Tratamentul bolilor mentale, din trecut si pânã astãzi :
Tratamente controversate : lobotomia si terapia prin soc
Astazi, atunci cand ne gandim la tratamentul bolilor mentale, primele lucruri care ne vin in minte sunt :
- terapia, si
- medicatia.
Daca v-am ruga sa descrieti felul in care erau tratati in trecut, cei care sufereau de boli mintale, probabil ca va veti gandi la metode dure si, intr-o oarecare masura, inumane.
Desi, probabil ca nu cunoasteti pe nimeni care sa fi trecut prin astfel de tratamente, diferitele surse media pe care le urmarim cu totii, ne-au prezentat practici ca lobotomia si terapia prin soc, foarte des intalnite odinioara.
Lobotomia :
În anul 1927, neurologul portughez Egas Moniz a fost primul care a folosit angiografia cerebrala, o metoda elaborata de acesta pentru studiul arterelor din creier.
Totusi, el este mai bine cunoscut pentru descoperirea facuta in anul 1936, atunci cand a aflat cã poate reduce anxietatea tãind fibre nervoase din lobii frontali ai creierului.
Aceasta interventie, care a ajuns sa fie cunoscuta sub numele de lobotomie, avea un impact similar asupra oamenilor.
Procedura afecta comportamentul, de obicei, reducand intensitatea starilor emotionale, in dereglari cum ar fi :
- anxietatea,
- nevroza,
- depresia severa si
- psihoza maniaco-depresiva.
Nelinistile, gandurile sau confuziile de care suferea pacientul si care il faceau incapabil sa functioneze normal, uneori, persistau, dar deveneau mai rare, si mai putin sau deloc ingrijoratoare.
Din pacate, si alte lucruri cum ar fi :
- atributiile in gospodarie,
- proprietatile sexuale sau
- consideratia pentru sentimentele altora,
isi pierdeau din interes pentru pacienti.
In medicina, leacul este uneori mai greu decat boala.
Asa poate fi descris si cazul unei forme de lobotomie folosita candva, pentru a trata epilepsia.
In anul 1953, un pacient care suferea de crize severe de epilepsie a fost vindecat prin inlaturarea mijlocului lobului temporal.
Din pacate, operatia i-a afectat permanent memoria.
El isi putea aduce aminte, doar de ceea ce se intamplase cu putin timp inainte de operatie, dar nimic din ceea ce se petrecuse dupa operatie.
Aceia dintre noi, cu memorie mai putin buna, mai glumim spunand cã nu ne putem aduce aminte ce am mancat de dimineata, dar, saracul om chiar nu isi mai amintea.
“Nu am zile de ieri !”, asa descria el starea sa.
Singurul rezultat pozitiv al operatiei, a fost faptul ca, efectele negative au fost date publicitatii destul de mult pentru ca procedura sa nu mai fie repetata.
De curand, lobectomia partiala si chiar hemi-emisferectomia ( indepartarea a jumatate din encefal ) sunt tratamente frecvente pentru epilepsie.
Nota : Doar in Statele Unite, la circa 35 000 de oameni li s-au facut lobotomii, timp de 40 de ani dupa descoperirea facuta de Moniz, aceasta devenind o metoda populara de tratament a afectiunilor mintale severe.
Atunci cand gravitatea efectelor secundare a devenit clara, tehnica a cazut in dizgratie, azi operatia fiind efectuata foarte rar.
Terapia prin socuri electrice :
Termenul “terapie prin socuri electrice” ne aduce, de obicei, in minte imaginea personajului interpretat de Jack Nicholson, din “Zbor deasupra unui cuib de cuci”, legat de pat, cu electrozi fixati pe cap prin care trecea intr-atat de mult curent, incat putea fi transformat cu usurinta intr-o leguma.
Totusi, primele terapii prin socuri nu implicau curent.
In anul 1917, Julius von Wagner-Jauregg ( 1857-1940 ), psihiatru cu un interes special in drepturile legale si tratamentul oamenilor cu probleme psihice, a inceput sa faca experimente inoculand tuberculinã, pentru a produce febrã.
El spera ca “socul” febrei sa vindece bolile mintale.
Nu s-a intamplat asa.
Desi tratamentul aplicat de Wagner-Jauregg nu a dat rezultatele scontate, abordarea pe care a urmat-o el, a avut alte rezultate pozitive.
El a vindecat oameni ce sufereau de parezã generalã – o boala des intalnita, ce te tintuia la pat, manifestare înainte incurabilã a sifilisului tertiar – inoculand paraziti ce produceau malaria.
Descoperirea penicilinei a facut ca acest tratament sa devina invechit.
Totusi, lui Wagner-Jauregg i s-a acordat Premiul Nobel pentru munca sa, care mentinea vie speranta de a gasi alte leacuri pentru bolile mintale.
( Ca sa avem in vedere si un alt aspect, Wagner-Jauregg a fost un antisemit care s-a alaturat nazistilor, si a sustinut cruciada de prevenire a procreãrii printre criminali si bolnavi psihici. )
In anul 1918, Ugo Cerletti si Lucino Bini au folosit electrosocuri “reale”, pe primul pacient uman.
Acest tratament implica folosirea unui curent electric generat de doi electrozi, fixati la nivelul tâmplelor.
Socul cauza o stare de inconstientã si convulsii de tip epileptic.
Dupa tratament, pacientii aveau unele pierderi de memorie, dar, de regula, acestea nu erau permanente.
Dezvoltarea medicamentelor tranchilizante puternice, impreuna cu imaginea negativa a tratamentului, au dus la un declin in folosirea sa.
Totusi, acesta ramane printre cele mai eficiente tehnici folosite in cazul unor boli mintale severe, cum ar fi depresia si schizofrenia.
Nota : În anul 1946, presedintele Truman a semnat Acordul sanatatii mintale, prin care erau acordate fonduri pentru construirea de clinici psihiatrice si centre de tratament pentru bolnavii psihici.
Tot in acea perioada in SUA, s-au pus bazele Institutelor Nationale pentru Sanatate Mintala.
( extras din Sã întelegem creierul, dr.Arthur S. Bard, doctor în medicinã ( Magna cum laude ), neurochirurg mai mult de 30 de ani, profesor de medicinã – Universitatea California, [...], presedinte al Societãtii de Neurologie din Sacramento, Comitetul American de Neurochirurgie, membru al Colegiului American de Chirurgie, Dr.Mitchell G. Bard, licentã în Economie-Universitatea California, master în Administratie Publicã, doctor în Stiinte Politice la UCLA, jurnalist, Ed.Curtea Veche, Bucuresti, 2006 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu