De câteva zile, un gând stãruie în mintea mea... prin urmare, le-am scris si colegilor si prietenilor, profesorilor si cunoscutilor mei ( ei intrã tot în categoria prietenilor ) despre ceea ce mã frãmânta : am impresia - dacã nu o fi asa, nu este, dar poate cã este - cã Mihaela Lãmâita Ciocea este colega de birou, nou-venitã si numitã judecãtoare, în anul 1998, a lui Tiberius Bãrbãcioru, el însusi în anul de gratie 1998, judecãtor la Judecãtoria Sectorului 1 Bucuresti.
În tot cazul, pentru cã nu m-am hotãrât cât sã scriu pe blog si pentru cã acum voi lua o pauzã de odihnã, nu voi insista cu scrisul.
Vreau însã sã spun cã mie îmi place mult de Mihaela Lãmâita Ciocea si o iubesc.
Îmi pare rãu si sunt uimitã, cã nu o iubesc - unii - dintre colegii ei judecãtori si - unii - grefieri ( colegi de colectiv, în cadrul Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a -IX-a Civilã si pentru cauze de Proprietate Intelectualã ) si cã oamenii, au câte unii, sau mai multi uneori, resurse de iubire atât de scãzute si restrânse.
Este o mare nefericire pentru întreaga specie umanã, când unii dintre semenii nostri nu au capacitatea de a iubi, nu au capacitatea de a întelege, de a fi empatici, când unii au o disponibilitate atât de scãzutã fatã de semenii lor !
Mihaela Lãmâita Ciocea, poate esti, poate nu esti tu - s-ar putea sã fii tu aceea - colega de birou a lui Tiberius Bãrbãcioru.
Mihaela Ciocea - sau acea colegã a lui Tiberius Bãrbãcioru este o tânãrã fatã plinã de viatã, entuziasm, optimism, vitalitate, direct, deschisã, ochii îi erau mereu zâmbitori, atenti, si era plinã de energie si mobilitate, ca si mine, nu stãtea locului.
În mod evident, colega de birou a lui Tiberius nu este deloc nebunã, nu stiu cum au ajuns oamenii la o asemenea concluzie, aberantã !
Acuma, în mod foarte serios, vreau sã spun cã munca de uzurã din instantele de judecatã este o muncã care pune mult la încercare sistemul nervos, si mai vreau sã spun cã acest lucru este valabil pentru absolut toti angajatii instantelor.
Mihaela Ciocea nu este nebunã nicio clipã !
Nu pot sã înteleg cum s-a ajuns la o asemenea situatie si de ce a fost umilitã în asemenea chip, dar o pun pe seama uzurii psihice a anturajului ei !
În anul 1998 mã aflam la Judecãtoria Sector 1 Bucuresti, iar colega de birou a judecãtorului Tiberius Bãrbãcioru a fost numitã cred prin primãvara 1998, la aceastã judecãtorie si de fapt, nu i-am retinut numele si nici prenumele, dar ar putea fi Mihaela Lãmâita Ciocea.
Oricum ar fi, a fost pusã într-o situatie foarte neplãcutã, si mã întreb chiar dacã nu suntem ca într-un film sau într-o carte politistã, pentru cã din acel birou de la parterul Palatului de Justitie, în care si ea a coborât, întrucât începuse cred sã intre în sedintã de judecatã, cu o altã grefierã de sedintã, - si eu am plecat, nici eu nu am avut viata linistitã si tihnitã, si dupã mine a plecat si judecãtorul Tiberius Bãrbãcioru (desi el avea biroul la etajul 2), care a ales chiar, sau a fost pus sã aleagã sã plece : un lucru e clar : el nu mai este magistrat ( judecãtor ).
Tiberius Bãrbãcioru si cu mine, alcãtuiam completul I din ziua de marti, a fiecãrei sãptãmâni, de la ora 8h30, de la Judecãtoria Sectorului 1 Bucuresti, în anul 1998 !
Tiberius Bãrbãcioru si cu mine, alcãtuiam completul I din ziua de marti, a fiecãrei sãptãmâni, de la ora 8h30, de la Judecãtoria Sectorului 1 Bucuresti, în anul 1998 !
Eu am scris si înfãtisat cazul Mihaelei Lãmâita Ciocea, pentru cã mi se pare anormal în ce situatie a fost pusã, timp de 3 ani la Curtea de Apel Bucuresti, pentru cã mi se pare anormal cã nimeni nu o iubeste, si pentru cã nu trebuie nimeni, si deci nici ea, sã fie singurã si tinta unor nedreptãti vãdite.
Este sfidãtor ce i se întâmplã, bunul simt, logica, toate sunt provocate, sfidate !
As vrea, Mihaela Lãmâita Ciocea sã fii chiar tu aceea - colega lui Tiberius !
Oricum, de la bun început eu am scris colegilor si prietenilor despre cazul ei, al Mihaelei Ciocea, de la Curtea de Apel, si abia ieri searã, de fapt în cursul zilei de ieri - în timp ce scriam s-a lãsat seara, chiar noaptea - le-am scris prietenilor si colegilor si profesorilor, despre faptul cã, am impresia cã.... nu cumva Mihaela Ciocea este chiar colega din primãvara 1998, a lui Tiberius, de la judecãtoria sector 1 ?
Trebuie sã îmi scriu Memoriile, nu am terminat încã, dar Saga Instantelor sau/si viata într-o judecãtorie, le-am împãrtãsit-o colegilor mei, profesorilor mei încã din anii studentiei ( 2005 - 2009 ).
Nu am terminat încã, mai am de scris.
Din studentie am început sã scriu ...
Din studentie am început sã scriu ...
Din tot sufletul si din toatã inima spun si scriu : Mihaela Lãmâita Ciocea nu esti singurã !
Si esti o fatã plinã de calitãti si de viatã, o fatã inteligentã si curajoasã !
Eu te iubesc !
Dacã voi continua sã scriu pe blog, despre dosarul DACIA, sã ne reamintim împreunã sau sã ne completãm ( dupã caz ), cu privire la acest dosar : DACIA.
Mihaela Ciocea pur si simplu nu este nebunã, este cazul sã i se cearã scuze !
Încetati sã spuneti cã Mihaela Ciocea este nebunã, nu stiti ce spuneti ! Si nu întelegeti nici mãcar putin ( la nivel minim, de culturã generalã ) ce înseamnã Psihologia, ce înseamnã Psihiatria, ce presupun acestea, sau în limbajul tuturor, comun : "cu ce se mãnâncã".
Încetati sã mai glumiti cu asa ceva !
Sã semnez ? Olivia Maria Marcov, fost grefier de sedintã la judecãtoria sectorului 1 Bucuresti, în anul 1998 ( si în instantele judecãtoresti între 1993-1999 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu