Intrucat am scris despre cele trei Elisabete, si cele doua Beatrice ( din care una insa, nu are nimic de-a face cu instantele de judecata ), ma gandeam ca as putea ( daca o iau in considerare, pe aceasta din urma, care este doctorita - dintotdeauna ! ) sa amintesc si trei Beatrice.
Cea de-a treia Beatrice este o persoana de care imi amintesc cu mare placere si bucurie.
Pe ea am cunoscut-o la - asa se numea pe atunci - Curtea Suprema de Justitie ( actuala Inalta Curte de Casatie si Justitie ) si impreuna cu ea am fost la Biserica Sfanta Mina la o slujba ortodoxa, desigur dupa orele de program, dupa ziua de "tribunal".
Adica la sfarsitul zilei de lucru in instanta.
Sa fi fost prin anul 1996, nu... , prin 1997, cand am plecat cu ea la Biserica Sfantului Mina, am luat un autobuz de langa Tribunalul Municipiului Bucuresti ( acela care se afla pe strada Danielopol, unde azi este Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti - daca nu au avut loc mutari in rastimp, si din nou ! ), de la statia din fata blocului Turn, in fata caruia existau niste standuri, masute mici cu carti de drept, singura nu as fi stiut drumul, nu mai fusesem la acea biserica, apoi, dupa cateva statii de autobuz, am mers si pe jos o distanta.
In sfarsit, am ajuns si slujba incepuse, erau multi credinciosi in biserica, si dintr-o data, desigur, venind de la Judecatoria Sectorului 2, dupa ziua de munca, mi s-a parut ca din Iad, am intrat in Rai.
Beatrice era o fata credincioasa si l-a rugat pe preot sa ii sfinteasca o icoana pe care o adusese de acasa, dar nu fusese sfintita, si la sfarsitul slujbei, parintele a facut slujba de sfintire a icoanei.
Pe atunci, Beatrice era magistrat-asistent, dar apoi a terminat facultatea de Drept, si cred ca la un moment dat, cred, am intalnit pe cineva care o cunostea, tot din personalul instantelor, - poate a fost, poate nu a fost asa - sa imi fi spus cineva ca era de acuma la Tribunalul Municipiului Bucuresti, Beatrice ? Nu mai tin deloc minte.
Dupa perioada aceea in care am cunoscut-o la Curtea Suprema de Justitie, fiecare si-a vazut de viata ei si nu am mai stiu ce mai face.
Da, intr-o primavara, incepuse primavara dar inca purtam o haina din stofa ( mai subtire ) de culoare albastra, croita larg, "cloche" si de lungime trei sferturi, imi placuse mult cand am cumparat-o, avea un singur nasture mare, si de efect, auriu, iar gulerul hainei era asa... ,cum sa il descriu ? Era croit cam asa cum arata o floare, cum arata cala, cum se deschide cala ( o floare alba, mandra si inalta, imperiala si pura ). Si manecile albastre ale hainei erau largi, exact cum este "cupola", floarea in sine, cala, croite, deci ca forma.
Beatrice, tanara aceasta credincioasa, era o fata foarte fina si avea capsorul ei rotund, si parul tuns foarte scurt, incadra capul, ai fi spus capsorul unui tanar, si era blonda, purta mult haine de culoare neagra si fuste lungi de tot, asa cum se gaseau si am purtat si eu, pe atunci in Bucuresti, cand in primii ani dupa 22 decembrie 1989, multe haine din comert se spunea, erau fabricate in Turcia, dar puteau purta etichete diferite.
Beatrice nu era prea inalta, cam cat mine, sa fi fost putin mai scunda ca mine ? In schimb era mai plina si implinita decat mine, pe undeva nici nu era greu, eu eram tare slaba.
Si cred ca Beatrice era fiica de ofiter al Armatei.
Imi amintesc cand Valentina Tatulescu si-a mobilizat energia ca sa ma mute de la judecatoria sectorului 1, in acea perioada mergeam la Curtea Suprema de Justitie si tot atunci am cunoscut-o pe Beatrice, deci sa fi fost oricum prin anii 1995 (vara in care am fost mutata), si apoi, dupa mutarea mea.
Cea de-a treia Beatrice este o persoana de care imi amintesc cu mare placere si bucurie.
Pe ea am cunoscut-o la - asa se numea pe atunci - Curtea Suprema de Justitie ( actuala Inalta Curte de Casatie si Justitie ) si impreuna cu ea am fost la Biserica Sfanta Mina la o slujba ortodoxa, desigur dupa orele de program, dupa ziua de "tribunal".
Adica la sfarsitul zilei de lucru in instanta.
Sa fi fost prin anul 1996, nu... , prin 1997, cand am plecat cu ea la Biserica Sfantului Mina, am luat un autobuz de langa Tribunalul Municipiului Bucuresti ( acela care se afla pe strada Danielopol, unde azi este Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti - daca nu au avut loc mutari in rastimp, si din nou ! ), de la statia din fata blocului Turn, in fata caruia existau niste standuri, masute mici cu carti de drept, singura nu as fi stiut drumul, nu mai fusesem la acea biserica, apoi, dupa cateva statii de autobuz, am mers si pe jos o distanta.
In sfarsit, am ajuns si slujba incepuse, erau multi credinciosi in biserica, si dintr-o data, desigur, venind de la Judecatoria Sectorului 2, dupa ziua de munca, mi s-a parut ca din Iad, am intrat in Rai.
Beatrice era o fata credincioasa si l-a rugat pe preot sa ii sfinteasca o icoana pe care o adusese de acasa, dar nu fusese sfintita, si la sfarsitul slujbei, parintele a facut slujba de sfintire a icoanei.
Pe atunci, Beatrice era magistrat-asistent, dar apoi a terminat facultatea de Drept, si cred ca la un moment dat, cred, am intalnit pe cineva care o cunostea, tot din personalul instantelor, - poate a fost, poate nu a fost asa - sa imi fi spus cineva ca era de acuma la Tribunalul Municipiului Bucuresti, Beatrice ? Nu mai tin deloc minte.
Dupa perioada aceea in care am cunoscut-o la Curtea Suprema de Justitie, fiecare si-a vazut de viata ei si nu am mai stiu ce mai face.
Da, intr-o primavara, incepuse primavara dar inca purtam o haina din stofa ( mai subtire ) de culoare albastra, croita larg, "cloche" si de lungime trei sferturi, imi placuse mult cand am cumparat-o, avea un singur nasture mare, si de efect, auriu, iar gulerul hainei era asa... ,cum sa il descriu ? Era croit cam asa cum arata o floare, cum arata cala, cum se deschide cala ( o floare alba, mandra si inalta, imperiala si pura ). Si manecile albastre ale hainei erau largi, exact cum este "cupola", floarea in sine, cala, croite, deci ca forma.
Beatrice, tanara aceasta credincioasa, era o fata foarte fina si avea capsorul ei rotund, si parul tuns foarte scurt, incadra capul, ai fi spus capsorul unui tanar, si era blonda, purta mult haine de culoare neagra si fuste lungi de tot, asa cum se gaseau si am purtat si eu, pe atunci in Bucuresti, cand in primii ani dupa 22 decembrie 1989, multe haine din comert se spunea, erau fabricate in Turcia, dar puteau purta etichete diferite.
Beatrice nu era prea inalta, cam cat mine, sa fi fost putin mai scunda ca mine ? In schimb era mai plina si implinita decat mine, pe undeva nici nu era greu, eu eram tare slaba.
Si cred ca Beatrice era fiica de ofiter al Armatei.
Imi amintesc cand Valentina Tatulescu si-a mobilizat energia ca sa ma mute de la judecatoria sectorului 1, in acea perioada mergeam la Curtea Suprema de Justitie si tot atunci am cunoscut-o pe Beatrice, deci sa fi fost oricum prin anii 1995 (vara in care am fost mutata), si apoi, dupa mutarea mea.
Intr-adevar, asa cum am povestit, intre 1993 si 1999 am fost de doua ori mutata, mai intai de la sectorul 1 la sectorul 2, dupa aceea exact in sens invers, de la 2, la 1.
De fiecare data cu Referat care se termina cu propunere de sanctionare - rasplata in sine pentru a cuteza sa lucrezi, sa muncesti si inca intr-o instanta judecatoreasca - dar Referatul care mi-a adus mutarea nu mi-a fost inmanat niciodata, nici macar in copie, un exemplar.
Nici nu mi-a fost macar facuta lectura acelor Referate.
Cand insa, am fost sanctionata prima data in vara 1995, Valentina Tatulescu a tinut sa imi trimita prin Viorica Negru, daca nu cumva nu mi-a dat-o ea insasi, Decizia Curtii de Apel Bucuresti prin care mi se comunica sanctionarea, si taierea din salariu pe o perioada de 3 luni, asa cum am scris in vara 1995 am lucrat numai Citatii intr-un birou, cu o foarte tanara si buna colega, o chema Liliana, ii spuneam Lili, dar i-am uitat numele de familie, ea nu a fost mult timp angajata, de altfel era casatorita si a intrat in concediu de nastere, dupa aceea nu mai stiu nimic despre ea, - deci nu am mai intrat in sedinta publica de judecata, ca o grefiera de sedinta.
Pentru ca un judecator - deci acum spun judecator - sa fie mutat, transferat, detasat, si chiar si promovat, de la instanta unde functioneaza, la o alta instanta, este nevoie in mod expres sa fie intrebat judecatorul in chestiune si el sa isi dea acordul sau.
In lipsa acordului judecatorului de a fi mutat, transferat, detasat, promovat ( chiar ) - judecatorul, potrivit principiului inamovibilitatii de care se bucura, ramane pe locul pe care se afla, la instanta unde functioneaza.
Insa de acest Principiu al inamovibilitatii se bucura numai si numai judecatorul, nici macar procurorul care se bucura numai de stabilitate, iar grefierul de nici unul dintre aceste doua principii mentionate.
Acest principiu al inamovibilitatii este consacrat de Constitutia Romaniei in articolul sau 125, si de Statutul magistratului, adica Legea 304/2004.
Acest principiu al inamovibilitatii este consacrat de Constitutia Romaniei in articolul sau 125, si de Statutul magistratului, adica Legea 304/2004.
Prin urmare, inca din vara anului 1995 am vazut si am trait pe pielea mea, caracterul discretionar al actiunilor unui presedinte de judecatorie, in speta al Valentinei Tatulescu, apoi al celor de la judecatoria sectorului 2 bucuresti, unde oamenii, cu mic cu mare, au fost mai amabili, mai destinsi ( fata de judecatoria sector 1 bucuresti cand era condusa de Valentina Tatulescu ! ), insa nu au ezitat si li s-a parut si lor firesc, sa fiu mutata de la judecatoria sector 2 bucuresti, tot prin modalitatea si mijlocul unui Referat cu propunere de sanctionare.
Voi scrie inca o data, dar nu imediat acum, textul articolului 125 din Constitutia Romaniei, pana atunci, sa amintesc ca l-am scris si incadrat in chenar, la inceputul uneia dintre postarile mele anterioare.
Dintre colegele mele grefiere de sedinta, pe care le-am gasit in noul meu birou in vara anului 1995, de la judecatoria sectorului 2 bucuresti, si de mai tarziu, sau din alte birouri ale aceleiasi judecatorii, pot aminti pe : Ionela Burniche, - in 2005 aveam sa aflu ca s-a pensionat, ea a devenit grefiera (peste mai multi ani, dupa ce am fost colega ei de birou) - dnei Elena Ursulescu, la Curtea de Apel, Sectia a II-a Penala, apoi Camelia Romascu, Gabriela Fatu, care o avea si pe sora ei Vali ( Valentina ) Fatu la aceeasi judecatorie 2, aceasta din urma, cand in 1998 am fost din nou mutata la judecatoria sector 1, s-a mutat si ea la Arhiva Judecatoriei Sector 1 Bucuresti, Gabriela Manole, care de mai multi ani este avocata ( Gabriela este una din primele mele colege de birou, de la judecatoria sectorului 1 bucuresti, ea se afla in primul meu birou in care am fost repartizata si am lucrat in septembrie 1993, la data angajarii mele in Justitie, cand am fost in vara 1995 mutata la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, Gabriela Manole m-a urmat dupa un timp, si din nou am devenit colege de birou, de data aceasta la judecatoria sectorului 2 bucuresti ).
Daca nu ati ametit numai citind - noi am trait pe viu - aceasta va poate da o imagine despre mobilitatea Personalului intr-o instanta de judecata, mai precis intre instantele de judecata, sau de la o instanta la alta.
Ca o mingiuta de ping-pong.
Ping si pong si am mutat grefiera !
Pong si ping si iar am mutat grefiera !
Daca nu ati ametit numai citind - noi am trait pe viu - aceasta va poate da o imagine despre mobilitatea Personalului intr-o instanta de judecata, mai precis intre instantele de judecata, sau de la o instanta la alta.
Ca o mingiuta de ping-pong.
Ping si pong si am mutat grefiera !
Pong si ping si iar am mutat grefiera !
Imi amintesc de Valentina Tatulescu care avea spiritul negotului, nu spun al comertului, ci al negotului, in virtutea acestui spirit si talent, ea obisnuia sa spuna tare in biroul nostru, cand vroia sa ma mute sau sa mute pe cineva, mai intai a mutat-o pe Valerica Barbu, pe ea a promovat-o la Curtea de Apel Bucuresti ("pentru ca vorbeste, vorbea prea mult" - a spus Valentina Tatulescu) si spunea - oricum era un principiu al ei de viata, izvorat din experientã presupun, experienta si-o forma atunci, cu noi, mutandu-ne pe noi, spunea asa : "Trebuie sa il / o vorbesc frumos pe cutare, daca vreau sa il / o mut de aici, altfel nu il vrea nimeni ! Nu mi-l ia nicio instanta !"
Si acum sa vedem cat de frumos ne vorbea Valentina Tatulescu pe noi cand dorea sa ne mute, pe mine in tot cazul :
Dupa promovarea Valericai Barbu la Curtea de Apel, si avand in vedere ca Valerica fusese grefiera de sedinta a Valentinei Tatulescu, eu am preluat rolul ei si am alcatuit completul de judecata, devenind la randul meu grefiera Valentinei Tatulescu, de sedinta.
In acelasi complet, pe atunci intra si Tania Zorila, judecatoare la judecatoria sectorului 1 bucuresti si colega de birou a judecatorilor Tiberius Barbacioru si Eduardo Resteanu ( biroul in care avea sa vina in anul 1998 o alta colega, poate chiar Mihaela Lamaita Ciocea ).
Si acum sa vedem cat de frumos ne vorbea Valentina Tatulescu pe noi cand dorea sa ne mute, pe mine in tot cazul :
Dupa promovarea Valericai Barbu la Curtea de Apel, si avand in vedere ca Valerica fusese grefiera de sedinta a Valentinei Tatulescu, eu am preluat rolul ei si am alcatuit completul de judecata, devenind la randul meu grefiera Valentinei Tatulescu, de sedinta.
In acelasi complet, pe atunci intra si Tania Zorila, judecatoare la judecatoria sectorului 1 bucuresti si colega de birou a judecatorilor Tiberius Barbacioru si Eduardo Resteanu ( biroul in care avea sa vina in anul 1998 o alta colega, poate chiar Mihaela Lamaita Ciocea ).
Intr-o zi, ma aflam in biroul presedintei, judecatoarei Valentina Tatulescu, am avut ocazia cand i-am devenit grefiera de sedinta, si dupa ce i-am dus un dosar pe care il dorea, il dorea pentru ca de la Politie venise, trimis fiind, un mandru si falnic ofiter ( subofiter ) care masura aproape 2 metri si care obisnuia sa vina cand era vorba de dosarele penale, dupa ce deci, ea a vazut dosarul si eu am stat la o distanta de biroul ei, intre ea ( ea era la birou asezata ) si ofiterul de Politie imbracat civil, mi-a spus ca il pot lua, m-am apropiat sa il iau, si dupa ce l-am luat, mi-a spus, mi-a lansat : "Asa, sper ca nu ai luat nimic, vreo hartie, de pe masa mea ! "
Am ramas perplexa.
Eu nu luam si nu iau hartiile si lucrurile nimanui.
A fost cel putin de prost gust ca ea a spus asa ceva, si desigur ca am fost indignata, mi-am spus pe moment, ca poate glumeste in stilul ei propriu, cine stie ?
Ma intreb daca si alti oameni au stilul acesta, sau poate il preiau auzind pe cineva, de pilda pe ea.
Exista oameni care oricand preiau un comportament al altei persoane, fara sa se gandeasca prea mult.
In mod clar nu am luat si nu iau hartiile nimanui, foile de pe birou, acte sau simple hartii de scris, asa incat nu stiu ce anume a intentionat ea, sau poate pur si simplu dorea intentionat sa fie grosolana, sa umileasca.
Alte colege de la judecatoria sectorului 2 bucuresti din vara anului 1995, incepusem sa le amintesc, Carmen Airimitoaie, o colega buna cu care la sfarsit de program uneori, in unele zile, mergeam pe jos de la Palatul de Justitie, de la birou, treceam Dambovita pe podul din fata blocului Turn ( am mentionat si blocul Turn mai sus ) si intram in magazinele de confectii mai ales, si intrucat mergeam asa agale, ca la plimbare, negrabindu-ne, se insera, incepea sa se lase seara, sau se intuneca de-a binelea cand ajungeam la un magazin cu preparate din peste si cu peste, cu icre, la "Delta", acolo unde de mai multi ani incoace se aflã, pe un colt, Pizza Hut, de la Universitate, in intersectia aceea semaforizata, daca traversezi ajungi la fostul magazin "Romarta Copiilor", adica vis-a-vis de Cercul Militar.
Impreuna cu Carmen ne continuam drumul pe jos, pe Calea Victoriei, pana dincolo de Ateneul Roman, inspre statia de la Biserica sau Catedrala Luterana, unde ne opream si luam un autobuz spre casa, Carmen intotdeauna cobora inaintea mea, si eu mai aveam de mers de acolo.
In vara 2007 cand ma aflam la practica la Curtea de Apel, la Sectia a II-a Penala, am vazut in Listele de la Arhiva Penala care indicau birourile, personalul repartizat si telefoanele de interior, numele colegei mele Carmen si am plecat in cautarea ei.
I-am gasit noul ei birou, la Sectia Comerciala a Curtii de Apel, exact pe locul in care se afla Arhiva Civila a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti in anii 1993-1995 si 1998, inceputul 1999.
Inainte de a ajunge la Curtea de Apel, insa, Carmen a fost promovata Tribunalul Municipiului Bucuresti, unde am vizitat-o de vreo doua ori in biroul ei, eram inca grefiera atunci.
Cladirea in care se afla in acei ani Tribunalul Bucuresti, pe str. Danielopol, intotdeauna in timpul iernii era bine incalzita si in birouri era foarte cald.
In schimb insa, eu am avut birourile cand am lucrat, numai in Palatul de Justitie, in primii ani, era complet rece si neincalzit iarna, era cumplit, apoi prin... nu mai stiu ce an, dupa mutarea mea in vara 1995 la Judecatoria 2, tin minte ca intr-o iarna caloriferele incepusera sa fie usor incalzite, caldute, insa incaperile erau mari si caloriferele nu faceau fata, iar pe coridoare era de-a dreptul foarte frig.
In vara 2007, desi doream sa o revad pe Carmen, colega mea cu un par frumos si natural blond-cenusiu si cu ochii ei albastri, care facuse Liceul german din Bucuresti, nu am gasit-o in biroul ei, o alta fosta colega de-a mea, din 1998 de la judecatoria 1, Felicia Vasile, mi-a spus ca nu este la serviciu intrucat a dat o masina peste Carmen si de aceea lipseste.
Alte colege de la judecatoria sectorului 2 bucuresti din vara anului 1995, incepusem sa le amintesc, Carmen Airimitoaie, o colega buna cu care la sfarsit de program uneori, in unele zile, mergeam pe jos de la Palatul de Justitie, de la birou, treceam Dambovita pe podul din fata blocului Turn ( am mentionat si blocul Turn mai sus ) si intram in magazinele de confectii mai ales, si intrucat mergeam asa agale, ca la plimbare, negrabindu-ne, se insera, incepea sa se lase seara, sau se intuneca de-a binelea cand ajungeam la un magazin cu preparate din peste si cu peste, cu icre, la "Delta", acolo unde de mai multi ani incoace se aflã, pe un colt, Pizza Hut, de la Universitate, in intersectia aceea semaforizata, daca traversezi ajungi la fostul magazin "Romarta Copiilor", adica vis-a-vis de Cercul Militar.
Impreuna cu Carmen ne continuam drumul pe jos, pe Calea Victoriei, pana dincolo de Ateneul Roman, inspre statia de la Biserica sau Catedrala Luterana, unde ne opream si luam un autobuz spre casa, Carmen intotdeauna cobora inaintea mea, si eu mai aveam de mers de acolo.
In vara 2007 cand ma aflam la practica la Curtea de Apel, la Sectia a II-a Penala, am vazut in Listele de la Arhiva Penala care indicau birourile, personalul repartizat si telefoanele de interior, numele colegei mele Carmen si am plecat in cautarea ei.
I-am gasit noul ei birou, la Sectia Comerciala a Curtii de Apel, exact pe locul in care se afla Arhiva Civila a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti in anii 1993-1995 si 1998, inceputul 1999.
Inainte de a ajunge la Curtea de Apel, insa, Carmen a fost promovata Tribunalul Municipiului Bucuresti, unde am vizitat-o de vreo doua ori in biroul ei, eram inca grefiera atunci.
Cladirea in care se afla in acei ani Tribunalul Bucuresti, pe str. Danielopol, intotdeauna in timpul iernii era bine incalzita si in birouri era foarte cald.
In schimb insa, eu am avut birourile cand am lucrat, numai in Palatul de Justitie, in primii ani, era complet rece si neincalzit iarna, era cumplit, apoi prin... nu mai stiu ce an, dupa mutarea mea in vara 1995 la Judecatoria 2, tin minte ca intr-o iarna caloriferele incepusera sa fie usor incalzite, caldute, insa incaperile erau mari si caloriferele nu faceau fata, iar pe coridoare era de-a dreptul foarte frig.
In vara 2007, desi doream sa o revad pe Carmen, colega mea cu un par frumos si natural blond-cenusiu si cu ochii ei albastri, care facuse Liceul german din Bucuresti, nu am gasit-o in biroul ei, o alta fosta colega de-a mea, din 1998 de la judecatoria 1, Felicia Vasile, mi-a spus ca nu este la serviciu intrucat a dat o masina peste Carmen si de aceea lipseste.
Si Carmen Airimitoaie era fiica de ofiter al Armatei.
Despre Raluca Nicolae, am auzit prin anul 2001 poate, sau dupa acest an, dar nu mai stiu cine mi-a spus, ca ar fi inceput sa lucreze la Curtea Suprema de Justitie ( ICCJ ) si ea facea facultatea sau o si terminase, ma refer la facultatea de drept.
( Nu stiu daca nu era magistrat-asistent ? ! )
De altfel, angajatii instantelor, personalul auxiliar, la el ma refer, erau multi colegii nostri, arhivari, grefieri, care faceau in acei ani facultatea de Drept, unii au si plecat din judecatorie, si-au gasit un loc de munca bun, dar unii pe moment, cel putin dupa ce au terminat facultatea cred ca au ramas pe loc, in acelasi serviciu, pe aceeasi pozitie.
Era insa dificil pentru ca ei trebuiau sa si munceasca, si in instante, la judecatorie munca cerea atentie marita, vigilenta crescuta, promptitudine, rezistenta la efort, la stres si zilele de munca erau lungi - daca era dupa volumul de munca in sine, nu se sfarseau niciodata, ar fi trebuit sa muncesti zi si noapte.
Inainte ca Palatul de Justitie sa se renoveze, sa fie renovat, munca in instanta cerea si o imunitate naturala si crescuta, deoarece la beci sau in arhive chiar, la subsol erau se spunea, soareci, sobolani.
Si ar fi aparut si niste ciuperci.
Dintr-un articol de presa despre conditiile de lucru in instante, si munca grefierilor, dar cred ca si din anii in care eram grefiera, am auzit ca unii s-ar fi imbolnavit de anumite ciuperci.
O alta colega si o colega buna si foarte linistita, grefiera la judecatoria sector 2, era in anii aceia despre care am povestit, Manuela Breazu Radut.
Pe Manuela Breazu am intalnit-o chiar la un examen in facultate, la examenul de procedura civila, am aflat ca era in continuare grefiera si lucra de acum la Tribunalul Bucuresti.
Dupa demisia mea in 1999, de la judecatoria 1, cu Manuela Breazu Radut m-am intalnit in parc, se casatorise - asta parca se intamplase cand eram inca colege ... ? - si avea un copilas mic si dragalas cu care iesea la plimbare, in parcul nostru, era vara si cald si soare si multa liniste.
Apoi insa, din nou nu am mai stiut nimic de Manuela.
Teodora Dragnea era o alta grefiera si cu mare vechime, la judecatoria sector 2, ea avea intotdeauna sedinte in care predominau dosarele penale, si era colega de birou cu Pavel... Felicia ? ( poate nu imi amintesc corect prenumele colegei ), o vreme Pavel Felicia a fost chiar grefiera-sefa la judecatoria sector 2, poate dupa plecarea grefierei-sefe Gabriela ( Gaby ) Dragnea-Tudorache, care terminase Dreptul si ulterior a devenit avocata, apoi grefiera-sefa a judecatoriei sectorului 2 bucuresti a fost chiar Raluca Nicolae.
Sa fi fost putin inainte de mutarea mea in februarie 1998 la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Dupa ce am fost mutata din nou, la judecatoria sector 1 bucuresti, in februarie 1998, dupa un timp, Raluca Nicolae s-a mutat si ea la judecatoria 1 si a devenit grefiera-sefa a judecatoriei sectorului 1 bucuresti.
Despre Teodora Dragnea, sau Teo, nu mai stiu cine mi-a spus ca s-ar fi pensionat.
Sa fi fost putin inainte de mutarea mea in februarie 1998 la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Dupa ce am fost mutata din nou, la judecatoria sector 1 bucuresti, in februarie 1998, dupa un timp, Raluca Nicolae s-a mutat si ea la judecatoria 1 si a devenit grefiera-sefa a judecatoriei sectorului 1 bucuresti.
Despre Teodora Dragnea, sau Teo, nu mai stiu cine mi-a spus ca s-ar fi pensionat.
Liliana Antosicã ( cred ca Liliana o chema ? ), Cristina Misai, o alta Carmen ( i-am uitat numele de familie ) si alte grefiere al caror nume l-am cam uitat, au lucrat si ele la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, in acei ani, si anume 1995-inceputul 1998.
O alta colega a mea de birou, la judecatoria sector 2, a fost Nicoleta Bereanu, care si ea facea facultatea de drept.
Apoi, dupa un timp am avut o noua colega ( si nou-venita in colectiv ) Irina Tatar, pe care cred ca am revazut-o prin anul...sa fi fost prin anul... eram studenta... in 2006 sau dupa 2006, eram insa inca studenta, la Tribunalul Bucuresti, cand ne-am intersectat pe un culoar, dar nu ne-am oprit nici ea, nici eu, eu cred ca era chiar ea, dar mi s-a parut ca s-a ingrasat foarte mult si parea foarte palida, galbena, mi-am spus eu de la statul prea mult in birou, dar sa nu fie si de la ficat, Irina avea o piele alba frumoasa, mai ales foarte alba si era pistruiata si roscata, saten-roscata, cu parul coafat amplu, ondulat usor, si lungut. O fata frumoasa.
Ah, dar am vrut sa nu o uit pe - mai intai sa o mentionez pe Steluta Avanu, care ocupase biroul sau masuta de lucru, unde avea sa vina Irina Tatar, apoi Steluta s-a mutat in alt birou, ea avea o fiica, inca mica pe atunci, care am impresia ca a terminat si ea facultatea de Drept.
Nu doream sa o uit pe Alice Irina ( o chema oare si Irina ) Plesa Pescaru.
Alice Plesa Pescaru intra in sedinte de judecata care aveau multe dosare penale.
Sedinta ei, era o sedinta numita "de penal", adica in care predominau dosarele penale.
La un moment dat Alice ne-a dat o veste buna, si anume ca se va casatori.
Cu totii am hotarat ca trebuie sa ii facem un dar de nunta, la inceput de casatorie.
Alice si-a cunoscut sotul, despre care auzisem ca era inginer si lucra la "Optinova", adica vis-a-vis de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, din biroul meu de grefiere eu chiar vedeam prin ferestrele mari, magazinul "Optinova" si Biserica Domnita Balasa, dar Alice Pescaru Plesa nu se afla cu mine in birou.
Da, il cunoscuse exact asa, el o vedea trecand cand pleca de la birou si incetul cu incetul si-a facut curaj si a facut cunostinta cu ea. (La inceput, isi faceau cu mana, prin geamul mare al magazinului de ochelari si lentile de contact, numit Optinova. Asa au inceput idila lor).
S-au casatorit, si dupa aceea nu am mai stiut nimic de Alice Pescaru Plesa.
Insa cineva mi-a spus, poate Manuela, ca Alice s-a despartit de sotul ei.
Nu m-am mirat, pentru ca in general din instinct, desi nu mereu, de aceea si spun, in general, instinctul meu inregistreaza anumite reactii si ma alerteaza, imi spune " parca ceva nu imi place aici ".
Si cand am aflat ca a divortat Alice, mi-am adus aminte ca intr-o zi, imediat dupa ce se casatorise, Alice a venit la serviciu, la judecatoria 2 si ne-a povestit ca noaptea nu putuse sa doarma, o duruse rau o masea si toata noaptea s-a rotit prin casa, se plimba de durere.
In schimb, sotul ei a dormit neintors si, desi erau proaspat casatoriti, el nici ca s-a trezit la durerea sotiei sale iubite.
Manuela, sau persoana care mi-a dat vestea ca Alice Pescaru Plesa a divortat, cred ca Manuela cand ne aflam pe o banca in parc, intr-o vara, mi-a spus si ca, atunci, cu ocazia despartirii, iubitul ei sot, i-a spus lui Alice ca s-a insurat cu ea numai pentru ca Alice are casa ei !
Alice avea casa parintilor ei, si nu stiu - nu stiu, poate ca da insa - daca ei mai traiau !
Si nu am scris, nu am scris din nou, textul articolului 125 din Constitutia Romaniei, intitulat "Statutul judecatorilor".
O alta colega a mea de birou, la judecatoria sector 2, a fost Nicoleta Bereanu, care si ea facea facultatea de drept.
Apoi, dupa un timp am avut o noua colega ( si nou-venita in colectiv ) Irina Tatar, pe care cred ca am revazut-o prin anul...sa fi fost prin anul... eram studenta... in 2006 sau dupa 2006, eram insa inca studenta, la Tribunalul Bucuresti, cand ne-am intersectat pe un culoar, dar nu ne-am oprit nici ea, nici eu, eu cred ca era chiar ea, dar mi s-a parut ca s-a ingrasat foarte mult si parea foarte palida, galbena, mi-am spus eu de la statul prea mult in birou, dar sa nu fie si de la ficat, Irina avea o piele alba frumoasa, mai ales foarte alba si era pistruiata si roscata, saten-roscata, cu parul coafat amplu, ondulat usor, si lungut. O fata frumoasa.
Ah, dar am vrut sa nu o uit pe - mai intai sa o mentionez pe Steluta Avanu, care ocupase biroul sau masuta de lucru, unde avea sa vina Irina Tatar, apoi Steluta s-a mutat in alt birou, ea avea o fiica, inca mica pe atunci, care am impresia ca a terminat si ea facultatea de Drept.
Nu doream sa o uit pe Alice Irina ( o chema oare si Irina ) Plesa Pescaru.
Alice Plesa Pescaru intra in sedinte de judecata care aveau multe dosare penale.
Sedinta ei, era o sedinta numita "de penal", adica in care predominau dosarele penale.
La un moment dat Alice ne-a dat o veste buna, si anume ca se va casatori.
Cu totii am hotarat ca trebuie sa ii facem un dar de nunta, la inceput de casatorie.
Alice si-a cunoscut sotul, despre care auzisem ca era inginer si lucra la "Optinova", adica vis-a-vis de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, din biroul meu de grefiere eu chiar vedeam prin ferestrele mari, magazinul "Optinova" si Biserica Domnita Balasa, dar Alice Pescaru Plesa nu se afla cu mine in birou.
Da, il cunoscuse exact asa, el o vedea trecand cand pleca de la birou si incetul cu incetul si-a facut curaj si a facut cunostinta cu ea. (La inceput, isi faceau cu mana, prin geamul mare al magazinului de ochelari si lentile de contact, numit Optinova. Asa au inceput idila lor).
S-au casatorit, si dupa aceea nu am mai stiut nimic de Alice Pescaru Plesa.
Insa cineva mi-a spus, poate Manuela, ca Alice s-a despartit de sotul ei.
Nu m-am mirat, pentru ca in general din instinct, desi nu mereu, de aceea si spun, in general, instinctul meu inregistreaza anumite reactii si ma alerteaza, imi spune " parca ceva nu imi place aici ".
Si cand am aflat ca a divortat Alice, mi-am adus aminte ca intr-o zi, imediat dupa ce se casatorise, Alice a venit la serviciu, la judecatoria 2 si ne-a povestit ca noaptea nu putuse sa doarma, o duruse rau o masea si toata noaptea s-a rotit prin casa, se plimba de durere.
In schimb, sotul ei a dormit neintors si, desi erau proaspat casatoriti, el nici ca s-a trezit la durerea sotiei sale iubite.
Manuela, sau persoana care mi-a dat vestea ca Alice Pescaru Plesa a divortat, cred ca Manuela cand ne aflam pe o banca in parc, intr-o vara, mi-a spus si ca, atunci, cu ocazia despartirii, iubitul ei sot, i-a spus lui Alice ca s-a insurat cu ea numai pentru ca Alice are casa ei !
Alice avea casa parintilor ei, si nu stiu - nu stiu, poate ca da insa - daca ei mai traiau !
Si nu am scris, nu am scris din nou, textul articolului 125 din Constitutia Romaniei, intitulat "Statutul judecatorilor".
Va trebui sa il scriu cu alta ocazie....si, da, va trebui sa vedem cum reactioneaza sefii cand un angajat ii "paraseste", nu pe ei, ci instanta, pentru ca, atunci cand lucrezi si totul e ok ( pentru tine ), cineva, poate chiar si seful cauta sa scape de tine, sa te determine sa pleci, sa nu mai lucrezi in instanta, dar daca vrei tu sa pleci, unii sefi reactioneaza neplacut.
Sa vedem cum, si de ce oare ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu