In ceea ce priveste continutul dreptului la dezvoltare, notam, in primul rand, relatia stransa dintre dezvoltarea colectiva si cea individuala ; dezvoltarea Statelor si a comunitatilor sau entitatilor colective este o conditie pentru dezvoltarea omului, care ramane obiectul, finalitatea si justificarea procesului.
Dezvoltarea, ca dimensiune colectiva, nu poate fi conceputa in dauna omului.
Dreptul la dezvoltare – ca drept de solidaritate al omului – nu poate, sub nicio forma, sa fie contrapus drepturilor si libertatilor omului, nici teoretic, nici practic.
El face corp comun cu ansamblul acestor drepturi si libertati.
In al doilea rand, dreptul la dezvoltare nu este sinonim cu cresterea economica. El prezinta aspecte multiple si complexe, care implica progresul economic, social, cultural, ca si cel politic, fiind un rezultat al interactiunii tuturor acestor aspecte.
De asemenea, dezvoltarea trebuie vazuta ca un concept relativ si dinamic ; relativ, in sensul ca nu poate exista un model unic si absolut de dezvoltare, fiecare societate urmand sa isi aleaga calea dezvoltarii in functie de situatia sa specifica ; dinamic, in sensul ca obiectivele si cerintele dezvoltarii evolueaza in timp.
Prin caracterul sau complex, vizand ansamblul aspectelor dezvoltarii – economice, sociale, politice, culturale si altele – ca proces integrat, dreptul la dezvoltare are, fara indoiala, efecte asupra ansamblului drepturilor omului, caci Statele nationale, popoarele si natiunile constituie cadrul in care aceste drepturi se exercita.
Infaptuirea dreptului la dezvoltare a persoanelor si popoarelor are loc in conditiile participarii unor pãturi din ce in ce mai largi ale populatiei, si determina intarirea tendintei spre exercitarea tot mai deplina a drepturilor omului.
Dreptul la dezvoltare reprezinta, in esenta, o sinteza a ansamblului drepturilor omului, caci infaptuirea lui efectiva de catre State si popoare, este o premisa pentru a asigura exercitarea drepturilor si libertatilor omului.
Aceasta este, de altfel, orientarea fundamentala a pactelor asupra drepturilor omului, care pornesc de la conceptia ca, infaptuirea drepturilor fiecarui popor de a dispune de el insusi, si de a folosi in mod liber resursele sale naturale, constituie conditia primordiala a respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale.
Infaptuirea dreptului la dezvoltare reprezinta un interes de ordin general al societatii.
Este un proces care are caracter progresiv, in raport de efortul pe care il consimte fiecare societate, deci de efortul si contributia tuturor membrilor societatii, dar si, bineinteles, de resursele disponibile, de asistenta si cooperarea internationala.
Pe masura realizarii procesului dezvoltarii, deci a infaptuirii acestui drept, se creeaza conditii tot mai bune pentru exercitarea drepturilor si libertatilor omului.
( - extras din curs universitar Protectia drepturilor omului in dreptul international contemporan, prof.univ.dr.Ion Diaconu, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Universitatea Spiru Haret, Bucuresti, 2007 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu