Principiile activitatii de medicina legala (medicina legalã, extras curs Conf.dr. Valentin Iftenie)

Principiile activitatii de medicina legala (medicina legalã, extras curs Conf.dr. Valentin Iftenie)

Din reglementarile legale se pot desprinde urmatoarele elemente ce caracterizeaza activitatea de medicina legala, elemente care pot fi considerate ca avand valoare de principii :

( 1 ) Activitatea de medicina legala este parte integranta a asistentei medicale ; din aceasta prevedere rezultã faptul cã institutiile medico-legale fac parte din structura organizatorica a Ministerului Sanatatii.

( 2 ) Activitatea de medicina legala se realizeaza de medici legisti incadrati in institutiile medico-legale ; la efectuarea lucrarilor pot participa si alti specialisti, cu studii superioare, din diverse domenii de activitate :

Ø      Medici : chirurgi, oftalmologi, anestezisti-reanimatori, psihiatri, etc. ;

Ø      Farmacisti,

Ø      Chimisti,

Ø      Etc.,

care, prin cunostintele de specialitate, vor conferi un grad superior de credibilitate si in acelasi timp, de forta probatorie, actului medico-legal.

( 3 ) Activitatea de medicina legala asigurã mijloace de proba cu caracter stiintific, atat organelor judiciare ( organe de urmarire penala – procurori si organe de cercetare penala, instante de judecata ), cat si persoanelor – fizice sau juridice – interesate.

( 4 ) Institutiile medico-legale sunt singurele unitati sanitare in care se desfasoara, potrivit legii, activitatea specifica medico-legala ce constã in :

1. expertize,
2. constatari,
3. examinari asupra persoanelor si cadavrelor,
4. precum si examinari asupra :

Ø      produselor biologice,

Ø      corpurilor delicte, ori

Ø      a documentelor ( medicale )

ce contin elemente utile in conturarea concluziilor medico-legale, puse la dispozitie, sau solicitate de institutia medico-legala.

( 5 ) Activitatea de medicina legala se desfasoara in baza unei metodologii unitare, conform prezentelor norme legislative, ori elaborate de Consiliul Superior de Medicina Legala si de Ministerul Sanatatii, potrivit legii.

( 6 ) Activitatea de medicina legala este coordonata din punct de vedere administrativ de Ministerul Sanatatii, iar sub aspect stiintific si metodologic de Ministerul Sanatatii si de Consiliul Superior de medicina legala.

( 7 ) Controlul si evaluarea activitatii de medicina legala sunt asigurate de :

1. conducatorul institutiei respective de medicina legala ( director general, director, medic legist sef ) ;
2. Consiliul Superior de medicina legala ;
3. Ministerul Sanatatii ;
4. Comisiile mixte ;
5. Consiliul de analiza si evaluare.

( 8 ) Activitatea de medicina legala se desfasoara cu respectarea principiului independentei si al impartialitatii medicului legist.

( 8.1 ) Conform principiului independentei, in activitatea profesionala specifica, pe care o desfasoara, medicul legist nu poate fi constrans in niciun fel.

Deci medicul legist va formula concluziile actului medico-legal, pe care il intocmeste, conform intimei convingeri pe care si-o formuleaza in legatura cu speta respectiva, liber de orice influenta morala sau pecuniara, si indiferent din partea cui provine.

In acest sens, legislatia medico-legala precizeaza ( in articolul 3, Legea 459 / 2001 ) cã “orice ingerinta in activitatea medico-legala este interzisa ( alin.1 ), iar “incalcarea prevederilor alineatului 1, atrage raspunderea administrativa, civila sau penala, dupa caz” (alin.2 ), precum si faptul ca ( articolul 11, Legea 459 / 2001 ) “angajarea, transferul si desfacerea contractului individual de munca al personalului cu pregatire superioara din institutiile de medicina legala se fac de organele competente, potrivit legii, cu acordul Consiliului Superior de medicina legala”.

( 8.2 ) Principiul impartialitatii interzice medicului legist, sa favorizeze vreuna din parti ( sau ambele ! ), prin modul in care intocmeste actul medico-legal ( in situatia contrara, se poate pune problema falsului intelectual ).

Tocmai pentru a se asigura respectarea acestui principiu, un medic legist care a intocmit un document medico-legal, nu mai poate participa la redactarea unui alt act medico-lgal, in aceeasi speta, care a fost solicitat in vederea confirmarii ( verificarii, controlarii ) primului ( spre exemplu, la intocmirea unui Raport de expertiza dupa un certificat medico-legal, sau a unui Raport de nouã expertiza, ori a unui Aviz ), si ori de cate ori existã situatia de incompatibilitate, medicul legist este obligat sa se abtina, declinandu-si competenta.

( 9 ) Activitatea de medicina legala se desfasoara cu respectarea principiului competentei.

Competenta, la modul general, semnificã dreptul, si totodata obligatia de a desfasura o anumita activitate.

In domeniul medico legal, competenta, privita ca “abilitatea medico-legala ( Dongoroz ) ce-i revine unei anumite institutii medico-legale, de a raspunde solicitarilor organelor abilitate sau persoanelor, poate fi ( prin analogie cu competenta in materie penala ) :

1. competenta teritoriala, conform careia examinarea medico-legala initiala se realizeaza la institutia medico-legala, la care este arondat domiciliul persoanei respective, sau unde a fost savarsita fapta. Prin acest tip de competenta se realizeaza o diferentiere pe orizontala intre institutiile medico-legale ;
2. competenta functionala, ce se referã la categoriile de activitati ce pot fi efectuate intr-o institutie medico-legala. Astfel, conform competentei functionale, dupa efectuarea unei examinari ( de regula expertiza, sau nouã expertiza medico-legala ) la o institutie medico-legala ierarhic superioara nu se mai pot redacta alte documente, in aceeasi cauza si privind aceeasi persoana, de catre o unitate medico-legala inferioara ierarhic, realizandu-se in acest mod o diferentiere pe verticala, a institutiilor medico-legale.

Consideram cã s-ar putea realiza si o competenta materiala, in sensul cã anumite activitati medico-legale ce implica o inalta raspundere, ori cu un impact deosebit asupra opiniei publice, sa se efectueze numai in anumite unitati de medicina legala – exemplificam cu autopsia medico-legala, care in cazul decesului unor demnitari ori a unor persoane publice, ar trebui sa se realizeze numai in cadrul institutelor de medicina legala, sau la nivelul INML “Mina Minovici”, unitati cu posibilitati si dotari superioare serviciilor medico-legale judetene ; in  acest sens ar putea fi evitate speculatiile, mai mult sau mai putin fondate ( a se vedea cazul Tinu, sau cazul Erbasu ).

 

( extras din cursul universitar Medicina Legalã, capitolul 1 Notiuni Introductive, - editie revazuta si adaugita, Conf.univ.dr., medic legist Valentin Iftenie, Ed.Stiintelor Medicale, Bucuresti, 2006 )