Medicina legalã : (medicina legalã, extras curs Conf.dr. Valentin Iftenie)
Elemente de cauzalitate in activitatea practica medico-legala :
1. generalitati ( cauza, conditia, circumstantele, efectele ) ;
2. legatura de cauzalitate ;
3. raportul de cauzalitate.
Generalitati :
In activitatea practica medico-legala, cauzalitatea exprimã “relatia dintre un eveniment cu valoare de cauzã, si un eveniment cu valoare de efect”, prin raportare la cei patru factori esentiali :
- victimã,
- agresor,
- agent vulnerant ( traumatic ), si
- locul faptei.
In stabilirea cauzalitatii medico-legale, atat in cazul tanatogenezei, cat si al traumogenezei, se porneste de la analiza efectelor ( constatate cu ocazia examinarii medico-legale ), pentru a se putea formula aprecieri legate de cauze, conditii sau circumstante.
Cauza :
Cauza este un fenomen sau un complex de fenomene care precede si produce un alt fenomen ; in lipsa cauzei nu se poate produce efectul, chiar daca conditiile sau circumstantele sunt favorabile.
Clasificarea cauzelor :
( 1 ) In functie de natura cauzelor se deosebesc :
- cauze externe ( exogene ), si
- cauze interne ( endogene ).
In lumea vie, factorii externi actioneaza prin intermediul celor interni, astfel incat cauzalitatea determinata de agentii externi ai organismului uman, poate fi :
Ø 0 % : imposibil – cand factorii interni anuleaza actiunea factorilor externi ;
Ø 100 % : cert – cand factorii interni sunt redusi la zero, de actiunea factorilor externi.
( 2 ) In functie de durata de timp a actiunii :
- cauze permanente, si
- cauze episodice ( temporare ).
( 3 ) In functie de modul de actiune :
- cauze univoce – care sunt necesare si suficiente realizarii efectului ;
- cauze neunivoce – sau probabile care, la randul lor, pot fi :
Ø previzibile ;
Ø imprevizibile sau intamplatoare.
( 4 ) In functie de numarul cauzelor :
1. cauze unice, ce declanseaza un lant monocauzal, simplu ;
2. cauze multiple, ce declanseaza un lant complex, policauzal, in care cauzele pot avea o actiune :
Ø convergentã ( pozitiva sau negativa ) – cauze concuratoare, care se potenteaza reciproc ;
Ø divergentã, caz in care efectul este consecinta cauzei mai puternice, si va fi influentat de conditii sau circumstante.
Cauza poate actiona ( dupa Bergsen, citat de V.T. Dragomirescu ) prin :
1. impulsiune, dupa modelul bilelor de biliard ;
2. declansare, asa cum scanteia aprinde praful de pusca, generand explozia ;
3. desfasurare, asa cum se deruleaza o melodie dupa disc.
Conditia :
Conditia este situatia sau imprejurarea cu actiune prelungita in timp, cvasipermanenta, de care depinde aparitia efectului.
Conditia poate influenta atat actiunea cauzei, in sens pozitiv ( stimulator ) sau negativ ( frenator ), cat si efectul, dar nu poate genera efectul in lipsa cauzei.
Clasificarea conditiilor :
( 1 ) In functie de origine se deosebesc :
1. conditii interne : varsta, sexul, starea de ebrietate, anemia, diverse boli preexistente ( locale sau generale ) ;
2. conditii externe ( care, de cele mai multe ori, sunt confundate cu cauzele ) : factori de mediu, tratamentul medical aplicat, etc.
( 2 ) In functie de modul in care pot influenta cauza, conditiile pot fi :
1. dominante,
2. codominante,
3. recesive.
( 3 ) In functie de intensitate :
1. conditii minime, fara de care efectul nu s-ar fi produs ;
2. conditii suficiente ;
3. conditii excesive, caz in care efectul este, nu numai realizat, dar si intretinut.
Circumstantele :
Circumstantele sunt imprejurarile sau conjuncturile cu actiune episodica, mai mult sau mai putin prelungita in timp, care insotesc un fenomen, un fapt sau o situatie, si care pot fi :
1. favorizante sau
2. inhibitorii.
Din interactiunea cauzelor, conditiilor si circumstantelor se contureaza efectul.
Efectele :
Efectele – reprezentate in medicina legala, in principal prin leziunile traumatice decelate cu ocazia consultului persoanei, sau a examinarii cadavrului – pot fi clasificate in functie de mai multe criterii.
( 1 ) In functie de natura lor :
1. efecte specifice ;
2. efecte nespecifice.
( 2 ) In functie de importanta :
1. efecte principale,
2. efecte secundare.
( 3 ) In functie de momentul aparitiei :
1. efecte imediate ;
2. efecte tardive.
( 4 ) In functie de calitate :
1. efecte pozitive,
2. efecte negative.
( 5 ) In functie de numar si de localizare :
1. efecte unice ;
2. efecte multiple, ce pot fi : locale sau generale.
Pana in prezent au fost vehiculate 3 Teorii care incearca sa explice cauzalitatea social-juridica, prin prisma cauzalitatii biomedicale, si anume :
1. Teoria referitoare la « proxima cauzã » - dintr-o pluralitate de cauze ce concurã la realizarea unui eveniment, cea mai apropiata este considerata cauza evenimentului respectiv ;
2. Teoria “echivalentei conditiilor” : toate circumstantele, evenimentele, imprejurarile, etc. care sunt implicate in realizarea efectului, sunt considerate cauze echivalente ;
3. Teoria “cauzalitatii adecvate” : nu pot fi considerate drept cauze, decat evenimentele care, in desfasurarea naturala a faptelor, ar putea produce efectul respectiv.
In medicina legala, cauzalitatea presupune folosirea, de regula, a doua notiuni, de cele mai multe ori confundate, atat de catre juristi, cat si de medicii legisti :
1. legatura de cauzalitate, si
2. raportul de cauzalitate.
( extras din cursul universitar Medicina Legalã, Capitolul 2 Elemente de cauzalitate in activitatea practica medico-legala, - editie revazuta si adaugita, Conf.univ.dr., medic legist Valentin Iftenie, Ed.Stiintelor Medicale, Bucuresti, 2006 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu