Mihaela Lãmâita Ciocea ( 5 )

Mihaela Lãmâita Ciocea

Dupa ora pranzului, uneori imi place sa iau o pauza, si oricum imi continui lecturile la Psihologie, in facultate ( la Drept ) am descoperit ca imi place psihologia.

In ce priveste Psihologia, nu stiu daca putem chiar "masura", sau aprecia, dar am impresia ca este mai mult de citit decat la Drept, si aceasta in contextul in care psihologia, ( ca si dreptul de altfel ) are mai multe ramuri, dar, spre deosebire de Drept scrie, cerceteaza, studiaza, experimenteaza mereu ceva nou, in acelasi timp insa trebuie sa tinem cont de din urma, de toate cercetarile, experimentele, descoperirile, legitatile, in timp ce Dreptul are o metoda a sa de a evolua si totodata de a bate pasul pe loc, atunci cand si-a luat obiceiul de a modifica mereu aceleasi doua, sau mai nou, patru coduri : codul civil, codul penal, codul de procedura civila, codul de procedura penala.

Pe de o parte stim ca viata evolueaza, societatea este in plina dinamica si schimbare, fapt ce impune legi noi la vremuri noi, sau modificarile legilor deja existente, pe de alta parte este gresit sa vrei sa iti faci o ambitie din a modifica codurile, aproape la fel de des sau de mult, precum moda in cele patru anotimpuri : de primavara, vara, toamna si iarna.

De cate ori intru intr-o librarie cu carti de drept, mereu imi ies in cale alte coduri, si pe fiecare scrie o noua data : "Cu actualizari pana la data cutare ... "

Cu alte cuvinte, in timp ce psihologii si alti specialisti, merg mereu mai departe, inainteaza, in domeniul Dreptului suntem mai deosebiti si lucram din rasputeri in continuu, consecvent la modificarea acelorasi coduri de baza, de la Romanii din Antichitate incoace, ma intreb daca normele nu au fost sucite si rasucite in fel si chip, si uneori parca nici nu mai sunt normele de drept prea "veritabile".

Este interesant, imi place sa impartasesc cu oamenii ceea ce citesc, si am descoperit ceea ce simteam, banuiam, intuiam, in cartile de psihologie si anume ca nu este bine sa modifici un text tot timpul, cu referire la Codurile civil si penal, si cele doua aferente, de procedura.

Pentru ca in felul asta saturati si zapaciti bietul creier uman, si cunostintele mai vechi, si cele mai noi, se lupta in sistemul nostru nervos, sa fie uitate, sterse, pastrate - total sau partial - sa invatam altele noi, da, dar cat, unde, ce norma pastram, ce alineat este abrogat, si sistemul nervos, sinapsele neuronale, are si el mersul sau, logica sa, mai exista si Procesul Invatarii, si aflam ca uneori cunostintele noi si cele vechi isi pot disputa locul, intaietate in creier, si se pot impiedica reciproc in procesul invatarii.

Cu alte cuvinte nu trebuie sa isi faca cineva, un jurist, o ambitie din a modifica toata ziua codurile, ci ele trebuie modificate pe cat posibil, astfel incat sa fie valabile pe termen lung si sa fie evitate modificarile, abrogarile, pentru urma revenirile asupra articolelor abrogate, si asa mai departe, - dese - caci, iata iese o mica harababura, si pe hartie, daramite in capul sau mintea sau creierul omului.

Probabil ca mai exista oameni in Justitie, avocati, juristi, care stiu ca uneori au fost situatii cand, dintre juristi chiar, unii s-au imbolnavit de boli precum Alzheimer, in care sistemul nervos are de suferit, si memoria se pierde treptat dar sigur.

Psihologia este deja ceva diferit.

Revenind la situatia creata, in care colegii judecatori si unii grefieri s-au ridicat contra Mihaelei Lamaita Ciocea si au facut, unii afirmatii jignitoare cum ca ar avea anumite probleme psihice.

Am mai spus si repet : Mihaela Ciocea nu are probleme psihice.

Dar este bine sa stii, chiar daca esti un judecator - oricare judecator, cu sau fara functie de conducere ( azi ii spune am impresia management, adica cu referire si la disciplina noastra din anul IV din facultate : "Managementul instantelor de judecata" ) ....

Intrerup fraza pentru a spune ca disciplina ne-a fost frumos predata, bine predata, insa asa cum este ea conceputa la noi si avuta in vedere la nivel de continut, este din nou folosesc acest cuvant, absolut originala si limitata numai la mentalitatile noastre locale.

Pentru ca, pentru un bun management este nevoie de calitati si capacitati psihice, precum cele emotionale, sociale, si toate acestea le are in vedere si le studiaza Psihologia, exista ramuri oarecum..., relativ mai noi, precum sunt acelea ce studiaza Inteligenta emotionala, Inteligenta sociala - aceste denumiri sunt practic, psihologie.

In special psihologii americani s-au aplecat cu drag si daruire asupra naturii umane, asupra fiintei umane si cred ca tot ei sunt si cei mai avansati in studiul psihologiei.

Sa imi reiau fraza de mai sus, este bine de stiut faptul ca, atunci cand se afli "pe teritoriul" altui domeniu al cunoasterii, deja nu te mai afli pe domeniul tau, acela in care ai o activitate profesionala.

Cu alte cuvinte, psihologii in mod sigur nu vad lumea, societatea, oamenii, raporturile interumane, asa cum le vad judecatorii, obisnuiti cu viata lor de zi cu zi, dintr-o instanta : judecatorie, tribunal sau curte.

Daca un om - fie el si judecator - se duce la un psiholog, el se afla in fata unui psiholog care il apreciaza, il cantareste, pe el si Povestea sa de viata, sau ceea ce ii relateaza persoana ( de ce vine la psiholog ? ) dupa alte legitati, principii si cunostinte, decat acelea cu care este obisnuit un judecator.

A merge la un psiholog este oricum mai bine decat a merge - sau a trebui sa mergi - la un psihiatru.

Cu toate acestea, uneori psihiatrii apeleaza la competentele psihologilor, atunci cand acestia din urma trebuie sa faca anumite Teste psihologice si in urma administrarii lor, sa identifice ce nu merge la persoana supusa testelor.

Cu alte cuvinte, uneori psihiatrul nu poate pune un diagnostic, nestiind, nereusind sa gaseasca ce anume nu merge cum trebuie la pacientul sau.

Testele psihologice sunt administrate numai de psihologi.

De asemenea, stim ca psihologii pot face si psihoterapie.

Ei bine, dar in general sau prea adesea, o psihoterapie este alcatuita si din sedintele la terapeut, dar persoana in cauza poate la fel de bine sa faca si un tratament medicamentos.

Sigur, ca a merge la Psiholog, ca la orice alt doctor ( din alta specializare ) comporta adesea, ca psihologul sa ii faca o Fisa, un dosar persoanei in cauza.

Cu privire la medicatia in sine - cu privire la medicatia psihiatrica se fac afirmatii din partea unora ( anonimi ) care arata ignoranta, inconstienta, prostia sau chiar iresponsabilitatea celor care le fac, mai ales pe pagina ziarului Lumea Justitiei, in spatiul dedicat comentariilor cititorilor.

Nu vreau sa o spun asa direct si neplacut : cat de imbecil trebuie sa fii, ca sa vorbesti asa despre medicatia psihiatrica, la maniera : "calupul de pastile", "s-a terminat, / i s-a terminat calupul de pastile", biata femeie care a purtat in pantece ( in uter ) timp de 9 luni de zile, asa produs de conceptie !

Din comentariile unora care comenteaza pe pagina Lumii Justitiei ( luju.ro ) am ajuns sa deduc ca unii cred ca a lua un medicament, o pastila cum spun ei, sau am mai intalnit termenul de "pastilata" ( in propozitia "ce fatã de pastilata are ! - ce nemernic cel care a scris asta, ce sinistru ! ) - unii pun semnul egal intre o aspirina si un medicament psihiatric.
Ca si cum ai lua o aspirina si dupa aceea, ti-ar trece o usoara durere in gat, sau incercare de raceala sau inceput de raceala !

Probabil ca i se spune "psihiatrica" acelei medicatii care actioneaza asupra psihicului uman, in speta, asupra sistemului nervos, adica asupra creierului.

Dar psihicul uman si creierul au ramas pana astazi incomplet deslusite de catre doctori, cercetatori in stiintele medicale, psihologi, si toti cei implicati in cercetarile facute asupra creierului si asupra psihicului uman.

Tulburarile, bolile, afectiunile psihicului uman nu sunt, din pacate, solutionate sa folosesc acest limbaj propriu judecatorilor - la fel ca alte boli, de natura organica, - uneori nici nu se vindeca, dar se pot ameliora sau tine pe loc, astfel incat sa nu evolueze.

Mi-e greu sa cred ca oameni cu un limbaj si un nivel care se afla undeva pe treapta cea mai de jos a scarii care masoara nivelul inteligentei, ar putea spune ca ei lucreaza in domeniul judiciar sau in lumea Barourilor !

Mi-e si groaza ! Un astfel de mediu nelinisteste, ca sa fiu mai precisa, si chiar sperie.

Numai ce am citit in ziarul Lumea Justitiei, pentru ca este dramatic, nu e de ras, foarte rar, insa fara voia ta, ti se pare prostia atat de crunta, incat te apuca rasul !

Ca un exemplu, citeam mai demult in Lumea Justitiei, despre Peripetiile unui deputat-avocat prin Kenya, unde s-a dus val-vartej dupa ce ar fi terminat sa-si insuseasca imobilele - fara proprietar - dintr-un oras de langa Dunare, Galati poate ?
Omul nostru ce facea ?

Era tanar si frumos si dornic de inavutire, s-a uitat el prin orasul Galati si a trecut pe acolo de mai multe ori, facand pesemne inventarul imobilelor parasite.

De care, pesemne i s-a facut mila, si s-a gandit sa le salveze, sa nu stea asa goale, sa nu se degradeze !

Prin urmare, restul nu mai era decat o formalitate !

La nivelul si valoarea lui, te pui !

Cand a inceput cred ancheta in cazul initiativelor lui pline de grandoare si spirit altruist, omul nostru s-a gandit sa plece sa viziteze Kenya.

Desi, personal mi-am pus intrebarea de ce tocmai Kenya, cand in acea tara terenul e mai mult plat, ses complet, si seceta si pe acolo nu cresc imobile goale ?

Dar, altceva m-a oripilat la tanarul nostru, bravul cavaler !
Intr-o zi, a aparut un articol in Lumea Justitiei, in care era prezentat cazul unei tinere avocate, ajunsa in fata unui complet de judecata, tocmai al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, mi se pare, si fata, biata, s-a rugat de judecatori sa nu fie arestata !
De ce ?
Mai intai ca fata noastra si ea era tanara, si ea era avocata, ca si cavalerul "din Kenya".

Acest avocat, intr-o zi, a curtat fata.
S-a priceput el cum sa o curteze, caci era baiat priceput.
In alta zi, cand fata se afla cu treaba intr-o sala de judecata, cineva intr-un dosar, i-a propus sa stea in sala, in locul sau intrucat are treaba si trebuie sa plece : era tot un avocat, acea persoana.
Si i-a spus fetei noastre ceva cam asa : "Stai tu draguta aici, ca eu trebuie sa plec, colega ! Si cand se striga dosarul in care eu sunt avocat, tu sa stai aici sa fii prezenta sa imi audieze si mie martorii din dosarul meu !"

Fata a stat.
Pentru ca daca nu statea, pesemne nu era fata cuminte socotita.
Dar la noi fetele sunt cuminti, daca sunt fete care stau.

Si a stat ea asa, si cand a sosit randul dosarului - un dosar complet strain ei, nu era avocata vreunei parti din respectivul dosar, pesemne ca s-au audiat martorii colegului avocat, care de ocupat ce era, a trebuit sa plece din sala !

Oricum, aceasta propunere in sine, pur si simplu te lasa perplex(a) !

Sa stai ca avocat, sa se audieze martorii intr-un dosar despre care nu ai habar, si in care nu esti deloc angajat, nu e dosarul tau, nu stii nimic de el !

Tanarul nostru deputat-avocat a curtat fata, vazand tocmai ca are toate calitatile si simtind ca se va lasa curtata, intrucat fata i s-a parut cuminte.

Si fata, luata de efuziunile sentimentelor frumoase si atentiei pe care Nobilul cavaler deputat in Parlamentul Romaniei, le avea pentru ea, ca orice fata, romantica, mai slaba de inger, a spus sa il ajute sa-si castige painea, imobilele din Galati !

Fata, pentru a deveni avocata a muncit mult, da, a muncit, dar mi-e teama ca nu avea toate capacitatile, oricat a muncit ea, cele necesare, pentru ca sa te lasi asa influentata, sa admiti asa ceva, este totusi iesit din comun !
Asta vorbeste despre un nivel de inteligenta, sau despre buna/reaua-credinta.

Daca e sa consideram asa, completul acela nu a fost chiar asa de rau, precum se scrie in presa despre el !
Iar situatia - pe fondul problemei, nu al cauzei - era una foarte trista : fata a invatat Dreptul pe dinafara, dar uite a ajuns sa fie arestata, cine sa fie de vina ?

Intr-adevar, este foarte trist, ca tanara fata nu avea niciun prieten, logodnic, sot, si un coleg avocat i-a facut curte, pentru ca tanara sa il ajute in activitatea lui infractionala.

Deci, ideea este : ca sa te apuci sa indeplinesti acte prin care imobile parasite, goale, fara proprietar sau cum mai erau ele, intr-un oras, in Romania, sa iti revina tie in patrimoniul tau, trebuie ca ai niste deficiente la nivelul intelectului, sau ai vreo tulburare psihica.

Ce poti spera ?

Dar cum poti spera ca "lumea" nu va reactiona, in speta autoritatile tarii ?

Si ca, asa simplu, imobilele din Galati sau din alt oras, care va fi fost acela, vor intra pe nesimtite in patrimoniul tau ?

Sigur, el a vrut sa fie "domn" - pe imobilele oamenilor sau ale Statului - si sa gratifice fata, pe tanara avocata cu un imobil, cam asa era Povestea relatata in articolul de presa.

Si asa gratifica unii pe banii sau patrimoniul altora, adica dai ce nu ai ! Dai ce ii apartine altuia !

Un alt aspect.

In final, cavalerul nostru a ajuns nemancat in boxa acuzatilor, caci nimeni nu i-a dat mancare la penitenciar, si sa tina lectii de drept penal, judecatoarei, care era Aida sau Adela, sau cum o cheama pe acea judecatoare, mica, cuminte si cu un aer, uneori sever, de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

I-a aratat ca, la nivel teoretic, el a invat pe de rost dreptul penal in facultate, adica memoria i-ar fi functionat destul de bine.

Si asa cu deputãtia, un deputat in Parlamentul Romaniei, care se afla deputat pentru ca cetatenii, bunii cetateni romani l-au ales, l-au votat, sa aiba grija si sa le apere, ce ?

Interesele legitime, drepturile si libertatile fundamentale.

O adevarata drama, caci tatal deputatului-avocat s-a si imbolnavit si a decedat !

Ieri seara scriam despre tinerele femei si femeile care practic, nu au cu cine se marita in ziua de azi.

Sunt sigura ca si tanara noastra avocata, - aproape sigura - o fata care a invatat si si-a facut facultatea, dar nu avea un prieten, nu avea un partener de viata, pe cineva care sa o iubeasca, sa o sprijine, sa fie langa ea - a tras nadejde ca deh, tanarul ei coleg avocat si deputat, poate cine stie, se va insura cu ea, cel putin poate va avea un prieten in el si nu va mai fi singura, nu mai zic, nemaritata !

Si daca sa zicem, o cerea de sotie si se marita cu acela ?
Era mai bine ?
Ar fi fost maritata, e drept, juridic vorbind.... dar.....

Despre medicatie si psihologie sa ma scriu si in alta postare, sa nu fie prea mult si asa dintr-o data ...