Personalitatile dependente ( 2 )

Personalitatile dependente ( 2 )

Ce s-ar putea spune despre Philippe ?

De-a lungul istorisirii sale, Philippe insistã mult asupra nevoii sale imperioase de a fi acceptat de ceilalti, de a-si avea locul in grupuri, chiar daca acestea nu corespund in intregime propriilor lui valori ori asteptari.

Pentru a fi integrat intr-un grup, Philippe este gata sa faca multe compromisuri : se supune, fara sa clipeasca, indemnului celorlalti, se abtine sa isi exprime orice dezacord, accepta sa faca, fara cracnire, tot ce altii refuza...

Caci, ceea ce il impinge pe Philippe spre ceilalti, nu este numai dorinta de a stabili o legatura, ci mai ales teama de a fi singur.

Pentru el, singuratatea si vulnerabilitatea sunt sinonime.

Philippe se teme ca nu este in stare sa aleaga singur, sa ia singur deciziile corecte : de unde si tendinta de a cauta, iar si iar, asigurari inaintea oricarei decizii si, in fond, de a evita pe cat posibil sa aiba initiative.

Este incredintat ca ceilalti detin competenta de care el este privat.

Viata lui depinde enorm de ceilalti.

Lasand alegerea pe seama partenerilor lui, Philippe ii lasa pe acestia sa-i cladeasca viata, supunandu-se astfel unui stil de viata care nu il satisface cu adevarat...

Personalitatea dependenta

Nevoia de a fi ajutata si sustinuta de ceilalti :

1. este reticenta cand este vorba sa ia singura decizii ;
2. de multe ori ii lasa pe ceilalti sa ia in numele ei decizii importante ;
3. prefera sa-i urmeze pe ceilalti, decat sa vina cu unele initiative ;
4. nu-i place sa fie singura, ori sa faca singura unele lucruri ;

Teama de a nu strica relatiile cu ceilalti :

1. pentru a fi pe placul celorlalti, spune mereu “da” ;
2. este extrem de afectata si anxioasa, atunci cand este criticata si dezaprobata ;
3. accepta munci putin gratificante, pentru a se face placuta celorlalti ;
4. rupturile o tulbura teribil.

Personalitatea lui Philippe il va face sa treaca sistematic prin trei faze, in relatiile sale cu persoane ori grupuri :

1. O prima faza de agatare, in care el face eforturi sa fie acceptat.
2. O faza de dependenta, in care s-a asigurat de sprijinul celorlalti, si de faptul ca acestia vor decide pentru el ; este un soi de faza de echilibru, in care simbioza dintre el si ceilalti il satisface pe deplin.
3. O faza de vulnerabilitate, in care isi constientizeaza extrema dependentã de celalalt, si in care incepe sa se teama de ceea ce s-ar putea intampla daca relatia ar inceta ori s-ar raci. Persoanele care au trasaturi patologice de dependenta, ajung in scurta vreme in aceasta faza, de care vom vorbi ceva mai incolo.

Cum percepe Philippe lumea ?

Doua convingeri adanc inradacinate caracterizeaza personalitatea dependenta :

1. prima este ca nu poti face nimic singur, iar
2. a doua este ca ceilalti sunt mai puternici ca tine si ca, daca sunt binevoitori, te pot ajuta.

Esential este deci, sa incerci sa le capeti sprijinul, sa te agati cat poti de bine de ei.

Astfel, subiectul dependent va cauta sa vada, in ce anume l-ar putea ajuta si sprijini persoanele din anturajul sau.

Ideea pe care acesta si-o va face despre sine, si despre capacitatile sale, va trece, inainte de toate, prin acea imagine pe care i-au transmis-o ceilalti.

“Accepta totul de la ceilalti, caci ai o nevoie vitala de ei, si nu intreprinde singur nimic, caci nu esti in stare” – spunea candva un pacient, incercand sa explice mesajele pe care credea el ca le primise de la parintii lui...

Dependentul este incredintat ca nu poate fi decat companion, “sacagiu”, cum spun sportivii pentru a-l desemna pe acel coechipier care se sacrificã pentru a pune in valoare un altul mai bun ca el ; dar nu este chiar un sacrificiu gratuit, caci victoria liderului ii induce o anume securitate coechipierului din umbra...

Este ceea ce ne descrie Georges, agent comercial, treizeci si trei de ani.

“Dintotdeauna am fost “abonat” la rolurile secundare.

Cand eram copil, imi placea sa imi inchipui ca sunt in pielea cate unui personaj din literatura ori din filme, dar nu in cea a eroului, ci numai in cea a servitorului : micul John mai degraba decat Robin Hood, capitanul Haddock decat Tintin, Robin mai degraba decat Batman.

Sa traiesti aceleasi peripetii ca eroii, fara sa ai asupra ta, insa, povara initiativelor.

Acum, desi l-am demontat si mi-este foarte clar, mecanismul continua sa functioneze : am tendinta de a refuza mereu acele sarcini de serviciu care ar face sa ma evidentiez, sa fiu expus, prea izolat intr-un cuvant.

Numai intr-o echipa mai simt intr-adevar bine, ori intr-un tandem cu o persoana experimentata, care sa imi spuna clar ce sa fac ...”.

( extras din Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile, François Lelord, Christophe André, Ed. Trei, Tipografia Multiprint, Iasi, 1998 )