut de spaima pe cei doi ramasi.

A doua zi, inainte de lupta Francisco i-a zis :

- Azi e randul meu. Tu ai avut noroc cã n-ai ochit-o bine si ai nimerit doar in genunchi.

Intr-adevar, Francisc a cazut in lupta lovit in piept de un glonte, si a murit tipand sa i se aduca un preot.

Cel ramas, convins ca-i va veni si lui randul, s-a gandit sa se spovedeasca la primul preot pe care il va intalni in cale, dar nu l-a putut afla.

Zilele treceau, si nu i se intampla nimic.

Le-a venit tuturor, ordin de rechemare in Franta, si el se bucura ca a scapat teafar.

Dar la intoarcere, pe drum, un glonte ratacit tras din randurile alor sai, l-a lovit in picior sub genunchi, exact in locul in care el mutilase statuia Sfintei Fecioare.

De atunci, au trecut 20 de ani, dar rana nu i s-a mai vindecat.

S-a resemnat ca o sa o poarte toata viata fara sa se planga, ba chiar multumind lui Dumnezeu ca patania lui i-a adus vindecare sufleteasca, si a fost pilda altora care au aflat-o de la el.

( Extras din Pilde mariane, Pr.Gheorghe Ciuraru, Editia I-a, Editura Serafica, Roman, jud.Neamt, 2007 )