Cu privire la Tiberius, pot spune ca in trecut, incepand din luna februarie 1998 in care am revenit la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, aveam nevoie de un judecator.
Aveam experienta trista si neplacuta, a rautatilor Valentinei Tatulescu ( anii 1993-1995 la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti ) la inceputul activitatii mele de grefiera de sedinta.
In incercarea ei de a ma vedea plecata de la judecatoria "ei", incepuse sa ma "aseze" in sedinta de judecata cu judecatoare care nu erau asa de simpatizate de grefieri in general, data fiind limba lor ascutita si placerea lor vadita spre critica.
Valentina a organizat cel putin o sedinta cu judecatorii, de colectiv, in care a indemnat oamenii sa fie contra mea, intr-atat de mult o supara prezenta mea.
Inca de atunci il cunoasteam pe Tiberius Barbacioru.
Era tanar si era judecator, era cam de seama mea, si asa este si astazi, foarte putini ani ne despart ca varsta.
Prin urmare, m-am gandit, desi judecatoria avea un alt presedinte, si Valentina Tatulescu nu mai era in colectivul judecatoriei sectorului 1 bucuresti, ea fusese promovata la o instanta superioara, ca ar fi lucru intelept sa imi caut judecator, ca sa nu preia, cine stie, si altii ideile si initiativele din trecut ale Valentinei acesteia.
Si m-am dus la Tiberius Barbacioru si i-am spus ca as vrea sa fiu grefiera lui, sa formam un complet stabil, iar el trebuia sa "ma ceara", grefierei-sefe a judecatoriei care alcatuia Planificarea sedintelor.
Tiberius Barbacioru nu s-a opus si prin urmare, lucrurile au decurs exact asa si am ajuns impreuna sa intram marti la orele 8h30 in completul I, in care erau multe dosare penale si multe dosare civile, insa cele penale predominau.
Vreau sa spun ca, desi incerc sa prezint mai usor si simplu lucrurile, ele au fost serioase si multe neplaceri si necazuri am avut de intampinat, pentru care am plans mult si am suferit mult.
Deci, desi am tendinta sa folosesc uneori putin umorul, asta nu inseamna ca am luat usor lucrurile, nici la momentul producerii lor si nici ulterior, dupa aceea.
Vreau sa spun ca, desi incerc sa prezint mai usor si simplu lucrurile, ele au fost serioase si multe neplaceri si necazuri am avut de intampinat, pentru care am plans mult si am suferit mult.
Deci, desi am tendinta sa folosesc uneori putin umorul, asta nu inseamna ca am luat usor lucrurile, nici la momentul producerii lor si nici ulterior, dupa aceea.
De fapt imi este ciuda, da, pentru ca lumea e atat de rea si de stupida uneori, ma intreb sincer de ce i-au facut rau lui Tiberius ?
Anul 1998 si inceputul anului 1999, pana la plecarea mea din Justitie, in ce priveste relatia de munca cu judecatorul Tiberius Barbacioru, am avut multa liniste, si mersul sedintelor de judecata nu a fost tulburat.
Iata, imi spuneam ca se poate si in Justitie, chiar si intr-o instanta de judecata, sa intalnesti un judecator cu care sa lucrezi cu adevarat civilizat si din toate punctele de vedere.
Sincer, auzind ce s-a intamplat dupa aceea, dupa demisia mea, am plans si cand am scris despre Tiberius am plans, au fost ani in care am scris despre toate neplacerile si despre viata din instantele de judecata si de multe ori plangeam in timp ce scriam.
Nu ma astept sa inteleaga infractorii, criminalii, brutele, salbaticii.
Blogul meu insa e citit de oameni civilizati, incepand cu colegii mei de facultate si prieteni.
O lume civilizata.
Blogul meu e deschis tuturor, si nici comentariile nu sunt inchise, blocate, insa nu are nimeni interesul sa comenteze urat pe acest blog.
Asa cum am spus, Tiberius era magistrat, judecator.
A fost numit la Judecatoria Sectorului 1 prin anul 1994 si atunci venea direct de pe bancile facultatii.
Dupa demisia mea in vara anului 1999, s-a intamplat ca, uneori, rar, sa mai trec prin Palatul de Justitie si sa ma intorc in fostul meu birou, sa imi vizitez colegele grefiere.
Uneori ma intalneam cu unchiul meu, avocatul Dumitru Andrei, care avea ziua de munca planificata, disciplinata, ziua pana dupa pranz, era in salile de judecata, apoi ziua se termina, mai ramanea putin, eventual cu tanara avocata stagiara cu care colabora pentru a stabili sarcinile pentru a doua zi, sau cele mai urgente, si apoi pleca acasa, unde avea vreo 2 ore de odihna dupa masa de pranz, si seara program de consultatii juridice.
Intr-o buna zi, cand am intrat in fostul birou, acela de la parterul Palatului de Justitie, incaperea de langa biroul "Legalizari", la inceput am schimbat cateva vorbe cu colegele, totul a fost firesc, am aflat de la ele ca judecatorul Vasile Bajan nu le mai era presedinte, si ca, in locul sau, judecatoria sectorului 1 bucuresti, il avea presedinte pe judecatorul Nicu Jidovu.
Auzisem de judecatorul acesta, Nicu Jidovu intrucat una din cele doua prietene procuroare de sedinta pe care le aveam din perioada anilor 1993-1995, fusese promovata de la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, la Parchetul de pe langa Tribunalul Municipiului Bucuresti, si intr-o zi cand am intalnit-o, locuiam pe atunci in acelasi cartier si impreuna mergeam acasa, spre casa, de multe ori ma invita la ea si petreceam dupa-amiezile sau inceputul serii stand de vorba si eventual privind emisiunea pe care ea o adora si nu o rata, numita "Pentru Patrie" ( ea adora Armata ).
Ea provenea dintr-o familie de ofiteri, iar eu aveam din partea mamei, in familie, unchi ofiteri ( desi erau in rezerva ).
Sau, cum sa spun, am avut si aveam unchi care au fost / fusesera / erau ofiteri ( in rezerva ).
Intr-o zi deci ( prin 1997, sau 1998 ? ), ne aflam la iesirea din Palatul de Justitie, cand, din cladirea vecina, a Tribunalului Municipiului Bucuresti, situata pe atunci pe strada Danielopol, iesea un barbat, un domn.
Prietena mea, care de acum, isi avea noul ei birou in cladirea TMB, mi-a atras atentia spre acel barbat si mi-a spus ca intra cu el in sedinta de judecata, la TMB, acela fiind judecatorul care conducea completul de judecata in care ea era procurorul ( procuroarea ) de sedinta.
Ei bine, ea a mai spus atunci, ca acel domn, se numeste Nicu Jidovu, sau in tot cazul Jidovu.
Prin urmare, candva incepand cu vara anului 1999, poate din 2000, judecatorul Jidovu fusese numit presedinte al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, aflasem de la fostele mele colege de birou, grefiere de sedinta.
Dupa ce mi-au dat vestea aceasta, colegele mi-au spus si ca noul presedinte le-a spus sa nu piarda timpul in orele de program, sa il economiseasca, sa il foloseasca mai bine, si cum asta ?
Ei bine, lucrand continuu la masina de scris, incheierile de sedinta si lucrarile din dosarele instantei, fara a mai face pauza, fara a ridica capul din masina de scris.
Sa nu mai priveasca pe geam, sa nu mai ia pauza de masa, si sa lucreze continuu, astfel vor termina lucrarile mai repede, era parerea noului presedinte al instantei.
Da, sigur, cum am spus eu am facut in acei ani, dupa plecarea mea, cateva vizite, la intervale de timp, fostelor mele colege.
Cred totusi ca judecatorul Jidovu era presedintele instantei cand am aflat si o veste care m-a ingrijorat.
Una din colege mi-a spus, si pe urma a completat o alta, dar sigur, colegele parca nu ar fi vrut sa spuna, totusi nu au rezistat, ca Tiberius a fost promovat la Tribunalul Municipiului Bucuresti, la o Sectie Civila.
Deja pana aici eram uimita, pentru ca el intra intr-o sedinta de dosare penale, in special.
In acelasi timp, si in legatura cu un dosar de la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, incepuse o ancheta, iar Tiberius era anchetat.
Eram uimita, si din ce in ce mai puternic.
De ce ?
Asa cum eram sigura ca este, Tiberius era nevinovat.
Nu facuse niciun rau.
De altfel era un bun judecator, calm, si inteligent, bine pregatit si avea si experienta de acum.
Un tanar foarte capabil si un om profund echilibrat.
Ce se intamplase ?
Pentru a explica, va trebui sa ma intorc putin in timp.
Atunci cand am anuntat, in decembrie 1998, ca voi pleca din judecatorie, si ca imi dau demisia, presedintele instantei m-a rugat sa aman prezentarea demisiei cu sase luni de zile, deoarece, in locul si postul meu de grefiera, urma sa vina o noua angajata, care nu era grefiera, si care nu putea obtine mai devreme transferul sau de la Ministerul Afacerilor Externe unde lucra ( inca ).
Intr-adevar, postul se pierdea daca eu plecam si in locul meu nu putea veni imediat o alta grefiera, si am fost de acord, prin urmare am beneficiat de unicul meu concediu fara plata din cei sase ani in care am lucrat in judecatorii, din ianuarie, pana in iunie 1999, luna in care mi-am prezentat efectiv demisia.
Intr-adevar, in vara, in luna iunie 1999 m-am intors la judecatorie, dar voi reveni separat asupra "despartirii" mele de judecatorie, si mi-am prezentat demisia.
In locul meu a venit deci o noua grefiera, care insa nu cunostea meseria de grefier, asa cum nici eu nu o cunosteam in septembrie 1993, data angajarii mele in Justitie.
Colegele mele nu mi-au spus nimic despre cine ar fi fost grefiera de sedinta a lui Tiberius Barbacioru, dupa plecarea mea, sau, daca au spus ceva, am uitat, insa, cred, da, cred ca in locul meu, in completul I de marti, ora 8h30 a intrat noua grefiera.
Sau, daca nu ea, atunci in tot cazul, eu asa imi spun, imi explic, o alta grefiera dar tot una care nu avea experienta.
La momentul plecarii mele din instanta, cam toate grefierele, inclusiv cele mai noi, incepusera totusi sa fie obisnuite cu mersul dosarelor, cu sedintele de judecata, isi intrasera in ritm.
Sedinta completului I de judecata, din ziua de marti, ora 8.30, avea multe dosare penale si dintre acestea, in destul de multe, erau persoane fizice arestate, arestati cum li se spunea.
Aceste dosare, prin specificul lor, beneficiau de prioritate absoluta in lucrarile dosarului, aveau intaietatea.
Intrucat masurile care privesc arestarea preventiva, atunci cand sunt luate, sau cand se hotaraste asupra lor, de catre judecator - presedintele completului de judecata, sunt consemnate intr-o incheiere de sedinta care se da cu recurs.
De obicei, procurorul de sedinta promoveaza recursul, atunci cand masura este in favoarea inculpatului, a persoanei aflate in stare de arest preventiv.
In mare, cam aceasta este situatia.
Recursul e calculat pe zile, si de obicei, termenele se cer a fi respectate, si arestatul preventiv sa nu fie nici pus in libertate, sau liberat mai devreme, dar nici mai tarziu.
In cazul in care persoana arestata preventiv este liberata - pusa in libertate, sub anumite conditii prevazute de lege ( in acest sens codul de procedura penala dispune si ne arata intreaga procedura care se aplica ), este necesar ca locul de detentie sa fie instiintat imediat, deci se cere a fi scrisa, efectuata o adresa catre locul de detentie.
La fel, daca inculpatul ramane in stare de arest, intrucat asa dispune judecatorul, locul de detentie trebuie incunostintat de ceea ce judecatorul a dispus.
In tot cazul, de multe ori, un politist ne astepta, daca eram grefieri de sedinta si lucram in aceste sedinte de dosare penale, pe coridor pentru a prelua adresa pe care noi, grefierii trebuia sa o efectuam.
Pentru a scrie o astfel de adresa, grefierul de sedinta are nevoie de datele inculpatului, si deci de dosarul penal in chestiune.
Asa cum spuneam mai sus, cata vreme am alcatuit completul de judecata cu Tiberius Barbacioru care conducea minunat o sedinta de judecata, nu au fost neplaceri de niciun fel.
A fost o perioada de mare liniste, in viata agitata a unei instante judecatoresti.
Insa, dupa plecarea mea, lucrurile nu au decurs in acelasi mod.
Si totusi, da, am impresia ca noua grefiera a instantei, a fost aceea care a devenit grefiera completului I de marti.
Sau cineva chiar mi-a spus expres aceasta ? Se poate...
Atunci cand judecatorul dispune asupra masurii arestarii preventive el are nevoie de dosar.
S-a intamplat ca, un astfel de dosar penal cu arestati sau macar cu cel putin un arestat, sa ramana la judecatorul Tiberius Barbacioru in dulap, si nu la grefiera de sedinta, care in mod firesc trebuie sa rezolve lucrarile care se impun, in dosarul respectiv.
Tiberius Barbacioru era si asistent universitar la o universitate particulara, nu stiu daca azi mai este, la Universitatea Titulescu mi se pare.
Procuroarea de sedinta, ar fi fost o femeie ? a invocat mai apoi, ca nu a putut formula recurs, intrucat nu avea dosarul, iar Tiberius Barbacioru nu se afla in judecatorie sa i-l dea, dosarul nefiind la grefiera de sedinta.
Se pare ca, atunci cand Tiberius a venit, le-a dat dosarul insa, se mai pare si ca, arestatul din dosar a fost pus in libertate, avand in vedere ca in lipsa dosarului procurorul de sedinta nu a putut declara recurs impotriva incheierii de sedinta prin care Tiberius a dispus asupra masurii arestarii preventive.
In biroul in care eu lucrasem, erau colegele mele cu mai multi ani vechime, unele, decat mine, altele cu o vechime cam la fel de mare, si in sfarsit altele noi, care insa avusesera timpul cum am scris mai sus, sa isi intre in ritm si sa stie cum sa lucreze.
Intrucat aveam dosarele acestea penale in lucru, care necesitau atentie crescuta si a fi lucrate urgent, imediat dupa terminarea sedintei de judecata, macar in parte, la nivelul acelor adrese catre locul de detentie, eu aveam si il rugasem pe Tiberius Barbacioru sa imi precizeze numarul lui de mobil ( motivat si de faptul ca cineva ma intrebase insistent unde este si cand il poate gasi, cred ca voi reveni asupra acestei persoane, dar nu intr-un dosar penal ).
Ulterior a fost nevoie sa il sun o singura data, nu mai mult din cate imi amintesc, si aceasta in legatura cu faptul ca il cauta un barbat cu parul alb.
( Da, avea parul complet alb, exact ca si, chiar semana ( doar nu o fi chiar el ma intrebam eu ? ) cu acel barbat cu parul alb, despre care am spus ca statea la rand la Audiente, la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti prin anul 1997, la presedintele instantei, judecatorul Valentino Acatrinei ).
In cele din urma, inclin sa cred ca noua grefiera, ultima venita in instanta, cea fara experienta in munca de grefier, a devenit grefiera completului I.
Pentru ca ea nu a reactionat.
In plus, i s-a mai reprosat lui Tiberius, cand o ancheta avea sa porneasca, inca ceva.
Tiberius solutionase un dosar, intrucat era de datoria lui, ca judecator, si redactase hotararea judecatoreasca, ( dactilografiata de grefierul-dactilograf, el insa o scria, o elabora, o compunea ), dar, se pare ca la randul lui nu isi gasise grefiera de sedinta, intrucat atat judecatorul ( presedintele completului ), cat si grefiera de sedinta trebuiau sa semneze sentinta judecatoreasca.
Intrucat nu a gasit grefiera de sedinta, din cate mi s-a spus, ar fi semnat el in locul ei.
Sunt indignata ca a fost pus in situatii asa urate si i s-a reprosat cu insistenta.
Pentru ca in Romania, cel putin pana azi, sistemul a fost absurd si ti se reproseaza uneori lucruri absurde.
Mi se pare un abuz, insa oamenii sunt rigizi si nu cred ca odata porniti pot asculta daca le spui ca e un abuz, sau e absurd sa ti se reproseze cã tu, - judecatorul care ai dat dezlegarea pricinii, solutia, care te-ai pronuntat, ai scris minuta, si ai scris, compus, motivat sentinta in functie de solutia ta proprie, - ai semnat si pentru grefierul de sedinta pe care nu l-ai gasit, cand ai vrut sa ii dai dosarul si hotararea la semnat.
In plus, se impune sa o spun, ma aflam in biroul lui Tiberius Barbacioru, pentru ca trebuia sa ma aflu acolo, cand un procuror de sedinta ne spunea ca un procuror in varsta, cunoscut de toti procurorii judecatoriei sectorului 1 bucuresti, si nu numai, a tinut ascuns in dulapul sau, mult timp, un an sau nu mai stiu cat, dosarul unui inculpat acuzat se pare de crima sau de o infractiune grava. Eu stiu ca era vorba chiar de crima.
Cu alte cuvinte, se stia ca procurorii insisi pot tine, depozita un timp indelungat, dosare penale in dulapurile sau in fichet-ele lor de la sediul Parchetului.
Si atunci, cum stau lucrurile ?
Cine are puterea mai mare, sau puterea, daca vrea tine depozitate mult timp, in mod intentionat, anumite dosare ale unor inculpati, daca e procuror, - si daca din greseala, un dosar penal cu un arestat preventiv ramane cateva zile in dulapul judecatorului, procurorul spune ca nu a fost posibil pentru el sa declare Recurs si deci reclamã lipsa dosarului si cere inculparea judecatorului ?
Cu privire la hotararile judecatoresti, ele se semnau in penal de catre judecatorul-presedinte al completului de judecata si grefierul de sedinta.
Grefierul de sedinta nu semna minuta in dosarele penale.
Atat minuta, cat si hotararea judecatoreasca in dosarele penale, erau opera judecatorului, el le dadea, el le pronunta, scria, redacta, si dactilograful le scria la masina de scris.
Uneori, unii judecatori isi dactilografiau chiar ei insisi hotararile judecatoresti.
Ce este minuta ?
Minuta este exact solutia pe care o da judecatorul pentru a dezlega o pricina, o cauza, este dezlegarea insasi a pricinii, a cauzei, iar dupa aceea, separat, pe o coala alba A 4 de scris, judecatorul scrie, elaboreaza si scrie hotararea judecatoreasca.
Minuta se scrie, de regula, in dosarul cauzei, in principiu se scria mi se pare ( la inceput, in dosarele civile, pe verso-ul actiunii sau cererii de chemare in judecata ) in dosarele penale, nu mai stiu daca se respecta o ordine pe o fila anume, insa pe spatele unei incheieri de sedinta, a unei file din dosar ( ma refer la dosarele penale de ora 8h30 ).
Minuta in materie penala se semna numai de judecatorul care o si dadea, si scria in dosar. Iar in materie civila, minuta se semna si de grefierul de sedinta.
Daca solutia, adica minuta era mai lunga, atunci ea se putea scrie separat, si atasa la dosar, eu parca asa imi amintesc, dar ar fi fost cazuri prea rare acestea.
Prin urmare, grefierul de sedinta trebuia sa semneze hotararea judecatoreasca, atat in civil, cat si in penal.
Dar, daca ne gandim logic, judecatorul, adica cel care dezleaga pricina sau solutioneaza cauza penala, dupa studiul dosarului si cantarirea, aprecierea probelor administrate, avand in vedere actele depuse in dosar, deci intregul dosar am putea spune, tot el este acela care in baza solutiei date de el, trebuie sa ia o foaie alba A 4, sau mai multe, si sa isi scrie solutia data in dosar de el, pe care sa o si motiveze.
Astfel, se scrie hotararea judecatoreasca care are anumite parti in alcatuirea ei.
La sfarsit, asa cum un scriitor sau un poet isi semneaza poezia compusa sau proza scrisa de el, judecatorul isi semneaza hotararea, opera lui.
Insa, codul de procedura cere ca si grefierul care a fost grefierul de sedinta, sa semneze hotararea judecatorului.
Insa grefierul nu are vreun rol in dezlegarea pricinii si nici nu motiveaza el hotararea.
Cel putin atunci asa proceda grefierul.
Dupa 1999 cand au fost angajati grefieri cu facultatea de Drept terminata si cu licenta in drept, li s-a cerut acestora, am auzit, sa motiveze ei hotararile judecatoresti, dar solutia pricinii o dã tot judecatorul. Caci numai judecatorul hotaraste.
Mi se pare foarte urat cand unii procurori se iau de - cum se exprima unii, colegii lor - judecatori sau poate si grefieri - cand ei pot ascunde si ascund, sau tin in depozit dosare ale unor inculpati un an de zile, cel putin ( am citit in presa ca sunt tinute si chiar mai multi ani de zile, relativ recent adica, am citit deci cazuri de dosare tinute peste un an in dulap ), - atunci, ei, procurorii sa ii reproseze unui judecator ca, timp de cateva zile nu au gasit un dosar si nu au putut vezi bine, declara Recurs, iar in lipsa recursului declarat, instanta sa fie nevoita, sau locul de detentie, sa puna in libertate arestatul preventiv.
Dar, ma intreb in lipsa dosarului, cum a fost pus in libertate arestatul preventiv ?
Din clipa in care dosarul se afla din greseala, la Tiberius in dulap, in biroul judecatorilor, si nu la grefiera care face adresa catre locul de detentie, prin care se pune in libertate un arestat preventiv ?
Acea adresa este foarte importanta si pentru a o redacta, la fel, ai nevoie de dosar, pentru a extrage din dosar, datele inculpatului si alte date necesare dupa caz.
Asa cum procurorul pentru a declara recurs are si el nevoie sa vada dosarul.
Daca procurorul de sedinta a spus ca, neavand dosarul, nu il poate studia si nu poate declara recurs, si prin urmare, instanta a fost nevoita sa puna in libertate arestatul, si l-a pus in libertate, cum s-a intamplat ?
La fel si grefierul de sedinta putea spune, nu am dosarul si nu pot scrie adresa catre locul de detentie pentru a fi pus in libertate arestatul ( avand in vedere ca procurorul din varii motive, nu a declarat recurs ), nu-i asa ?
In acest caz, al completului I de judecata, din ziua de marti, ora 8h30 candva, incepand din anul 1999 si din vara mai ales, asa cred, judecatorul care a condus sedinta de judecata si grefiera sa, nu s-au gasit cand au avut nevoie unul de prezenta celuilalt.
Judecatorul, in speta Tiberius Barbacioru nu si-a gasit grefiera de sedinta, cand a vrut sa ii inmaneze acesteia un dosar cu hotararea judecatoreasca redactata, pentru ca grefiera sa o semneze.
Tiberius a semnat propria lui hotarare si pentru grefiera lui, negasita.
La randul ei, grefiera de sedinta, putem spune, dar nu stim nimic cu privire la ea, caci a parut scoasa din ecuatie, spun ca a parut, care trebuia sa aiba dosarele penale ce necesitau lucrari urgente, nu a avut un dosar penal care se afla la Tiberius din greseala, iar Tiberius nu se afla in instanta.
Insa grefiera nu avea, si pesemne nu ceruse - desi putea prevedea, poate ca putea prevedea, numarul de telefon pentru a-i telefona judecatorului sa vina urgent, pentru ca un dosar penal in care ea are lucrari de facut, nu se gaseste si poate se afla la el, nici nu a anuntat - cred, nu am date precise - grefierul-sef, care il putea cauta si contacta pe judecator.
Grefiera a ramas deci in pasivitate, cam asta rezulta, eu caut sa imi dau seama ce s-a intamplat.
De ce i s-au facut in ancheta declansata ulterior, lui Tiberius aceste doua mari reprosuri : ( 1 ) ca a tinut un dosar penal in dulap, si lipsea din instanta, si in lipsa, parchetul nu a declarat recurs si arestatul a fost pus in libertate ; ( 2 ) ca a semnat el insusi, propria lui hotarare judecatoreasca, si pentru grefiera lui de sedinta, negasita.
Insa nu stiu despre ce dosar a fost vorba, adica ce presupunea concret masura arestarii preventive, in mare cam asta mi-au spus colegele mele de birou, ca i s-a reprosat lui Tiberius si ca este anchetat.
De fapt, asa cum se intampla la noi, anchetele incep, insa nu se incheie.
Ceea ce nu este firesc.
Colegele mele erau destul de speriate cu privire la ce i se intamplase lui Tiberius, si ancheta ar fi pornit, dupa plecarea lui de la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, cand se afla, promovat, judecator la TMB, la o Sectie, sau la Sectia Civila a TMB.
Intotdeauna este foarte importanta situatia de fapt, in toata logica ei simpla, si abia apoi vazut daca este sau nu este, cazul sa declansezi o ancheta.
Mai ales cand era vorba de un angajat, de un judecator, care lucrase atatia ani de zile foarte frumos.
Ei bine, mai departe s-a intamplat ca dupa ce a mai trecut un timp, poate nu foarte mult, Tiberius - pesemne si-a dat demisia, asa cred - a incetat sa mai fie judecator.
El a intrat in Barou si este un foarte bun avocat.
Iar pagina Baroului, la litera B ( de la Barbacioru ), in Tabloul Avocatilor Definitivi, ne arata, ne precizeaza data la care Tiberius Barbacioru a intrat in Baroul Bucuresti, acea data nu e indepartata de anul de gratie 1999.
Ma gandesc ca l-au determinat sa plece din magistratura, i-au facut neplaceri, sicane, l-au chinuit cu o ancheta absolut penibila si plina de rautate.
Anul 1998 si inceputul anului 1999, pana la plecarea mea din Justitie, in ce priveste relatia de munca cu judecatorul Tiberius Barbacioru, am avut multa liniste, si mersul sedintelor de judecata nu a fost tulburat.
Iata, imi spuneam ca se poate si in Justitie, chiar si intr-o instanta de judecata, sa intalnesti un judecator cu care sa lucrezi cu adevarat civilizat si din toate punctele de vedere.
Sincer, auzind ce s-a intamplat dupa aceea, dupa demisia mea, am plans si cand am scris despre Tiberius am plans, au fost ani in care am scris despre toate neplacerile si despre viata din instantele de judecata si de multe ori plangeam in timp ce scriam.
Nu ma astept sa inteleaga infractorii, criminalii, brutele, salbaticii.
Blogul meu insa e citit de oameni civilizati, incepand cu colegii mei de facultate si prieteni.
O lume civilizata.
Blogul meu e deschis tuturor, si nici comentariile nu sunt inchise, blocate, insa nu are nimeni interesul sa comenteze urat pe acest blog.
Asa cum am spus, Tiberius era magistrat, judecator.
A fost numit la Judecatoria Sectorului 1 prin anul 1994 si atunci venea direct de pe bancile facultatii.
Dupa demisia mea in vara anului 1999, s-a intamplat ca, uneori, rar, sa mai trec prin Palatul de Justitie si sa ma intorc in fostul meu birou, sa imi vizitez colegele grefiere.
Uneori ma intalneam cu unchiul meu, avocatul Dumitru Andrei, care avea ziua de munca planificata, disciplinata, ziua pana dupa pranz, era in salile de judecata, apoi ziua se termina, mai ramanea putin, eventual cu tanara avocata stagiara cu care colabora pentru a stabili sarcinile pentru a doua zi, sau cele mai urgente, si apoi pleca acasa, unde avea vreo 2 ore de odihna dupa masa de pranz, si seara program de consultatii juridice.
Intr-o buna zi, cand am intrat in fostul birou, acela de la parterul Palatului de Justitie, incaperea de langa biroul "Legalizari", la inceput am schimbat cateva vorbe cu colegele, totul a fost firesc, am aflat de la ele ca judecatorul Vasile Bajan nu le mai era presedinte, si ca, in locul sau, judecatoria sectorului 1 bucuresti, il avea presedinte pe judecatorul Nicu Jidovu.
Auzisem de judecatorul acesta, Nicu Jidovu intrucat una din cele doua prietene procuroare de sedinta pe care le aveam din perioada anilor 1993-1995, fusese promovata de la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, la Parchetul de pe langa Tribunalul Municipiului Bucuresti, si intr-o zi cand am intalnit-o, locuiam pe atunci in acelasi cartier si impreuna mergeam acasa, spre casa, de multe ori ma invita la ea si petreceam dupa-amiezile sau inceputul serii stand de vorba si eventual privind emisiunea pe care ea o adora si nu o rata, numita "Pentru Patrie" ( ea adora Armata ).
Ea provenea dintr-o familie de ofiteri, iar eu aveam din partea mamei, in familie, unchi ofiteri ( desi erau in rezerva ).
Sau, cum sa spun, am avut si aveam unchi care au fost / fusesera / erau ofiteri ( in rezerva ).
Intr-o zi deci ( prin 1997, sau 1998 ? ), ne aflam la iesirea din Palatul de Justitie, cand, din cladirea vecina, a Tribunalului Municipiului Bucuresti, situata pe atunci pe strada Danielopol, iesea un barbat, un domn.
Prietena mea, care de acum, isi avea noul ei birou in cladirea TMB, mi-a atras atentia spre acel barbat si mi-a spus ca intra cu el in sedinta de judecata, la TMB, acela fiind judecatorul care conducea completul de judecata in care ea era procurorul ( procuroarea ) de sedinta.
Ei bine, ea a mai spus atunci, ca acel domn, se numeste Nicu Jidovu, sau in tot cazul Jidovu.
Prin urmare, candva incepand cu vara anului 1999, poate din 2000, judecatorul Jidovu fusese numit presedinte al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, aflasem de la fostele mele colege de birou, grefiere de sedinta.
Dupa ce mi-au dat vestea aceasta, colegele mi-au spus si ca noul presedinte le-a spus sa nu piarda timpul in orele de program, sa il economiseasca, sa il foloseasca mai bine, si cum asta ?
Ei bine, lucrand continuu la masina de scris, incheierile de sedinta si lucrarile din dosarele instantei, fara a mai face pauza, fara a ridica capul din masina de scris.
Sa nu mai priveasca pe geam, sa nu mai ia pauza de masa, si sa lucreze continuu, astfel vor termina lucrarile mai repede, era parerea noului presedinte al instantei.
Da, sigur, cum am spus eu am facut in acei ani, dupa plecarea mea, cateva vizite, la intervale de timp, fostelor mele colege.
Cred totusi ca judecatorul Jidovu era presedintele instantei cand am aflat si o veste care m-a ingrijorat.
Una din colege mi-a spus, si pe urma a completat o alta, dar sigur, colegele parca nu ar fi vrut sa spuna, totusi nu au rezistat, ca Tiberius a fost promovat la Tribunalul Municipiului Bucuresti, la o Sectie Civila.
Deja pana aici eram uimita, pentru ca el intra intr-o sedinta de dosare penale, in special.
In acelasi timp, si in legatura cu un dosar de la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, incepuse o ancheta, iar Tiberius era anchetat.
Eram uimita, si din ce in ce mai puternic.
De ce ?
Asa cum eram sigura ca este, Tiberius era nevinovat.
Nu facuse niciun rau.
De altfel era un bun judecator, calm, si inteligent, bine pregatit si avea si experienta de acum.
Un tanar foarte capabil si un om profund echilibrat.
Ce se intamplase ?
Pentru a explica, va trebui sa ma intorc putin in timp.
Atunci cand am anuntat, in decembrie 1998, ca voi pleca din judecatorie, si ca imi dau demisia, presedintele instantei m-a rugat sa aman prezentarea demisiei cu sase luni de zile, deoarece, in locul si postul meu de grefiera, urma sa vina o noua angajata, care nu era grefiera, si care nu putea obtine mai devreme transferul sau de la Ministerul Afacerilor Externe unde lucra ( inca ).
Intr-adevar, postul se pierdea daca eu plecam si in locul meu nu putea veni imediat o alta grefiera, si am fost de acord, prin urmare am beneficiat de unicul meu concediu fara plata din cei sase ani in care am lucrat in judecatorii, din ianuarie, pana in iunie 1999, luna in care mi-am prezentat efectiv demisia.
Intr-adevar, in vara, in luna iunie 1999 m-am intors la judecatorie, dar voi reveni separat asupra "despartirii" mele de judecatorie, si mi-am prezentat demisia.
In locul meu a venit deci o noua grefiera, care insa nu cunostea meseria de grefier, asa cum nici eu nu o cunosteam in septembrie 1993, data angajarii mele in Justitie.
Colegele mele nu mi-au spus nimic despre cine ar fi fost grefiera de sedinta a lui Tiberius Barbacioru, dupa plecarea mea, sau, daca au spus ceva, am uitat, insa, cred, da, cred ca in locul meu, in completul I de marti, ora 8h30 a intrat noua grefiera.
Sau, daca nu ea, atunci in tot cazul, eu asa imi spun, imi explic, o alta grefiera dar tot una care nu avea experienta.
La momentul plecarii mele din instanta, cam toate grefierele, inclusiv cele mai noi, incepusera totusi sa fie obisnuite cu mersul dosarelor, cu sedintele de judecata, isi intrasera in ritm.
Sedinta completului I de judecata, din ziua de marti, ora 8.30, avea multe dosare penale si dintre acestea, in destul de multe, erau persoane fizice arestate, arestati cum li se spunea.
Aceste dosare, prin specificul lor, beneficiau de prioritate absoluta in lucrarile dosarului, aveau intaietatea.
Intrucat masurile care privesc arestarea preventiva, atunci cand sunt luate, sau cand se hotaraste asupra lor, de catre judecator - presedintele completului de judecata, sunt consemnate intr-o incheiere de sedinta care se da cu recurs.
De obicei, procurorul de sedinta promoveaza recursul, atunci cand masura este in favoarea inculpatului, a persoanei aflate in stare de arest preventiv.
In mare, cam aceasta este situatia.
Recursul e calculat pe zile, si de obicei, termenele se cer a fi respectate, si arestatul preventiv sa nu fie nici pus in libertate, sau liberat mai devreme, dar nici mai tarziu.
In cazul in care persoana arestata preventiv este liberata - pusa in libertate, sub anumite conditii prevazute de lege ( in acest sens codul de procedura penala dispune si ne arata intreaga procedura care se aplica ), este necesar ca locul de detentie sa fie instiintat imediat, deci se cere a fi scrisa, efectuata o adresa catre locul de detentie.
La fel, daca inculpatul ramane in stare de arest, intrucat asa dispune judecatorul, locul de detentie trebuie incunostintat de ceea ce judecatorul a dispus.
In tot cazul, de multe ori, un politist ne astepta, daca eram grefieri de sedinta si lucram in aceste sedinte de dosare penale, pe coridor pentru a prelua adresa pe care noi, grefierii trebuia sa o efectuam.
Pentru a scrie o astfel de adresa, grefierul de sedinta are nevoie de datele inculpatului, si deci de dosarul penal in chestiune.
Asa cum spuneam mai sus, cata vreme am alcatuit completul de judecata cu Tiberius Barbacioru care conducea minunat o sedinta de judecata, nu au fost neplaceri de niciun fel.
A fost o perioada de mare liniste, in viata agitata a unei instante judecatoresti.
Insa, dupa plecarea mea, lucrurile nu au decurs in acelasi mod.
Si totusi, da, am impresia ca noua grefiera a instantei, a fost aceea care a devenit grefiera completului I de marti.
Sau cineva chiar mi-a spus expres aceasta ? Se poate...
Atunci cand judecatorul dispune asupra masurii arestarii preventive el are nevoie de dosar.
S-a intamplat ca, un astfel de dosar penal cu arestati sau macar cu cel putin un arestat, sa ramana la judecatorul Tiberius Barbacioru in dulap, si nu la grefiera de sedinta, care in mod firesc trebuie sa rezolve lucrarile care se impun, in dosarul respectiv.
Tiberius Barbacioru era si asistent universitar la o universitate particulara, nu stiu daca azi mai este, la Universitatea Titulescu mi se pare.
Procuroarea de sedinta, ar fi fost o femeie ? a invocat mai apoi, ca nu a putut formula recurs, intrucat nu avea dosarul, iar Tiberius Barbacioru nu se afla in judecatorie sa i-l dea, dosarul nefiind la grefiera de sedinta.
Se pare ca, atunci cand Tiberius a venit, le-a dat dosarul insa, se mai pare si ca, arestatul din dosar a fost pus in libertate, avand in vedere ca in lipsa dosarului procurorul de sedinta nu a putut declara recurs impotriva incheierii de sedinta prin care Tiberius a dispus asupra masurii arestarii preventive.
In biroul in care eu lucrasem, erau colegele mele cu mai multi ani vechime, unele, decat mine, altele cu o vechime cam la fel de mare, si in sfarsit altele noi, care insa avusesera timpul cum am scris mai sus, sa isi intre in ritm si sa stie cum sa lucreze.
Intrucat aveam dosarele acestea penale in lucru, care necesitau atentie crescuta si a fi lucrate urgent, imediat dupa terminarea sedintei de judecata, macar in parte, la nivelul acelor adrese catre locul de detentie, eu aveam si il rugasem pe Tiberius Barbacioru sa imi precizeze numarul lui de mobil ( motivat si de faptul ca cineva ma intrebase insistent unde este si cand il poate gasi, cred ca voi reveni asupra acestei persoane, dar nu intr-un dosar penal ).
Ulterior a fost nevoie sa il sun o singura data, nu mai mult din cate imi amintesc, si aceasta in legatura cu faptul ca il cauta un barbat cu parul alb.
( Da, avea parul complet alb, exact ca si, chiar semana ( doar nu o fi chiar el ma intrebam eu ? ) cu acel barbat cu parul alb, despre care am spus ca statea la rand la Audiente, la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti prin anul 1997, la presedintele instantei, judecatorul Valentino Acatrinei ).
In cele din urma, inclin sa cred ca noua grefiera, ultima venita in instanta, cea fara experienta in munca de grefier, a devenit grefiera completului I.
Pentru ca ea nu a reactionat.
In plus, i s-a mai reprosat lui Tiberius, cand o ancheta avea sa porneasca, inca ceva.
Tiberius solutionase un dosar, intrucat era de datoria lui, ca judecator, si redactase hotararea judecatoreasca, ( dactilografiata de grefierul-dactilograf, el insa o scria, o elabora, o compunea ), dar, se pare ca la randul lui nu isi gasise grefiera de sedinta, intrucat atat judecatorul ( presedintele completului ), cat si grefiera de sedinta trebuiau sa semneze sentinta judecatoreasca.
Intrucat nu a gasit grefiera de sedinta, din cate mi s-a spus, ar fi semnat el in locul ei.
Sunt indignata ca a fost pus in situatii asa urate si i s-a reprosat cu insistenta.
Pentru ca in Romania, cel putin pana azi, sistemul a fost absurd si ti se reproseaza uneori lucruri absurde.
Mi se pare un abuz, insa oamenii sunt rigizi si nu cred ca odata porniti pot asculta daca le spui ca e un abuz, sau e absurd sa ti se reproseze cã tu, - judecatorul care ai dat dezlegarea pricinii, solutia, care te-ai pronuntat, ai scris minuta, si ai scris, compus, motivat sentinta in functie de solutia ta proprie, - ai semnat si pentru grefierul de sedinta pe care nu l-ai gasit, cand ai vrut sa ii dai dosarul si hotararea la semnat.
In plus, se impune sa o spun, ma aflam in biroul lui Tiberius Barbacioru, pentru ca trebuia sa ma aflu acolo, cand un procuror de sedinta ne spunea ca un procuror in varsta, cunoscut de toti procurorii judecatoriei sectorului 1 bucuresti, si nu numai, a tinut ascuns in dulapul sau, mult timp, un an sau nu mai stiu cat, dosarul unui inculpat acuzat se pare de crima sau de o infractiune grava. Eu stiu ca era vorba chiar de crima.
Cu alte cuvinte, se stia ca procurorii insisi pot tine, depozita un timp indelungat, dosare penale in dulapurile sau in fichet-ele lor de la sediul Parchetului.
Si atunci, cum stau lucrurile ?
Cine are puterea mai mare, sau puterea, daca vrea tine depozitate mult timp, in mod intentionat, anumite dosare ale unor inculpati, daca e procuror, - si daca din greseala, un dosar penal cu un arestat preventiv ramane cateva zile in dulapul judecatorului, procurorul spune ca nu a fost posibil pentru el sa declare Recurs si deci reclamã lipsa dosarului si cere inculparea judecatorului ?
Cu privire la hotararile judecatoresti, ele se semnau in penal de catre judecatorul-presedinte al completului de judecata si grefierul de sedinta.
Grefierul de sedinta nu semna minuta in dosarele penale.
Atat minuta, cat si hotararea judecatoreasca in dosarele penale, erau opera judecatorului, el le dadea, el le pronunta, scria, redacta, si dactilograful le scria la masina de scris.
Uneori, unii judecatori isi dactilografiau chiar ei insisi hotararile judecatoresti.
Ce este minuta ?
Minuta este exact solutia pe care o da judecatorul pentru a dezlega o pricina, o cauza, este dezlegarea insasi a pricinii, a cauzei, iar dupa aceea, separat, pe o coala alba A 4 de scris, judecatorul scrie, elaboreaza si scrie hotararea judecatoreasca.
Minuta se scrie, de regula, in dosarul cauzei, in principiu se scria mi se pare ( la inceput, in dosarele civile, pe verso-ul actiunii sau cererii de chemare in judecata ) in dosarele penale, nu mai stiu daca se respecta o ordine pe o fila anume, insa pe spatele unei incheieri de sedinta, a unei file din dosar ( ma refer la dosarele penale de ora 8h30 ).
Minuta in materie penala se semna numai de judecatorul care o si dadea, si scria in dosar. Iar in materie civila, minuta se semna si de grefierul de sedinta.
Daca solutia, adica minuta era mai lunga, atunci ea se putea scrie separat, si atasa la dosar, eu parca asa imi amintesc, dar ar fi fost cazuri prea rare acestea.
Prin urmare, grefierul de sedinta trebuia sa semneze hotararea judecatoreasca, atat in civil, cat si in penal.
Dar, daca ne gandim logic, judecatorul, adica cel care dezleaga pricina sau solutioneaza cauza penala, dupa studiul dosarului si cantarirea, aprecierea probelor administrate, avand in vedere actele depuse in dosar, deci intregul dosar am putea spune, tot el este acela care in baza solutiei date de el, trebuie sa ia o foaie alba A 4, sau mai multe, si sa isi scrie solutia data in dosar de el, pe care sa o si motiveze.
Astfel, se scrie hotararea judecatoreasca care are anumite parti in alcatuirea ei.
La sfarsit, asa cum un scriitor sau un poet isi semneaza poezia compusa sau proza scrisa de el, judecatorul isi semneaza hotararea, opera lui.
Insa, codul de procedura cere ca si grefierul care a fost grefierul de sedinta, sa semneze hotararea judecatorului.
Insa grefierul nu are vreun rol in dezlegarea pricinii si nici nu motiveaza el hotararea.
Cel putin atunci asa proceda grefierul.
Dupa 1999 cand au fost angajati grefieri cu facultatea de Drept terminata si cu licenta in drept, li s-a cerut acestora, am auzit, sa motiveze ei hotararile judecatoresti, dar solutia pricinii o dã tot judecatorul. Caci numai judecatorul hotaraste.
Mi se pare foarte urat cand unii procurori se iau de - cum se exprima unii, colegii lor - judecatori sau poate si grefieri - cand ei pot ascunde si ascund, sau tin in depozit dosare ale unor inculpati un an de zile, cel putin ( am citit in presa ca sunt tinute si chiar mai multi ani de zile, relativ recent adica, am citit deci cazuri de dosare tinute peste un an in dulap ), - atunci, ei, procurorii sa ii reproseze unui judecator ca, timp de cateva zile nu au gasit un dosar si nu au putut vezi bine, declara Recurs, iar in lipsa recursului declarat, instanta sa fie nevoita, sau locul de detentie, sa puna in libertate arestatul preventiv.
Dar, ma intreb in lipsa dosarului, cum a fost pus in libertate arestatul preventiv ?
Din clipa in care dosarul se afla din greseala, la Tiberius in dulap, in biroul judecatorilor, si nu la grefiera care face adresa catre locul de detentie, prin care se pune in libertate un arestat preventiv ?
Acea adresa este foarte importanta si pentru a o redacta, la fel, ai nevoie de dosar, pentru a extrage din dosar, datele inculpatului si alte date necesare dupa caz.
Asa cum procurorul pentru a declara recurs are si el nevoie sa vada dosarul.
Daca procurorul de sedinta a spus ca, neavand dosarul, nu il poate studia si nu poate declara recurs, si prin urmare, instanta a fost nevoita sa puna in libertate arestatul, si l-a pus in libertate, cum s-a intamplat ?
La fel si grefierul de sedinta putea spune, nu am dosarul si nu pot scrie adresa catre locul de detentie pentru a fi pus in libertate arestatul ( avand in vedere ca procurorul din varii motive, nu a declarat recurs ), nu-i asa ?
In acest caz, al completului I de judecata, din ziua de marti, ora 8h30 candva, incepand din anul 1999 si din vara mai ales, asa cred, judecatorul care a condus sedinta de judecata si grefiera sa, nu s-au gasit cand au avut nevoie unul de prezenta celuilalt.
Judecatorul, in speta Tiberius Barbacioru nu si-a gasit grefiera de sedinta, cand a vrut sa ii inmaneze acesteia un dosar cu hotararea judecatoreasca redactata, pentru ca grefiera sa o semneze.
Tiberius a semnat propria lui hotarare si pentru grefiera lui, negasita.
La randul ei, grefiera de sedinta, putem spune, dar nu stim nimic cu privire la ea, caci a parut scoasa din ecuatie, spun ca a parut, care trebuia sa aiba dosarele penale ce necesitau lucrari urgente, nu a avut un dosar penal care se afla la Tiberius din greseala, iar Tiberius nu se afla in instanta.
Insa grefiera nu avea, si pesemne nu ceruse - desi putea prevedea, poate ca putea prevedea, numarul de telefon pentru a-i telefona judecatorului sa vina urgent, pentru ca un dosar penal in care ea are lucrari de facut, nu se gaseste si poate se afla la el, nici nu a anuntat - cred, nu am date precise - grefierul-sef, care il putea cauta si contacta pe judecator.
Grefiera a ramas deci in pasivitate, cam asta rezulta, eu caut sa imi dau seama ce s-a intamplat.
De ce i s-au facut in ancheta declansata ulterior, lui Tiberius aceste doua mari reprosuri : ( 1 ) ca a tinut un dosar penal in dulap, si lipsea din instanta, si in lipsa, parchetul nu a declarat recurs si arestatul a fost pus in libertate ; ( 2 ) ca a semnat el insusi, propria lui hotarare judecatoreasca, si pentru grefiera lui de sedinta, negasita.
Insa nu stiu despre ce dosar a fost vorba, adica ce presupunea concret masura arestarii preventive, in mare cam asta mi-au spus colegele mele de birou, ca i s-a reprosat lui Tiberius si ca este anchetat.
De fapt, asa cum se intampla la noi, anchetele incep, insa nu se incheie.
Ceea ce nu este firesc.
Colegele mele erau destul de speriate cu privire la ce i se intamplase lui Tiberius, si ancheta ar fi pornit, dupa plecarea lui de la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, cand se afla, promovat, judecator la TMB, la o Sectie, sau la Sectia Civila a TMB.
Intotdeauna este foarte importanta situatia de fapt, in toata logica ei simpla, si abia apoi vazut daca este sau nu este, cazul sa declansezi o ancheta.
Mai ales cand era vorba de un angajat, de un judecator, care lucrase atatia ani de zile foarte frumos.
Ei bine, mai departe s-a intamplat ca dupa ce a mai trecut un timp, poate nu foarte mult, Tiberius - pesemne si-a dat demisia, asa cred - a incetat sa mai fie judecator.
El a intrat in Barou si este un foarte bun avocat.
Iar pagina Baroului, la litera B ( de la Barbacioru ), in Tabloul Avocatilor Definitivi, ne arata, ne precizeaza data la care Tiberius Barbacioru a intrat in Baroul Bucuresti, acea data nu e indepartata de anul de gratie 1999.
Ma gandesc ca l-au determinat sa plece din magistratura, i-au facut neplaceri, sicane, l-au chinuit cu o ancheta absolut penibila si plina de rautate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu