Mihaela Lãmâita Ciocea ( 16 )

Mihaela Lãmâita Ciocea ( 16 ), concursul de admitere in magistraturã februarie 2013 si proba rationamentului logic

Concurs de admitere la Institutul National al Magistraturii organizat in perioada ianuarie-februarie 2013

Proba rationamentului logic : Grila 1

Elemente de rationament analitic

Într-un hotel este cazatã o delegatie de sapte persoane – F,G,H,I,J,K si L – fiecare persoanã la câte un etaj din cele sapte ale hotelului.

Cazarea lor trebuie sã respecte urmãtoarele conditii :

G trebuie sã fie cazat la primul etaj.

H stã la un etaj inferior celui la care stã K.

Sunt exact douã etaje între H si K.

F si K sunt cazati la etaje consecutive, indiferent de ordinea lor.

Numai I sau L pot fi cazati la etajul al treilea.

1. Care dintre urmãtoarele aranjamente poate fi o listã corectã si completa a cazãrilor oaspetilor în hotel ?

Ø      Etajul 1 : G ; etajul 2 : L ; etajul 3 : I ; etajul 4 : K ; etajul 5 : F ; etajul 6 : J ; etajul 7 : H.

Ø      Etajul 1 : G ; etajul 2 : L ; etajul 3 : I ; etajul 4 :H ; etajul 5 : J ; etajul 6 : F ; etajul 7 : K.

Ø      Etajul 1 : J ; etajul 2 : L ; etajul 3 : I ; etajul 4 : H ; etajul 5 : G ; etajul 6 : F ; etajul 7 : K.

Ø     Etajul 1 : G ; etajul 2 : I ; etajul 3 : L ; etajul 4 : H ; etajul 5 : J ; etajul 6 : K ; etajul 7 : F.

Ø      Etajul 1 : G ; etajul 2 : L ; etajul 3 : J ; etajul 4 : H ; etajul 5 : I ; etajul 6 : F ; etajul 7 : K.

Am extras intrebarea nr. 1 din Grila 1 ( Partea I ) de verificare a Rationamentului Logic pe care au avut-o candidatii inscrisi la concursul de admitere in magistratura, organizat in perioada ianuarie-februarie 2013 de Institutul National al Magistraturii si Consiliul Superior al Magistraturii, judecand dupa mentiunile inscrise in stampila rotunda aplicata in partea de jos a grilei 1, pe pagina aceea care poarta cinci semnaturi manuscrise, pagina 2 din 17, si pe care se mai precizeaza "timp alocat pentru Partea I : 2 h", si inca, "Concurs de admitere in magistratura 10 februarie 2013 - aceste mentiuni aflandu-se in partea de jos ( acolo unde putem gasi in general Note de subsol ), stampila rotunda fiind aplicata astfel incat o parte sa se afle pe pagina cu intrebarile grilei si o parte, in zona "notelor de subsol", adica zona care face mentiunile specificate.

Aceasta grila o puteti gasi intr-un articol recent publicat de ziarul Lumea Justitiei sau luju.ro.

Mi-am amintit ca, in sensul si dupa modelul primei intrebari din grila 1, as putea si eu vorbi putin ( nu mult ) despre blocul nostru si scara noastra de bloc, pe care locuiesc mai multi vecini, la etaje diferite.

As putea spune de exemplu, cã un element fix, în loc de persoana G care locuieste in grila 1 si care trebuie sa locuiasca - sa fie cazata, ma rog - la etajul 1, as putea spune ca un element fix pe scara noastra de bloc este vecinul de la etajul 4, tanarul D ( de la David ).
De ce ?
Pentru ca el, negresit nu ne va ierta de muzica al carei sonor este reglat la maxim atunci cand organizeaza petreceri.
Este o informatie sigura, intrucat vecina care locuieste la un etaj inferior petrecaretului, doamna M ( de la Mary, sau inca de la Maria Mihai ) s-a plans la Politie in repetate randuri, de faptul ca nu mai poate locui in apartamentul ei, unde nu se bucura de liniste si nu se poate nici macar odihni, si in plus ea are si o varsta inaintata.
La un etaj inferior celui la care locuieste vecina in varsta, M.M., care se plange de Petrecaretul, adica de D., locuieste o vecina de-a mea, S.S.S.,  a carei mama, L.S., era verisoara profesoarei mele de limba germana din scoala generala numarul 169 din Bucuresti, doamna Sorina Udubasa ( S.U. ), si al carei fiu, Sorin-Silviu Udubasa ( S.S.U.)  mi-a fost coleg de generatie la aceeasi scoala generala, si ulterior, coleg de clasa la liceul Nicolae Balcescu tot din Bucuresti ( actualul Sfantul Sava ), timp de patru ani.
In acest punct, juristii ar putea preciza sau ghici in ce grad si relatie de rudenie se aflã vecina mea S.S.S. (de etaj), cu fiul verisoarei mamei sale, adica cu colegul meu de clasa din liceu S.S.U. ?
Sunt exact doua etaje intre Petrecaretul, vecinul D. si vecina mea S.S.S., ruda celei de-a doua profesoare de limba germana pe care am avut-o in scoala generala, intre clasele V-VIII, limba germana fiind a doua limba straina studiata obligatoriu in scoala generala.
( Desi eu as fi dorit sa studiez limba engleza ).
Aici insa, va interveni un element de noutate fata de prima intrebare a Grilei 1, a probei rationamentului logic, intrucat nu ne vom limita la numai sapte etaje, ci vom introduce si etajul al optulea.
Desigur, intre etajul al optulea si etajul vecinei mele S.S.S. sunt sase etaje.

In bloc, de mai multi ani, si din cate stiam, la etajele inferior si superior, in raport cu etajul la care locuieste vecina mea S.S.S., locuiesc chiriasi.

Vecina care locuieste cu doua etaje mai jos, in raport de ultimul etaj al blocului nostru de zece etaje si mama vecinei mele S. ( voi prescurta, sa nu mai scriu tot timpul S.S.S. ) se pare ca, timp de mai multi ani de zile au fost colege, mai exact si-au avut locul de munca in acelasi liceu, astazi numit Ion Barbu, ( un liceu care poate fi gasit pe internet si care se prezintã foarte frumos, in timp a avut mai multe profiluri, teoretic, de chimie-biologie, dar si real ).
Liceul acesta, in trecut avea clase cu predare in limba franceza, si parintii mei au vrut ca, la intoarcerea noastra definitiva din orasul Constantine, Algeria, unde eu urmasem scoala primara, in limba franceza, sa ma inscrie aici, desi liceul se afla la o distanta de noi, imi vine sa spun ca "toate drumurile, sau multe drumuri, duc pe Drumul Sarii", caci lumea in fond, este mica.
Stiti deja ca toate drumurile duc la Roma, asa vine vorba.
Atunci cand mama s-a interesat cum ma poate inscrie la scoala in Romania, la respectivul liceu cu predare in limba franceza, drept raspuns a primit recomandarea sa ma inscrie la scoala generala de cartier, nr. 169 ( sau o alta, caci mai exista si scoala grala nr.155 unde insa nu am fost inscrisa ), intrucat in Planul de Invatamant al Liceului respectiv nu exista un numar superior de ore de limba franceza, saptamanal, comparativ cu orele de franceza din oricare scoala generala din Bucuresti.
Aici s-ar cuveni sa scriu, sa spun ca in fond, nu imi e clar, fie mama auzise ea, mai mult sau mai putin corect, ca Liceul din Drumul Sarii avea ore cu predare in limba franceza, - adica disciplinele erau predate direct in limba franceza - fie auzise ca la acest liceu, in fiecare saptamana, erau mai multe ore de limba franceza, decat la orice alta scoala sau liceu ( cu clase I-XII)  din Bucuresti !
Asa se face ca, desi nemultumita, mama m-a inscris la scoala generala nr. 169.
Fatã de datele problemei de mai sus, voi spune ca vecina mea de la etajul al optulea a fost toata viata ei secretara Liceului aceluia teoretic de chimie-biologie, cu predare in limba franceza, si care astazi ( sau oricum in ultimii ani ) se numeste Ion Barbu, aflat pe Drumul Sãrii.
Indiferent de denumirile si profilurile pe care le-a avut liceul, de-a lungul anilor, cladirea liceului a ramas pe Drumul Sãrii intotdeauna.
In aceeasi zona, a Drumului Sãrii din cate stiam locuia si o verisoara a mea, traducatoare de limba engleza si germana, pe care o cheama Felicia Mardale si cu care la viata mea am avut prea putin tangenta, cam deloc chiar.
Si alte cateva persoane, cunoscute in timp, locuiau din cate stiam sau lucrau, tot in zona Drumului Sarii.
Imi amintesc cand eram copii, imi amintesc foarte frumos, copiii din bloc si cei din blocurile invecinate, formam un grup destul de mare si ne jucam, daca s-ar fi putut, am fi stat mai ales vara, tot timpul afara la joaca.
De altfel, era placut, in jurul blocului exista iarba, foarte verde si deasa si curata si noi fetitele de atunci, ne jucam cu papusile, fiecare avea papusa sau papusile ei, pe care le imbracam, le tricotam sau croiam hainute, le aranjam un patuc, si lenjerie de pat, si de care ne ingrijeam cu mare placere si bucurie.
Ne asezam pe o patura, pe spatiul cu iarba verde al blocului.
Zilele de vacanta erau senine si insorite si calde si pline de liniste.
Alteori ne jucam si pe asfaltul din fata scarii blocului, desenam cu creta Printese, si sotronul, si mai tarziu, peste cativa ani si 'Frunza".
Vecina de la etajul superior etajului nostru, al meu si al vecinei mele S., era avocata, se prea poate ca ea sa fi fost si consilier juridic, dar ma refeream la profesia ei, de-a lungul vietii ei, ea se numea Agata Bilciurescu sau A.B.
Agata purta cred niste papuci cu putin toc, si ma intrebam mereu daca in apartamentul ei prefera parchetul placut si nu cumva a renuntat la covoare, pentru ca se auzeau pasii ei si papucii lipaind pe podea de cate ori se misca prin casa, cu calcatura ei ferma, energica si destul de apasata. Totusi, era o calcatura de femeie.
In general, se intampla ca vecina mea Agata sa stea la balcon, sa ia aer, ea ramasese vaduva din nefericire, si pe sotul ei nu mi-l amintesc, aceasta in cazul in care, la darea in folosinta a blocului el traia si s-au mutat impreuna in bloc ( eram prea mica, si anumite amintiri le mai are mama mea ).
Agata era intotdeauna o vecina foarte serioasa, dar fiul vecinilor nostri de la etajul superior, ultimul al blocului, un baiat foarte frumusel cand era copil ( un bebelus delicios ! atat el cat si nepoata vecinilor de la etajul 6, erau doi copii deliciosi, si sunt azi mari de tot ! ), o data cand a strigat-o pe Agata, i-a spus de jos, de afara : " Tanti Bilciureasca ! " , "Tanti Bilciureasca ! "
Tot el, care a ales sa traiasca in Italia de mai multi ani si apoi intreaga familie s-a dus alaturi de el, a fost cel care ne-a adus vestea accidentului de la Cernobil, - el, de regula isi striga mama, aflata la cel mai inalt etaj al blocului si o tinea la curent cu actualitatea de afara ( actualitatea din acei ani, de pilda cand Victor stria disperat : "Mamaa ! S-au bagat pui la Alimentara !" ) - cand, de jos, a inceput sa strige : "Mama ! Mamaa ! ", iar mama lui raspunzandu-i : "Ce e, Victor ? Ce e ? ", el a completat : "Au intrat radiatiile in Bucuresti ! "
Desi mama imi spusese ca Agata este foarte severa si desi uneori se supara daca vedea desenat pe asfalt cu creta colorata sau alba, imi amintesc ca, nu stiu cum se explica, dar Agata niciodata nu mi-a reprosat absolut nimic, desi o data m-a vazut clar cum desenam o printesa pe asfalt cu creta, chiar sub balconul ei.
Daca ma gandesc si ca, aveam un fratior mai mic si ne jucam - de fapt aveam grija de el - si mai faceam si noi pesemne putina galagie, caci nu te poti juca chiar silentios, ei bine Agata niciodata nu s-a plans de mine, de noi.
Agata Bilciurescu a decedat de mai multi ani.
Uneori ne aflam, noi copiii de altadata, in fata scarii blocului, la ora la care vecina de la etajul al optulea sosea de la serviciu, impreuna cu sotul ei, amandoi erau foarte seriosi, sobri si rezervati - sotii C.
Ii salutam si ei ne raspundeau, peste foarte, foarte multi ani, si dupa ce mi-am dat demisia din Justitie in vara anului 1999,  vecina de la al optulea etaj a vorbit chiar cu mine, lucru de care m-am bucurat, intotdeauna avusesem o parere frumoasa despre ea, dar apoi, dintr-o data si din pacate, a reusit sa ma uimeasca, cand a inceput sa spuna lucruri neplacute si a continuat timp de mai multi ani.
Nu imi explic atitudinea ei, decat daca ar fi sa iau in considerare Povestea ei de viata, pe care mi-a spus-o foarte pe scurt, dar desigur nu voi scrie despre ea atat de mult.
Si totusi, as fi putut sa ma intreb in legatura cu ea, de ce, avand in vedere ca am inceput sa conversam de una, de alta, in perioada in care eu incepusem sa merg la slujbele de la mica bisericuta din lemn, construita nu departe de blocul nostru ( astazi avem una noua, inalta si alba, alaturi de cea mica din lemn care a ramas insa si este o adevarata mica bijuterie, imi placeau slujbele acolo ), ne-am intalnit la slujba la Biserica, de ce peste numai foarte putin timp, cateva luni, un an, doi, a inceput dintr-o data sa fie pornita impotriva mea ?
Totusi, imi aminteam in anii acestia in care nu imi explicam de ce si-a schimbat comportamentul si atitudinea vecina mea de la al optulea etaj, ca, intr-o buna zi, cand lucram la judecatorie, fiul ei, care atunci cand era mic nu se juca cu noi, ceilalti copii din bloc, cobora scarile, da, de sus, de la mama lui, si pe scari ne-am interesectat, intalnit, el cobora in goana, dar cand a ajuns in dreptul meu, si cum eram singurii pe scara la ora aceea si pe palier in bloc, l-am auzit spunand : "E o curva !"
Il stiam, si numai din vedere insa pe fiul vecinei, era un tanar care intotdeauna aratase o buna crestere, saluta politicos, si avea o infatisare placuta, era frumusel si foarte ingrijit intotdeauna.
Insa, remarca lui cand a coborat scarile pe langa mine, a reusit sa ma uimeasca !
Peste mai multi ani, cum am spus, vecina mea si mama lui, a inceput sa intre in vorba cu mine.
Imi amintesc ca mama ( mea ) a facut o data remarca ca exista niste intarzieri la Intretinerea blocului, si ca vecina noastra s-ar afla prin cei care au o intarziere.
Eu m-am speriat, mi-am spus ca pensia ei, de secretara de o viata intreaga la liceul Ion Barbu este prea mica, in mod precis, si nu ii permite sa traiasca, lucru care m-a revoltat - in Romania, intotdeauna mi-a fost frica dupa 1989, vazand devalorizarea monedei nationale, ca vom muri de foame, muncind in acelasi timp, la batranete !  - si ma intrebam de ce nu o putea ajuta fiul ei, acela frumusel si ingrijit ?
Imi amintesc ca, dupa inca foarte putin timp, am si scris, revoltata ca vecina nu e ajutata de fiul ei, dupa o viata de munca, mai ales ca vecina - de cand imi dadusem demisia din Justitie, aveam si eu timp sa ma ocup putin de mine, sa imi completez pregatirea, sa imi vad putin de viata personala, asa incat nu mai eram la program dimineata-seara la semnatul Condicii la Judecatorie, si deci o intalneam pe vecina mea de la etajul opt, pe langa bloc, prin vecinatate, afara, sau la Biserica cum am spus, in drumurile mele, o intalneam chiar foarte des.
La inceput, cand o intalneam pe afara, ma intreba sau intram cu ea in vorba, dintr-una intr-alta, discutand ii spuneam in general, unde merg si ea m-a incurajat cand a aflat ca urmam un curs de franceza juridica la Institutul Francez din Bucuresti, mi-a spus ca si fiul ei "a facut acel Institut", si ca este ofiter SIE.
Eu am fost nedumerita ca un tanar ofiter nu isi poate ajuta mama, cand aceasta concret are nevoie de el. Dar vecinei mele nu i-am spus, pentru ca, orice mama este sensibila cand e vorba de copilul ei, sau in mod normal, orice mama are cea mai buna parere despre copilul ei.
In tot cazul, viitorul apropiat avea sa il aduca in vizita la mama lui, pe tanarul nostru ofiter, care odata ce a inceput sa o re-viziteze pe mama lui, a continuat in ritm constant, sau a manifestat continuitate.
Ma linistisem, caci vecina mea era bucuroasa, o puteam auzi mai ales vara cand ferestrele sunt larg deschise, si o auzeam afara in fata blocului, adesea chiar seara tarziu, cand fiul ei venea in vizita la ea.
In perioada acelor ani, urmatori demisiei mele din vara anului 1999 din Justitie, cand incepusem sa merg la slujbe, si datorita unor probleme mai mult sau mai putin explicabile de sanatate, ma duceam la slujbele de Maslu ( Sfantul Maslu ), la slujbele de Acatist, apoi peste un timp, cand mi-am mai revenit, am fost la slujbe de maslu pentru sanatatea tatalui meu ( care nici nu prea calca prin Biserica, el fiind un om de stiinta, majoritatea nu sunt foarte credinciosi, majoritatea oamenilor de stiinta, desi, o minune s-a intamplat si recent, de 2, 3 ani, am constatat stupefiata de-a dreptul, cum tata si-a pus la gat o Cruce din lemn ! ) ( Un adevarat miracol ! ).
Din perioada anilor in care vecina mea de la etajul opt se purta cu multa bucurie cand ma zarea, fie la parter in bloc, langa usa de la intrare, intrand, iesind, sau in drumurile mele, prin zona blocului nostru si in care ea conversa cu placere cu mine, si totul decurgea normal si frumos, imi amintesc ca ea mi-a spus ca a fost colega la liceul Ion Barbu din Drumul Sarii cu mama vecinei mele S., care absolvise facultatea de Psihologie, insa Psihologia a fost un domeniu al cunoasterii nu prea agreat de regimul comunist, inainte de 1989 deci, si atunci, mama vecinei mele a ocupat functia de bibliotecara la liceul din Drumul Sarii.
Iar vecina mea si partenera mea de conversatie din acei ani despre care am mentionat mai sus, o cunostea se pare de mult timp, inca dinainte de casatoria colegei ei, bibliotecarei.
Aceasta, L.S., nu era casatorita pe atunci, dar avea sa se casatoreasca cu un inginer si sa se nasca si fiica lor, care peste multi, foarte multi ani, vreo 19 ani, a devenit vecina mea S. (de etaj) ( prin 1988, cu aproximatie, si prin primavara ).
Insa vecina mea S., de etaj, s-a mutat in bloc cu bunica ei, dupa decesul bunicului ei, preot, care a lasat cu limba de moarte ca sotia lui, "preoteasa", sa vanda gospodaria si sa se mute la Bucuresti cu nepoata lor, sa ii cumpere nepoatei casa si sa locuiasca cu ea, ceea ce s-a si intamplat.
Mi-o amintesc pe doamna Popescu Tudora ( Tudorita ), despre care am cu adevarat o amintire dintre cele mai frumoase, o femeie energica, gospodina, o bunica care si-a adorat nepoata si care intotdeauna facea totul cu placere si bucurie pentru nepoata ei, as putea scrie despre ea, era o femeie minunata si a fost o buna vecina.
Ea a decedat de mai multi ani de zile, si la nu foarte multi ani dupa anul in care s-a mutat in bloc cu nepoata ei.
Desigur ca discutand cu vecina mea, aceea de la al optulea etaj, ea a putut afla de la mine si viata mea, aceea de dupa anul de gratie 1999, anul in care mi-am prezentat demisia de la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Sigur ca, in fond, eu nu stiam mare lucru despre vecina mea, o stiam de cand eram inca un copil, si ea pe mine, imi aminteam cum venea acasa de la liceul unde lucra, insotita de sotul ei, un barbat inalt, mai degraba slab, si chiar putin uscativ, mandru in tinuta si infatisare, care avea parca si o mustacioasa fina, un barbat putin rigid in felul in care isi tinea spatele extrem de drept, insa un om care ne raspundea la "buna ziua", de fapt atat el, cat si sotia lui, vecina mea.
Amandoi sotii acestia aveau parul negru, sau saten foarte inchis, ochii caprui, dar vecina mea ( sotia ) avea niste ochi caprui destul de mari, ramanea intre ei diferenta de inaltime, sotul era inalt, si mult mai inalt decat sotia lui,  si faptul ca vecina mea, era mai plinuta, si fiind si mama, o femeie implinita, pe cand barbatul ei cum am spus, era un om mai degraba slab.
Incepand cu vara anului 1999, moment de la care nu am mai fost intotdeauna legata de un program riguros de mers la serviciu, vecina mea a fost foarte comunicativa, asa cum am scris, insa o perioada numai, de timp, ea mi-a povestit ca, pe cand era fiica parintilor ei, locuia in Drumul Sarii si tot ea mi-a spus intr-o buna zi ca judecatorul Dan LUpascu este finul ei, ea fiind nasa lui de cununie, in tot cazul mi-a mentionat numele lui.
Insa, in ultimii ani, cei mai din urma, dintr-o data vecina mea si-a schimbat atitudinea - desi cu mama mea mai vorbeste uneori, cand se vad - fata de mine, si suparata, in fata blocului, mult timp s-a plans - desi oricum acesta nu ar fi fost un motiv de a se plange ! - spunand prin fata blocului nostru ca : "Marcov are conturi ! "
Intr-adevar eu am plecat o perioada in Franta in cursul anului 1999, insa, nu aveam si nu am conturi.
In alta ordine de idei, daca as fi avut conturi, adica economii in vreun cont bancar, ar fi fost dreptul meu sa am, si nu ar fi fost nimic nelalocul sau acest lucru.

Revenind la amintiri, nu am stiut niciodata cum sa imi explic faptul ca, odata la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, si cred ca s-a intamplat la sfarsitul anului 1998, inceputul anului 1999 - pana la momentul plecarii mele in Franta in 1999 - atunci cand judecatorul Dan Lupascu, presedintele Tribunalului Municipiului Bucuresti a sosit dintr-o data, in inspectie in birourile noastre, ale intregului Personal al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, ocazie cu care a intrat si in biroul in care ma aflam, acela al serviciului "Legalizari" al judecatoriei, unde cum am spus, eram colega cu grefiera de la legalizari, Dana Ghelbanoiu, si cu grefierele de sedinta Sanda Burlacu si Laura Simion ( aceea din Bucovina ), si m-a vazut, m-a recunoscut, nu s-a facut ca nu m-ar cunoaste, ne-am salutat, noi am salutat primele, insa atunci ( daca nu in alta imprejurare ), judecatorul Dan LUpascu, cu privire la mine ar fi spus ceva la maniera : "Am mai auzit numele acesta ( Marcov adica, numele meu de familie ), intr-o imprejurare", si in aceeasi ocazie sau in alta "Am mai auzit numele acesta ( Marcov ) intr-o imprejurare.... ", aici nu mai stiu ce a continuat exact, dar el spunea - vroia sa spuna - ca numele meu nu l-ar fi auzit intr-o imprejurare buna, frumoasa.
Cu alte cuvinte numele meu de familie nu ii inspira ceva prea frumos sau bun.
Iata ceea ce cred ca vroia sa ne spuna, sau sa spuna judecatorul Dan Lupascu.
Poate nu a fost asa cum imi amintesc eu, se poate si asta, dar daca a fost sau nu asa, numai Dan LUpascu poate sti cel mai bine, cred.
El era insotit in inspectia la Judecatoria noastra, a sectorului 1, de presedintele judecatoriei de atunci, judecatorul Vasile Bajan.
Am auzit ca, dupa plecarea mea prin demisie in vara 1999, in locul judecatorului Vasile Bajan, a fost numit un alt judecator, un nou presedinte la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si el se numea Nicu Jidovu.

M-am intrebat deci, peste cativa ani, afland ca vecina mea de la etajul opt este nasa lui, sau ca judecatorul Dan Lupascu este finul ei, daca Dan Lupascu ma cunostea, asa, din auzite, din povestirile vecinei mele din bloc, si daca ar fi fost asa, daca ma cunostea, oare de ce sa fi auzit el, numele meu in imprejurari dezagreabile sau nu tocmai bune, favorabile, sau inca, daca ar fi auzit si ceva dezagreabil despre mine, trebuia sa creada oare ?

Intrebarea ramane, si anume : daca Dan LUpascu si vecina mea de la al optulea etaj erau in relatie de nasa-fin, Dan Lupascu stia, auzise de mine, si daca da, de cand, de cat timp ?

Cred ca a ramas sa mai scriu putin despre aspectul dosarelor intr-o instanta de judecata si despre cum reactioneaza sefii intr-o instanta, cand le anunti ca doresti sa pleci prin demisie, voi continua sa scriu....