Strategii de coping si stilul interpersonal al pacientului
Tipuri “dificile” de pacienti : Pacientii evitanti
Acesti pacienti, etichetati drept :
- inhibati,
- nesiguri si
- submisivi
( Kiesler, 1983 ), contin trasaturi ale tulburarilor de personalitate evitante si obsesivo-compulsive, descrise in DSM-III-R ( APA, 1987 ).
Rigizi, pasivi si egoisti, acestia considera ca au probleme adanci si conflicte serioase, care nu pot fi rezolvate de alte persoane.
In general, nu sunt dispusi sa intre in relatii decat daca li se dã o garantie extrem de ferma, de acceptare necritica.
Comportamentul lor social este stangaci, nesigur si nonasertiv.
Luarea de decizii este evitata, amanata, tergiversata din cauza unei frici insolite de a nu face vreo eroare.
Au o mare nevoie de a fi asertivi, dar ii impiedica inhibitiile, ruminatiile si indoielile lor.
Extrem de perfectionisti, propriile lor greseli sunt comparate cu idealuri inalte pe care si le fixeaza.
Ca urmare, au tendinta de a se simti vinovati si de a se autopedepsi.
In general, terapeutii pot deveni descurajati si iritati datorita pesimismului si modelului comportament rigid, adoptat de aceasta categorie de pacienti.
Este foarte important ca terapeutul sa manifeste rabdare, intelegere, interes fata de pacient, si sa nu fixeze obiective terapeutice prea inalte.
Experienta clinica demonstreaza ca un pacient pesimist nu se simte inteles de un terapeut optimist.
Mai eficienta ar putea fi o etichetare pozitiva a simptomului.
Cu un asemenea tip de pacient, psihoterapia ar trebui sa se desfasoare in pasi mici si concreti.
Terapeutul trebuie sa ramana empatic, prietenos si intelegator, sa se abtina sa insufle prea multa speranta, sau sa adopte un comportament mult prea directiv fata de partenerul sau de relatie.
Dimpotriva, psihoterapeutul poate adopta un stil chiar mai pasiv decat pacientul sau.
Important este sa sugereze, intr-o maniera indirecta, modul in care schimbarea terapeutica este posibila, chiar daca pacientul nu este inca pregatit pentru aceasta schimbare.
( extras din Tehnici psihoterapeutice, Odette Gîrlasu-Dimitriu, doctor in Psihologie si psihoterapeut, Facultatea de Psihologie-Sociologie si Stiinte Politice a Universitatii “Hyperion”, intre 1991-1998 cercetator stiintific la Institutul de Filozofie si Psihologie al Academiei Romane “C.R.Motru”, departamentul de Psihologie medicala si psihoterapie, sub conducerea prof.univ.dr. Irina Holdevici, Ed. Victor, Bucuresti, 2004 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu