Pilde mariane (Din minunile Maicii Domnului) :
Revolutia franceza si certificatul de civism
Revolutia Franceza a facut multe victime, multi au murit atunci in luptele de strada, in inchisori si pe esafod.
Dupa decapitarea Regelui Ludovic al XVI-lea si a Reginei Maria Antoaneta, s-a instalat teroarea, care in Paris si in alte orase ale Frantei, a trimis mii de oameni la ghilotina, fara nicio judecata sumara si formala, acuzati de anti-patriotism, sau de tradare.
Ca sa poti scapa, aveai nevoie de un Certificat de Civism, pe care il obtineai, fie aratandu-te prin vorba si prin lupta un inflacarat revolutionar, fie cumparand cu bani, protectia unui patriot recunoscut ca atare si influent.
Chiar si acesti patrioti se suspectau intre ei, se denuntau unii pe altii ca dusmani ai poporului, la cel mai mic gest sau vorba necugetata si interpretata ca dusmanoasa.
Un asemenea denunt echivala cu moartea, fiindca Justitia nemiloasa nu-si mai dadea osteneala sa-l verifice, si nici nu te lasa sa te aperi.
Printre acesti patrioti cazuti in dizgratie, a fost si unul, Ioachim Allard, iacobin infocat, care in masacrele de la 2 septembrie 1792 comise impotriva clericilor inchisi la manastirea carmelita din Paris, aratase un mare zel ucigas.
Allard a sfarsit prin a fi acuzat in Adunarea Conventiunii, cã nu se aratã indeajuns atasat cauzei revolutiei.
Temandu-se de arestare, el s-a ascuns intr-un han de la periferia capitalei unde s-a dat drept un calugar oarecare ; in putinele ore cat a stat singur inchis in camera lui, el a meditat, cu manie si amaraciune, la nedreptatea ce i se facea de catre fostii lui tovarasi, si la nestatornicia prieteniilor omenesti.
Politia i-a dat de urma si l-a arestat in timpul noptii.
A fost dus la o inchisoare unde se aflau de-a valma, oameni de toate conditiile, care isi asteptau randul la executie, caci ghilotina functiona fara intrerupere.
A fost pentru el o noapte groaznica, in intunericul inchisorii.
Spre dimineata, cand lumina zilei a razbatut prin fereastra cu gratii, a vazut langa el un batranel care-si recita linistit Rozariul, depanandu-i boabele.
- Ce faci, mosule ? Mai termina odata cu bombaneala ta ! Ce tot repeti aceleasi cuvinte ?
- Ce repet eu, sunt rugaciunile Tatal Nostru si Ave Maria ( Bucura-te, Marie cea plina de har ... ), imi spun Rozariul care pentru noi este singura mangaiere.
- Cum ? Tu mai crezi in prostiile acestea ?
- Cum sa nu cred ? Sunt doar preot catolic.
- Incantat de cunostinta, a spus batjocoritor Allard. Si ce mangaiere poti tu gasi in asta ?
- Mangaierea pe care voi nu o aveti, si taria de a indura cu rabdare suferinta.
Batranul l-a privit cu atentie, apoi i-a zis :
- Ti-am spus ca sunt preot. Eu m-am ocupat cu educatia copiilor, patruzeci de ani numai asta am facut. Cum as putea tocmai acum, in pragul mortii, sa ma lepad de ceea ce mi-a fost credinta o viata intreaga ? Hai sa iti spun o Poveste, ca sa mai treaca timpul :
In scoala pe care o conduceam, a fost pe vremuri un copil pe care il adusese parohul din satul lui, iar noi l-am primit si l-am crescut cativa ani.
Se arata foarte ascultator si evlavios la Sfanta Fecioara.
Mie mi-a fost foarte drag.
Ei bine, ce sa crezi, copilul acesta a devenit unul dintre cei mai inversunati revolutionari si dusman al preotilor.
Se spune ca, in timpul masacrelor din septembrie, a taiat cu mana lui, cu un topor, capul unui preot.
Dumnezeu sa-l ierte !
A cazut apoi in dizgratie, in nenorocire, si nu vrea sa recunoasca mana lui Dumnezeu care l-a lovit ca sa-l mantuiasca.
Ba, isi mai bate joc si de Sfanta Fecioara, pe care in copilarie o cinstea si o iubea.
Te-am recunoscut, dragul meu ! Tu esti Ioachim Allard, pe care l-am iubit si il iubesc si acum.
Tu nu-ti mai aduci aminte de mine, am imbatranit, dar eu te-am recunoscut de cum te-am vazut.
O luna incheiata au stat impreuna in acea inchisoare.
Batranul preot piarist, Parintele Lucault, a fost luat si dus apoi la ghilotina.
Ioachim Allard a fost eliberat.
Cand a iesit din inchisoare, nu mai era omul care intrase.
Sfanta Fecioara i-a rasplatit evlavia din copilarie, prin aceasta intalnire providentiala care l-a transformat sufleteste.
El insusi a povestit toate acestea.
( Extras din Pilde mariane, Pr.Gheorghe Ciuraru, Editia I-a, Editura Serafica, Roman, jud.Neamt, 2007 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu