Deprinderile, priceperile, cunostintele
Precizarea unor notiuni :
Precizarea unor notiuni cu care ne intalnim frecvent in literatura psihologicã si pedagogicã este necesara, intrucat nici in aceasta privinta nu gasim un consens unanim.
Ne vom referi la termenii :
- deprindere,
- pricepere,
- cunostinta.
In orice act invatat, gasim aspecte de stereotipie, repetandu-se mereu la fel, si aspecte de variabilitate.
De pilda, in conducerea automobilului : pornirea de pe loc se face intotdeauna cu aceleasi miscari, dar, odata iesit pe strada, manuirea volanului, accelerarea, franarea, - toate acestea depind de forma traseului si de obstacolele intalnite.
Numai ca, in unele activitati predomina monotonia, stereotipia, pe cand in alte activitati gasim multa variabilitate.
In functie de predominanta, vom vorbi despre pricepre sau despre deprindere.
( 1 ) Numim deprinderi acele acte invatate, in care predomina reactiile relativ constante, in raport cu conditiile constante.
Astfel, sunt deprinderi : mersul, imbracatul, scrisul, calculul mintal elementar ( tabla inmultirii ).
( 2 ) Vom desemna prin priceperi acele acte invatate, in care predomina reactiile plastice, capabile de a se adapta prompt, la conditiile variabile ale mediului : conducerea unui autovehicul este o pricepere, predominand variabilitatea.
Tot priceperi sunt si cele implicate in : manuirea unui strung, rezolvarea unor ecuatii algebrice, sau efectuarea unui rezumat.
Atat in cadrul deprinderilor, cat si in cadrul priceperilor, gasim reactii in care predomina aspectul motor, si altele in care domina actiunile mentale.
Mersul este o deprindere motorie, iar manuirea unui agregat industrial implica tot o pricepere motorie.
Pe cand, tabla inmultirii si rezolvarea de ecuatii sunt actiuni, prin excelenta mentale.
Dar, desigur, in toate reactiile noastre gasim o intrepatrundere intre miscari si cognitii.
Cand se formeaza o deprindere, si cand se formeaza o pricepere ?
In functie de natura activitatii, dar si a modului de invatare. Repetarea in conditii identice duce la formarea de deprinderi, variabilitatea are drept urmare aparitia unei priceperi.
( 3 ) Caracterizarea unei cunostinte este mai dificila.
Este o structura de informatii si operatii, care face posibile atat orientarea in ambianta, cat si solutionarea anumitor probleme.
Cunostintele implica existenta unor scheme, dar de obicei, ele nu se reduc la scheme, fiind constiente.
Orice notiune este o cunostinta, una foarte complexa, conceptul fiind o elaborare cognitiva evoluata.
Insa avem si cunostinte foarte simple : stim ca dupa coltul strazii noastre se afla o librarie. Este o informatie simpla, si in acelasi timp utila.
Ceea ce caracterizeaza cunostintele, este faptul de a permite actiuni, deductii numai pe plan mintal, nu si in planul actiunii practice.
Pot cunoaste in amanunt regulile si conditiile in care se poate inota perfect.
Dar, fara a fi facut un exercitiu efectiv, informatiile mele nu ma vor salva de la inec.
Inotul presupune exercitii motorii reale, pentru a se forma priceperea corespunzatoare. Cunostintele ma pot ajuta sa fac mai putine erori, sa le corectez mai repede – deci ele nu sunt inutile, dar ele nu se pot substitui antrenamentului real.
In felul acesta, pedagogia se afla mereu in fata problemei :
Cum sa organizam predarea si invatarea, in asa fel incat cunostintele teoretice, insusite pe plan verbal, sa poata fi cat mai utile in practica profesiunii, si a vietii sociale ?
( - extras din Psihologie generalã, prof.univ.dr.Andrei Cosmovici, Al.I.Cuza, Ed. Polirom, Iasi, 1996 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu