Dacia, instantele si tiparele de comportament ( 9 ).Mihaela Lãmâita Ciocea ( 7 )

À brebis tondue, Dieu mesure le vent ! – God tempers the wind to the shorn lamb !

Point ne sera noyé qui doit être pendu - If you are born to be hanged, then you’ll never drown !

             

Dacia, instantele si tiparele de comportament

Istoria dosarului în care apare Dacia : (1990?)-1998 -1999 / 2006 – 2011 ( 9 )
Mihaela Lãmâita Ciocea ( 7 )

In mod evident, intre 1993-1999 in cadrul instantelor de judecata nu am vazut reactii cu adevarat sanatoase, oamenii nu erau nici plini de bunavointa, nici dornici, si spun doritori, dornici, de a cauta o solutie pentru problemele lor pe care in mod clar le aveau, daca nu aveau probleme insa aveau nemultumiri, insatisfactii, frustrari, iar acestora de acasa sau din viata personala li se adaugau problemele de la locul de munca.

Uimeste faptul ca Personalul incadrat al instantelor nu se manifesta si nu da dovada de bunavointa, uneori nici de buna-credinta, se comporta abuziv, discretionar, esti lasat efectiv la bunul plac si la dispozitia si la instinctele unei persoane - cel mai adesea un / o sef (a ), cum era in trecut Valentina Tatulescu.

Nu stim toate faptele "bune", sau sa le spun chiar rele, direct, pe care le-au facut unii dintre acestia, insa ar trebui sa le stim, sa le aflam, sa le cunoastem.

Sigur ca lipsa de insusiri frumoase, socheaza la un magistrat, la un judecator.

Pur si simplu socheaza, pentru ca tu ai incredere in el / ea in discernamantul, in judecata, in rationamentul magistratului, dar esti departe de realitate si iti faci iluzii daca ai incredere intr-un magistrat - mai ales cand el se afla in functie de conducere.

Eu sunt convinsa ca exista si defecte, erori de judecata, o judecata defectuoasa, si acesta este un aspect separat de capacitatea de a memora, a invata pe dinafara cursurile de Drept, cum am aflat ca se pretindea ( in 1996 de pilda ) la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti.

Omul trebuie, fiinta umana are mai multe aptitudini, capacitati, care ii sunt specifice si un judecator ar trebui sa le aiba in mod ideal, pe cat mai multe, daca nu pe toate.

Faptul ca inveti cu usurinta pe dinafara, nu implica ca ai o judecata corecta, ca esti capabil de un rationament de bun-simt, sanatos.

Au existat in timp si judecatori care au ales sa plece, au ales ei, din judecatorie, si sa isi schimbe profesia, desi au ramas in domeniul Dreptului ca preocupare si activitate

Pentru ca am inceput de la tiparele de comportament, voi spune ca angajatii au, adesea, au si preiau, urmeaza modele de comportament gresite, sau poate ca unii dintre ei vor aduce ca argument faptul ca au urmat un ordin.

Cum e ordinul ?

In judecatorie, propriu-zis nu poti primi "ordine", ma refer ca la Armata, dar intr-adevar concret, poti primi indemnuri, sau "ordine", cum a fost de pilda intrebata grefiera-sefa Raluca Nicolae in anul 1998 la Judecatoria Sector 1 Bucuresti, de presedintele TMB, judecatorul Dan Lupascu, de ce anume, ea, Raluca Nicolae, mi-a platit mie, grefierei Marcov, orele suplimentare ?

In mod indirect, daca nu si direct, probabil si direct, i s-a spus sa nu se mai repete, sa inceteze pe viitor, sa imi mai plateasca orele suplimentare !

Nu as fi stiut ce reactii are judecatorul Dan Lupascu, daca Raluca Nicolae nu mi-ar fi spus !

Cu privire la dosarele instantelor care dispar, ele sunt, cred, de doua categorii : 1. dosarele care pur si simplu dispar, dar dupa un timp, re-apar, si 2. dosarele care dispar si raman asa, disparute.

In perioada 1993-1995 - prima mea "sedere" la Judecatoria Sector 1 Bucuresti, in calitate de grefiera de sedinta, am descoperit, cu stupoare, intr-o buna zi, ca nu gasesc n dosar.

Ca atare, asteptand putin de tot ( o ora, doua ) m-am dus la biroul Grefierei-Sefe a Judecatoriei 1, dna Viorica Negru, si i-am spus despre acest fapt, care pe atunci, ma speriase la culme, foarte puternic, anume, ca nu gasesc un dosar.

De felul ei, Viorica Negru, ca si Raluca Nicolae erau femei tacute, rezervate, care la propriu, cand lucrau si se aflau la serviciu, puteau fi vazute in mare parte din timp, cum isi tin la propriu !- da, capul in pamant, in jos !

De altfel ele evitau contactul vizual, pentru ca uneori pur si simplu cred ca totusi, le era rusine si nu suportau cand iti spuneau vreo - grozavie ! voi arata la ce ma refer - sa te priveasca direct in ochi !

Era evident ca aceste femei, ele insele au/aveau o viata grea si plina de frustrari.

Intrucat, daca nu ti-am gresit cu nimica, si eu te pot privi in ochi, tu de ce nu poti face la fel cand vorbesc cu tine ?

Ei bine, revenind la dosarul disparut, ma nelinistisem si ma intrebam ce voi face, si neputand sta locului, m-am dus de cateva ori in biroul grefierei-sefe, dna Viorica Negru, sperand ca o voi intalni acolo si pe Valentina Tatulescu, presedinta judecatoriei sector 1, la care, in clipa aceea, ma aflam la inceputul activitatii mele de grefiera intr-o instanta, nu indrazneam sa intru, dar ma gandeam sa o fac.

M-am plimbat eu asa, de cateva ori, intre biroul meu ( pe atunci la etajul 2 al Palatului de Justitie, aripa de cladire, ale carei ferestre privesc exact cladirea Tribunalului Bucuresti, de pe strada Danielopol - in anul 1993 ma refer, atentie ! ) si biroul grefierei-sefe a Judecatoriei sector 1, pana cand, grefiera-sefa care stia ce ma framanta, mi-a spus asa : "De ce tot spui ca nu gasesti dosarul ? ", si inca a spus : "Nu mai spune ca nu gasesti dosarul, nu te mai agita atata, de ce tot spui asta ? O sa apara dosarul !"

Nu cred ca Valentina Tatulescu personal sa imi fi spus asta, dar cand am auzit ce mi se spune, sincer, am crezut ca nu aud bine.

Ma si intrebam cum, de unde, cand va reaparea dosarul pe care il cautam ?

Stia cineva din instanta, din conducere, ceva, despre el, unde s-ar afla ?

Stiti ceva ?

Aveam o buna amica, prietena, care prin 1996, 1997 era deja avocata.

Cat am lucrat 6 ani, grefiera, lipsa cate unui dosar, a dosarelor, disparute, regasite, reaparute, a fost o problema.

Prietena mea nu spunea nimic.

La cativa ani dupa ce mi-am dat demisia, ea mi-a spus cu zambetul care o caracteriza, parea ca intotdeauna o amuza situatiile complicate sau delicate sau care puteau face nefericirea omului : "Nu stiai ca unii avocati, isi studiaza la cabinetul lor, dosarele instantei ? " , "Da, mi-a spus si mie un coleg ( avocat ) asa : "Colega, de ce stai in Arhiva sa citesti dosarul, cand poti sa il iei la cabinetul tau de avocatura sa il studiezi in liniste ? "

Adica, ea stiuse in toti acei ani in care eu, - "prietena" cu ea - cautam disperata dosare care dispareau misterios si de care raspundeam si ea tacuse !

Mare prietena, buna educatie !

Oh, dar saga instantelor e destul de lunga, sau nu e asa scurta...

Trebuie sa precizez ceva, sau sa repet : grefierul-sef al instantei urmeaza ordinele si instructiunile fie al presedintelui instantei unde lucreaza, fie al unui presedinte de la o instanta superioara, adica de la cineva mai mare in functie.

Ce a urmat ? Dosarul pe care eu il cautam atunci prin 1993, 1994, a reaparut, sunt aproape sigura, pentru ca nu am mai fost nelinistita, in schimb, in primavara anului 1995, si dupa ce predasem sub semnatura colegului de la Arhiva Civila a Judecatoriei Sector 1 Bucuresti, mai multe dosare si unul anume - in jurul caruia un avocat a tinut sa faca scandal - un avocat, despre care s-a spus ca era amic, prieten sau in fine, in bune relatii cu Valentina Tatulescu, a venit sa caute dosarul predat de mine, la mine, in biroul meu de grefieri.

Oricat i-am explicat ca nu am si nu mai am dosarul lui, sincer ma bucuram ca nu il mai am in lucru si ca il predasem, a fost inutil, pentru ca acel avocat a insistat si se intorcea continuu in biroul meu si imi cerea mie dosarul.

El se numea Silviu Constantinescu. ( Ne aflam in primavara 1995 la Judecatoria Sector 1 Bucuresti ).

Omule, sa te aiba Dumnezeu in supravegherea lui ce nenorocit ai fost !

Ce nenorocit, ce ticalos !

Sa te vada pe tine si pe toti urmasii tai Dumnezeu !

Cat este lumea de mica ! Peste mai multi ani, in 2002-2003 am lucrat la fundatia elvetiana Terre des Hommes - cu sediul in strada sapte ( sau zece ) mese, o strada ce dadea in Calea Mosilor, cu vile, la parterul unei vile se afla sediul fundatiei noastre, care insa, avea nevoie de o functie romaneasca pentru a-si angaja Personalul, si astfel a recurs la fundatia "Familia si Ocrotirea Copilului" sau  FOC, cu sediul mai departe, prin strada Pericle Gheorghiu.

La fundatia Terre des Hommes, avocata - Ana Vadan -fundatiei, fusese, cu cativa ani in urma, am aflat, avocata stagiara a avocatului Silviu Constantinescu !

Acest avocat, in 1995, in primavara, la judecatoria sector 1 bucuresti, revenea continuu in biroul meu si imi cerea dosarul pe care nu il mai aveam.

Am coborat personal in Arhiva Civila si am cerut permisiunea colegilor arhivari sa caut dosarul, le-am explicat deci cu ce scop ma aflam in Arhiva Civila.

Colegii nu s-au opus si am cautat pe raft, acolo unde ar fi putut sa se afle, dosarul - dosarele erau aranjate potrivit termenelor lor de judecata si pe complete - insa nu l-am gasit.

Am luat dosar cu dosar de mai multe ori la rand, incet, sa vad daca nu cumva dosarul cautat de mine, nu a intrat in coperta altui dosar, dar, inutil, a fost degeaba !

In tot acest timp, timpul trecea si eu aveam de lucru, si nu puteam sa continui sa lucreze incheierile de sedinta in dosarele aflate in lucru, iar Valentina Tatulescu intotdeauna imi reprosa ca am mult de lucru ( ca si cum nu tot ei imi dadeau mult de lucru, ca si cum nu aceasta era situatia in instante ) !

Dumnezeu De Sus, sa dea ca fiecare dintre acesti oameni sau altii ca ei, si descedenta lor, sa fie pusi in situatia in care ei au pus pe altii ca mine si pe mine ! Sa isi caute dreptatea, si pentru ei sa nu se gaseasca !

Ei bine, acest avocat a venit continuu in biroul meu si ma tinea din lucru, in tot acest timp, Valentina Tatulescu astepta deznodamantul !

Faptul ca eu nu aveam dosarul lui, se putea verifica printre dosarele mele, in biroul meu.

De altfel, imediat ce el m-a reclamat Valentinei Tatulescu si ea mi-a facut Referat cu propunere de mutare disciplinara la Judecatoria Sector 4 Bucuresti, si sanctionare, dosarul - care era unul subtire, cu coperti albe - a  REAPARUT IMEDIAT IN ARHIVA CIVILA, S-A GASIT.

S-a gasit  EXACT PE RAFTUL PE CARE SI PRINTRE DOSARELE  intre care il cautasem de mai multe ori la rand !

Cu acea ocazie, am fost sanctionata si timp de 3 luni de zile am primit un salariu scazut, adica mi-au taiat, retinut un procent din salariu, am fost mutata la Biroul Citatii, toata vara 1995, la Judecatoria Sector 2 Bucuresti si nu am mai intrat in sedinta de judecata, desi eram grefier de sedinta !

Dar ce a facut acest avocat ?

Intr-o zi, pe cand isi cauta dosarul la mine - probabil el stia unde se afla dosarul lui ! sunt aproape sigura ca stia - el a venit in birou - ca de obicei, caci isi luase un obicei din a sosi in biroul meu sa caute ce nu ii puteam da, caci nu aveam -  a intrat in birou si si-a deschis Agenda lui de avocat, personala, si nu ma privea in fata, in ochi, direct, ii cam curgea saliva, i se adunase saliva pe gingii si in dreptul buzelor, si suparat, mi-a spus ca : "Eu te iau pe dumneata, de mana, si te duc jos, in masina mea !".

Am vrut sa il intreb, spontan : "De ce ? Vom gasi dosarul tau, in masina ta ? "

Afirmatia lui, catre mine, a fost corelata cu aparent, ceva lipsit de importanta, si anume, in agenda sa, la pagina deschisa, se afla un calendar, un simplu calendar, care infartisa o fata frumoasa, care ne arata spatele ei, fesele ei - frumoase, o fata bine facuta de altfel ! - purta ciorapi negri, din aceia cred care se purtau in trecut cu port-jartier, si care in partea de sus nu mai stiu cat era de imbracata sau invers, dezbracata, ea ne intorcea insa fata, capul, cu chipul ei frumos, in tot cazul, daca el privea calendarul si imi spunea mie ca ma duce jos in masina lui, si cum imi intoxica zilele si nu ma lasa sa lucrez, si era de evidenta rea-credinta, m-am gandit ca el nu se comporta ca un avocat !

Nu trebuie sa uitam ca ne aflam in primavara anului 1995 si nici macar in anul 2013, cand vremurile s-au mai schimbat in materie de vestimentatie a unor fete frumoase.

Ne aflam la etajul 2 al Palatului de Justitie si in biroul de grefieri care avea un perete sau zid comun, cu biroul Valentinei Tatulescu, presedinta Judecatoriei Sector 1 Bucuresti.

Ei bine, ce puteam sa fac ?

L-am dat afara din birou, si pentru ca ma chinuise cateva zile si era de rea-credinta, am ridicat tonul si i-am spus, asta, vazand ca nu iese si refuza sa plece din fata mea, ma privea si pe fata lui era un inceput schitat de ranjet, sau mie asa mi s-a parut, astepta, si nu l-am lasat sa astepte, si am ridicat tonul ( m-am gandit ca oricum e de rea-credinta si era, dovada ca imediat i-a reaparut dosarul in arhiva dupa acel moment ! ) si i-am repetat cu fermitate : "Iesi afara, porcule ! Acum ! Aici te afli intr-un birou de grefieri ! "

Ulterior, matusa mea m-a intrebat : "De ce nu i-ai spus "porcusorule" ? "

In acel moment, in sala de judecata care comunica cu biroul nostru, printr-o usa, presedinta completului de judecata a suspendat sedinta si a iesit din sedinta, sa vada ce se intampla in biroul grefierilor.

Dupa ce sedinta a fost suspendata, in tot cazul a fost reluata si terminata dupa suspendare, am fost sa stau de vorba pe marginea acestei conduite incredibile a avocatului Silviu Constantinescu - a fost un unicat printre avocati aceasta persoana ! a fost un unicat printre avocati ! era incredibil ! - cu judecatoarea cea tanara si foarte cumsecade, echilibrata si frumusica foc, care era Adina Bojincã.

In birou se afla si o alta judecatoare amabila, intotdeauna foarte discreta si care nu avea niciodata nimic impotriva angajatilor instantei, a grefierilor si in general nu avea nimic cu nimeni, niciodata, ea se numea Antoaneta Nedelcu.

Adina Bojinca, - vai ! dar ce a urmat apoi, ! - si Antoaneta Nedelcu, mi-au spus ca nu am ce sa fac, ca nu pot face nimic, intrucat avocatul acesta este bun prieten cu Valentina Tatulescu si ca, de altfel el are un comportament urat, si lor le-a facut curte, in felul sau caracteristic, ( Adina Bojinca era maritata si avea un copil, iar despre Antoaneta nu imi amintesc daca era casatorita atunci ) si s-a purtat urat si neplacut si fata de ele, dar ca are trecere cum se spune.

Am ramas cateva minute in biroul celor doua judecatoare, de la etajul 2 al Palatului de Justitie, in celalalt capat al culoarului Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti ( dar nu in celalalt capat al cladirii Palatului de Justitie ), si ele pareau, cel putin Adina Bojinca afectate de ceea ce se intamplase.

Dupa cateva zile, imediat in zilele care au urmat, ma aflam in biroul grefierei-sefe Viorica Negru, in anticamera Valentinei Tatulescu, si dintr-o data, asteptand ca Viorica Negru sa ridice capul ( capul ei intotdeauna plecat ) din Registrele instantei, in spatele meu am auzit o respiratie destul de greoaie, ca si cum cineva a facut un efort sau a urcat scarile.

Intr-adevar, am intors capul si in clipa aceea am vazut ca in spatele meu se afla un barbat care astepta si el ca Viorica Negru sa isi indrepte atentia spre noi.

Aveam sa aflu imediat ca el era procuror, se numea Bojinca si era sotul Adinei Bojinca, era un barbat tanar, dar totusi avea o varsta ( adica nu chiar 18 ani ).

Imediat dupa ce l-am dat afara din biroul de grefieri, pe avocatul acela incredibil in conduita sa, desigur, el s-a dus la Valentina Tatulescu sa se planga de mine.

De altfel el imi tot spunea ca trebuie sa ii gasesc dosarul, acela despre care ii tot aratam ca l-am predat in arhiva civila sub semnatura arhivarului, si imi spunea si ca va vorbi cu Valentina Tatulescu daca nu ii dau dosarul !

Insa, dupa ce l-am dat afara si a alergat, instant, in biroul Valentinei Tatulescu, ea a venit la mine si mi-a spus ca ma va sanctiona, nu mai stiut tot ce a spus, dar a zis si ca vrea ca eu sa plec "de aici", "din instanta", "din instanta mea" .

Avocatul, a actionat si el, separat de Referatul cu propunere de sanctionare intocmit de Valentina Tatulescu, pe care Valentina nu mi l-a aratat, si nu l-am vazut, dar din el, un extras, o mica fraza, ceva, mi-a reprodus, mi-a citit, ulterior, in audienta, Presedintele Curtii de Apel Bucuresti, judecatorul Giroveanu, la care am putut intra in audienta, dupa ce am vorbit si cu cei doi unchi ai mei care m-au ajutat sa ma angajez ( in instante nu te puteai angaja daca cineva nu te recomanda, nu "garanta" pentru tine si nu lucrase in sistemul instantelor sau nu lucra in sistemul instantelor ), si care se afla si in prezenta vicepresedintelui Curtii de Apel Bucuresti, judecatorul Zarafiu.

Eram in anul de gratie 1995, in primavara, vara batea la usa si afara erau zile calde, senine si insorite.

Avocatul Silviu Constantinescu a scris o reclamatie, o plangere, pe care i-a dat-o prietenei lui, Valentina Tatulescu, si in care a solicitat sa fiu scoasa din Justitie, pentru ca, aprecia el, sunt o nebuna !

Stii bine, cavalerule avocat, Silviu Constantinescu ca nu eu cautam dosare asa-zis disparute in Arhiva Civila, prin birourile grefierilor si al judecatoarelor maritate, si nu mie imi curgea saliva din gura, in timp ce in agenda personala aveam semn de carte un calendar cu frumoasa fata de la Pagina 5, din ziarele de astazi ( anul 2013 ) !
Dragutule, mi-ai facut tu mie mult rau, dar Dumnezeu e mare si nu doarme !

Judecatorul Giroveanu, la inceput cand m-am aflat in biroul sau si al judecatorului Zarafiu, cei doi judecatori imparteau acelasi birou, umbros, frumos si confortabil mobilat cu covoare pe jos, si cu jilturi si cu tot confortul, a fost retinut, nu prea dorea sa ma bage in seama - am inteles de la alte grefiere ca asa este / era stilul pe acolo - dar am impresia sincer, e o impresie aceasta, incepuse sa ma priveasca din spatele Referatului Valentinei pe care il avea pe masa, si cred ca - e o impresie - cred ca putin asa, i s-a facut rusine, sau a avut o mica tresaltare constiinta lui.

La inceput deci, stateam in tacere, el tacea, Zarafiu tacea si eu taceam.
In fond ce aveam de facut, dosarele asteptau sa fie lucrate, dar erau oricum asa de multe, tot timpul multe si mereu mai multe, cu fiecare saptamana !
Intr-un tarziu, judecatorul Giroveanu a inceput sa vorbeasca.
Mi-a vorbit destul de retinut, insa mi-a mentionat faptul ca Valentina Tatulescu are orgoliu si este presedinta Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, si in cauza aceasta dintre mine si ea, orgoliul ei trebuie satisfacut.
Insa, judecatorul Giroveanu, numai el stie tot ce a scris Valentina Tatulescu in acel Referat de sanctionare, m-a mutat si mi-a spus ca ma muta la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, si nu la judecatoria sectorului 4 bucuresti, cum isi dorea Valentina Tatulescu.

Judecatorul Giroveanu, in stilul sau caracteristic, in care mi se adresa mie, o grefiera de sedinta, mi-a spus asa, pe undeva, mi-a adus la cunostinta o "simpla" informatie, si anume ca, iata, instantele functioneaza si cu unii angajati, unii dintre acestia lucrand la Arhivele instantelor, care au cazier judiciar, dar pentru care insista vreo ruda de-a lor, vreun ministru si atunci ei, desi au cazier judiciar, sunt angajati in instantele judecatoresti.
Deoarece, nu-i asa - asa este - Curtea de Apel Bucuresti era instanta care incheia sau desfacea, dupa caz, contractele de munca, cel putin ale Personalului auxiliar ( avea sa se numeasca asa, cred eu putin mai tarziu ) alcatuit din : grefieri, arhivari, registratori, grefieri-dactilografi si grefieri-registratori.

Voi continua sa scriu si in alta postare, pe blog, acum, este suficient ....