Dacia, instantele si tiparele de comportament ( 8 ).Mihaela Lãmâita Ciocea ( 6 )

À brebis tondue, Dieu mesure le vent ! – God tempers the wind to the shorn lamb !

Point ne sera noyé qui doit être pendu - If you are born to be hanged, then you’ll never drown !

             

Dacia, instantele si tiparele de comportament

Istoria dosarului în care apare Dacia : (1990?)-1998 -1999 / 2006 – 2011 ( 8 )

Mihaela Lãmâita Ciocea ( 6 )

Am scris pe blog despre viata într-o instantã si am precizat cã pot veni în completarea Mihaelei Lãmâita Ciocea, vãzând felul în care s-au purtat cu ea la Curtea de Apel Bucuresti, si pot scrie despre tiparele de comportament ale instantelor.

Din nefericire, nu sunt unele bune, aceste tipare, Justitia în România nu a avut simtul dreptãtii niciodatã, intr-adevar a facut mult rãu cu o manifestã lipsã de constiintã si de scrupule, fãrã nici cea mai micã pãrere de rãu, sau remuscare !

Dacã ar fi sã avem o evidentã a faptelor rele - înfãptuite cu intentie - la nivelul colectivelor instantelor judecãtoresti, câti angajati, câti oameni si aici mã refer la toti angajatii : arhivari, grefieri, judecãtori, aprozi, ar da mãrturie ?

O înteleg bine pe Mihaela Lãmâita Ciocea, pentru cã este o conduitã tipicã pentru cei care ajung mai ales, sã facã ceea ce numim si noi astazi, "managementul" instantelor de judecata, adica sa aiba o functie de conducere, au un fel foarte interesant de a conduce instantele, mai exact Personalul instantelor, alcatuit din oameni.

Nu exista sa ai viata linistita intr-o instanta de judecata, din clipa in care cineva, dintr-un motiv sau altul, se ia de tine.
Daca ai marele ghinion sa se ia de tine cineva, incepe toata lumea - cu mic cu mare - sa se ridice impotriva ta, sau sa se uite strambe, mai sunt este adevarat dintre cei care nu sunt acord, dar se tem pentru pozitia lor si atunci prefera sa nu se amestece, in ideea in care instantele, in sensul larg, Justitia, este totusi, un mecanism intreg cu parghii de control si cine vrea sa puna cu un mecanism ?

Insa cand incepi sa vezi, cum se comporta unii, pentru ca avem personalitati atat de diferite, si fiecare suntem unici in felul nostru, fiecare reactioneaza in felul sau.

O diferenta insa s-a simtit prin anul 1998, comparativ cu anul 1993, data la care pentru prima data am inceput sa lucrez intr-o judecatorie, anume la Judecatoria Sector 1 Bucuresti.

Putem spune deci ca lucrurile ar avea totusi o sansa de indreptare, daca oamenii ar intelege cu adevarat ca in trecut, Justitia, prin angajatii sai, a reusit sa faca mult rau, ceea ce este anormal, cand spui Justitie nu trebuie sa spui "rau", "rautate" !

Cu alte cuvinte o sansa de ameliorare ar fi, insa in Romania oamenii se schimba si evolueaza prea incet.

Intre 1993-1999, perioada in care am lucrat in Justitie, de unde unchiul meu (fost magistrat-judecator militar, apoi magistrat-judecator  al Tribunalului Suprem (ICCJ), apoi vice-presedintele Tribunalului Municipiului Bucuresti), avocatul Andrei Dumitru s-a opus sa plec, el nu a fost de acord ca imi las postul, un post atat de bun !

De ce spunea el ca este un post bun ?

Imi dau seama ca, daca acela era un post bun, in care oamenii se comportau ca niste salbatici, cum au fost oare celelalte posturi in Romania, mai ales inainte de 1989 ( unchiul meu era nascut prin 1927, 1928 ) !

Dadeau navala salbaticii peste tine, femeile singure, divortate, nemaritate, parasite, cu necazuri acasa, barbatii ca din topor preocupati de grade si functii si cariere, vedeai de toate in Justitie, ca la Curtea Miracolelor din Paris !

Ceea ce uimea la acei oameni, era faptul ca, nu incercau si nu puteau, desi erau adulti, sa isi solutioneze cat mai bine cu putinta, sa isi gestioneze problemele din viata personala, mai intai, si pe urma acelea de la locul de munca !

Efectiv o hoarda de salbatici !

Mi-a fost dat sa vad, cum judecatoare cu functie de conducere de la Tribunalul Bucuresti, au sosit alarmate, alertate, sau infrigurate si tremurand manioase, la Judecatoria Sectorului 2 ( si la Sectorul 1, in fond ) Bucuresti, si cum trageau si zgaltaiau clanta usii - intotdeauna blocate accesului ! deci nici nu vedeau de furie ! - biroului presedintelui Judecatoriei Sectorului 2, desi in mod obisnuit se intra pe usa alaturata, aceea a biroului Grefierei-Sefe a instantei ( intotdeauna la o judecatorie mai ales, intri la Presedintele instantei, pe usa biroului grefierului-sef al instantei, biroul sãu fiind anticamera presedintelui ).

Pe mine m-a uimit ca reactie.

Va imaginati ca o judecatoare care detine o functie de conducere, conduce o Sectie a Tribunalului Municipiului Bucuresti, si are o varsta si vechime in munca din instantele de judecata, nu stie ca in biroul unui Presedinte de instanta se intra pe usa alaturata acestui birou, pe la grefierul-sef ?
Va puteti imagina ca o astfel de persoana nu stie ca biroul Presedintelui este - ca o regula - mereu blocat accesului, incuiat ?

In schimb, vine in tromba de la Tribunalul Bucuresti, cladirea din strada Danielopol pe atunci ( prin 1997, 1998 ), in Palatul de Justitie ( cladirea de vis-a-vis de Tribunal ) si se comporta ca si cum atunci a picat din Cer ? !

Asta inseamna ca bietele femei erau furibunde, judecand dupa faptul ca efectiv tremurau, fata le era schimonosita de rautate - eu am vazut una in mod clar asa - cand zgaltaiau din rasputeri, "oarbe" usa incuiata, era clar ca ditamai usa aceea era incuiata, dar "tu" zgaltaiai clanta si nu te puteai opri !

Si nici nu stiai bine de ce faci asta, daca te-ai fi oprit si ai fi judecat putin, dar erai o magistrata, o judecatoare si una care conducea o Sectie a Tribunalului !

Vai de sufletul nostru cu asa oameni !
Trec peste tine, condusi de mania lor, de rautatea lor, de toate frustrarile acumulate din viata lor, si ies la pensie onorabil !

Anatema pe ei !

Ce adulti !

Cat timp am lucrat in aceasta (in) Justitie din Romania, nu am avut liniste, si pot explica si de ce, atat cat am aflat eu ( am aflat si de ce ).

Intotdeauna am avut foarte mult de lucru, si intotdeauna am fost pandita daca pot termina lucrarile in dosare, cum prevede Regulamentul in 24h, in 48h, in fiecare saptamana insa, numarul dosarelor in sedintele de judecata, crestea.

Si cum erau ele repartizate atunci ?

Existau complete de judecata, te uitai ca in acele complete, sedintele aveau un numar relativ constant de dosare, si in fiecare saptamana primeau ca dosare noi, in plus, 2, 3, - maxim 4 daca erau.

Aici trebuie spus si faptul ca, de la an la an, numarul dosarelor instantelor, a crescut si crestea continuu.

In timp ce, revenind la fraza de mai sus, in sedintele mele de judecata, si nu numai ale mele, iata, primeam 5, 7, apoi, treptat, din ce in ce mai multe dosare noi, nou-intrate, pana cand, cel putin la sedintele de dupa-amiaza ( Judecatoria Sector 1, anul 1998 ), o sedinta numara si 256, 300 de dosare, dintre care, unele erau dosare de Contraventii, e adevarat, dar oricum, in fiecare dosar, ai nevoie de o incheiere de sedinta, deci oricum iei dosar cu dosar si il lucrezi, chiar daca, unii erau de parere ca daca ai Contraventii ( spete simple considerate ) e ca si cum nu ai avea dosare !

Un rationament gresit !

Pentru ca un dosar e un dosar si comporta o incheiere de sedinta, o citatie, apoi dupa solutionare, o comunicare.

Mie adultii din instantele de judecata, prea multi, mi s-au parut oameni cu necazuri si nemultumiri in viata lor, pe care le aduceau la serviciu, dar nu cautau niciodata sa le rezolve.

Acestora li se adaugau si nemultumirile de la serviciu.

Pentru niste adulti si niste judecatori..... sa completeze cineva inteligent  si cu capul pe umeri, fraza.

Daca nu li s-ar permite sa se comporte nedrept, pentru ca in sanul unui colectiv exista nedreptati, daca s-ar afla cauza precisa, nu ar mai face, dar li se permite si oamenii inteleg ca ei cu cat fac mai mult rau, cu atat sunt magistrati-judecatori si cu functii de conducere mai valorosi !

Daca o intrebi pe Valentina Tatulescu si daca cu adevarat ii vezi activitatile de pe vremea cand conducea sau facea managementul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti ( de prin 1993 - 1995, data la care a tinut sa ma mute la Judecatoria Sector 4, am fost mutata la Judecatoria Sector 2, si asta pentru ca unchiul meu, Andrei Dumitru, pe cand a fost Vicepresedintele Tribunalului Municipiului Bucuresti, ar fi sanctionat-o pe judecatoarea Tatulescu Valentina, disciplinar, si ea ar fi fost mutata la judecatoria sectorului 4 bucuresti ), Valentina Tatulescu, ar spune si azi si oricand, ca ea s-a comportat ireprosabil si a facut numai fapte bune !

Bine ca ai fost pensionata Valentina Tatulescu, sincer vorbind iti meritai pensia ?

Pentru ca aveam mult si foarte mult de lucru, si multe grefiere erau in situatia mea, intotdeauna mutarile mele, in numar de douã ( 1993-1999 - perioada in care am lucrat in Justitie, repet pentru fixare ), nu au putut avea la baza, ca motiv numarul mare de dosare in lucru, mai ales ca in mod vizibil, existau si complete de judecata stabile, care aveau sedinte cu un numar de dosare mai mic decat aveau sedintele mele de judecata, si atunci s-a recurs la altceva : ce simplu a fost pentru ei, pentru ele !

Mi-au luat dosare !

Si pe urma au redactat Referat cu propunere de sanctionare !
Si in acest mod am fost mutata de 2 ori, in 1995 in vara, de la Sectorul 1 la Sectorul 2, si in februarie 1998, invers, de la Sectorul 2, la Sectorul 1, unde intotdeauna a fost cel mai mult de munca si duceau si lipsa de grefiere, de personal in 1998 !

Sa incep cu situatia mai usoara, mai simpla pentru cei care mi-au dorit binele in acest mod :
Ma aflam la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, unde ma obisnuisem, pentru ca sunt o fiinta care iubeste oamenii si ma obisnuisem cu colegele grefiere, cu sedintele mele de judecata si cu magistratii.
Sincer, in 1998 nici nu am mai dorit sa plec inapoi la Sectorul 1 !
Dar, m-a intrebat cineva ?

Intr-o zi de lucru, imi pregatisem dosarele pentru ca in cateva minute urma sa le duc in sala de judecata, caci avea sa inceapa sedinta de dupa-amiaza ( ora 14h00 ).
Am lasat dosarele pe birou, in rest pe biroul meu nu aveam nimic la vedere, era gol biroul, si, ca de obicei, am pornit pe coridor, cativa metri langa biroul nostru, la Grefiera-sefa ( dna Gabriela Dragnea-Tudorache, dna Gaby cea inalta, roscata si cu ochi caprui vii si plini de viata ), de unde trebuia sa iau Biblia, daca nu si masina de dactilografiat.
Dna Gaby imi daduse cand am fost mutata la Judecatoria Sector 2, o masina de scris, - pe atunci grefierii aveau masini de scris - frumoasa, diferita complet de masinile vechi, clasice, din fonta, grele, cum si eu avusesem la judecatoria 1, de unde veneam, - era o masina usoara, nu cantarea greu, si o puteai duce elegant, si avea o carcasa de culoare galbena, un galben spre oranj.
O vreme lasam masina de scris la dna Gaby in biroul ei de grefiera-sefa, la sfarsitul programului.
Pe urma, am putut sa o pastrez la mine in biroul grefierelor unde lucram.
Insa, cu privire la Biblie, intotdeauna grefierii de sedinta, inainte de sedinta, se duceau la Grefierul-Sef al instantei sa ia un exemplar, o biblie, pentru a intra in sedinta de judecata, si, primul lucru, dupa sedinta, la terminarea ei, era sa inapoiezi Biblia, dnei Gaby.

Prin urmare, am imbracat roba gri de grefier de sedinta, si am iesit din birou si m-am dus sa imi iau un exemplar al Bibliei ( instanta avea cred vreo 2, 3 biblii ), cand m-am intors in birou, am inlemnit !
Dar stiti de ce ?
Mi-am dat seama ce urmeaza.
Dosarele mele, sedinta mea  NU MAI ERA DELOC.
Colegele grefiere de sedinta, erau destule in birou, biroul nu era gol, si e imposibil ca cineva strain de birou sa intre si sa ia din biroul nostru o  SEDINTA INTREAGA DE DOSARE SI SA IASA PE USA, SIMPLU. ASA CEVA ERA IMPOSIBIL.

Am intrebat colegele ce se intampla ?
Si pe urma, direct, m-am hotarat sa le intreb, fatis, in ce dulap, al carei colege se afla dosarele mele, sedinta mea ?
Timpul presa.
Timpul trecea, se scurgea.
Eu trebuia sa intru in sala de judecata.
Nu am avut de ales, caci ele imi spuneau ca nimeni nu a intrat in birou, habar nu au ce se intampla si ce vreau eu ?
Ele nu stiau nimic de dosarele mele !

Am luat calea intoarsa spre biroul dnei Gaby, adica al grefierei-sefe, si am intrat la Presedinta judecatoriei sector 2, o doamna care ulterior a plecat in Canada, unde sotul ei ar fi lucrat de mai multi ani de zile, ca inginer geolog.
Era o doamna care imi placea, tineam la ea, dar ca orice judecatoare avea aceleasi reflexe si nici ea in fond nu a tinut nici la mine, si nici la dreptate.
Dar era draguta, se deosebea de celelalte judecatoare.

Totusi, ea, presedinta aceea, a venit cu mine, m-a insotit in biroul de grefiere si a intrebat ce este cu sedinta si dosarele mele ?
Colegele mele vazand ca Presedinta instantei nu pleaca, desi a plecat dupa un timp, totusi a ramas suficient in biroul nostru, cat sa puna grafierele, pesemne pe ganduri..... colegele, dintr-o data au scos dintr-un dulap, care nu era al niciuneia dintre noi, adica un dulap gol ( nu era repartizat niciuneia, nefolosit adica ) SEDINTA MEA SI DOSARELE MELE.

Si, fara explicatii, fara nicio reactie de vinovatie, fara remuscare, fara rusine, au spus simplu, ca " Eu am deschis usa acestui dulap si vad niste dosare aici !"

Ok, dar eu incercasem usa aceea si era incuiata, eu nu o putusem deschide !

Am gasit deci dosarele.
Dar nu a fost totul.
A mai trecut un timp.

Dupa o sedinta de judecata, asa cum se intampla si se putea intampla, in mod firesc, unele dosare au ramas sau au fost retinute de judecatoarea care a condus sedinta de judecata.
Cred ca era tanara, foarte tanara pe atunci, judecatoare (dna) Rodica Popescu.
Pana aici, situatia era normala, judecatoarea normal are dreptul sa consulte si sa studieze dosarele, altfel ce face ca activitate ?
Insa, altceva a fost neplacut.
Si anume, faptul ca eu cautam dosarele si nu stiam ca sunt la ea.
Lipsa dosarelor, dosarele in sine, mi se cereau mie.
Nu mai tin minte bine daca ea a aflat ca le caut.
In cele din urma m-am dus in biroul judecatoarei si am intrebat-o de dosare, cred ca mi-a permis sa caut in dulapul ei si le-am gasit.
Era deci OK, erau, se aflau, existau si erau la judecatoare.
Numai ca, mie mi s-a facut un Referat cu propunerea de sanctionare, nu imi amintesc sa il fi vazut, nu mai stiu.
Nu cred.
Presedinta judecatoriei sector 2 bucuresti, a telefonat mai sus, sefilor superiori pe linie ierarhica si aproape sigur la Tribunalul Municipiului Bucuresti, la cabinetul presedintelui TMB.

Dar, imediat.

Si asa se face ca dragele colege grefiere si iubita mea presedinta - fara remuscare au reusit sa faca sa fiu mutata la Judecatoria Sector 1.

Eu am povestit in rezumat, pe scurt, desi faptele s-au succedat destul de repede, in timp.

( O vreme, dupa ce mi-au luat colegele sedinta si dosarele, m-am mutat in alt birou de grefiere, unul nou amenajat, in instanta, la judecatoria 2, s-au facut re-amanajari ale birourilor si dintr-o sala de sedinta mica, alaturata ca incapere, biroului dnei Gaby, s-a facut birou de grefiere unde m-am mutat si eu. Din acel birou am fost mutata la Judecatoria Sector 1 Bucuresti ).

Am ajuns si in audienta la presedintele Tribunalului Bucuresti ( TMB ), care era nimeni altul decat judecatorul Dan Lupascu.
Intr-adevar, in acea audienta, asupra carei doresc sa revin, pentru a prezenta un alt aspect ( in alta postare voi reveni ), judecatorul Dan Lupascu mi-a spus ceva din care rezulta ca, in calitate de grefiera, totusi munca mea, sau eu ca si grefiera, sunt apreciata, ceva bun, ceva de bine, dar nu imi amintesc ce a spus.
Insa, cu toate acestea el avea in fata lui un Referat cu propunere de sanctionare de la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, si nu m-a intrebat efectiv ce s-a intamplat, ce am patit, cum de s-a ajuns la asa ceva ?
Mi-a explicat insa - decizia era luata - ca ma va muta la Judecatoria Sector 1, unde este mult de lucru, si nevoie de oameni !

( Daca ne gandim ca la judecatoria sector 2, era si acolo mult de munca, erau multe dosare si numarul lor in continua crestere, saptamanal... )

Sigur, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti este printre cele mai bune, asa este ea considerata, si ca functioneaza cu Personalul cel mai bun ( presupus deci a avea anumite calitati, insusiri prin care pesemne, iese in evidenta din moment ce Judecatoria 1, este de frunte ! ), dar judecatorul Dan Lupascu m-a mutat totusi, disciplinar, inapoi, la Judecatoria 1, de unde si venisem in 1995, la sectorul 2.

Ma intreb de ce nu considera normal magistratii judecatori cu functie de conducere, sa mute un grefier - firesc - fara sanctiune, de la o instanta la alta ?