Memoria de lunga durata ( MLD )
Memoria de lunga durata sau MLD cuprinde totalitatea informatiilor receptate, care pot fi pastrate ore, zile, ani, si chiar intreaga viata.
Memoria de lunga durata, se presupune, are o capacitate nelimitata, si fixeaza tot, sau aproape tot ce ni se intampla : evenimentele zilnice, cunostintele din carti si din reviste, din spectacole ; de asemenea, retine emotiile, sentimentele, visele, gandurile .... tot ceea ce traim ; conserva atat evenimentele personale, cat si evenimentele sociale, mentalitatea poporului, dar si a paturii sociale din care facem parte ; fixeaza toate schemele formate : deprinderile, priceperile.
Exista dovezi privind capacitatea enorma a memoriei :
- Experientele lui Penfield, deja amintit, cand pacientii, in timpul operatiei, isi reaminteau, in detaliu, scene fara importanta, traite cu 20 de ani in urma.
- Cazurile de hipermnezie : persoane care, in urma unor accidente, ori a unor boli, reproduc cu mare fidelitate cunostinte auzite intamplator. Este celebru cazul unei servitoare care era analfabeta. Aceasta, imbolnavindu-se si avand febra mare, ridicata, a inceput sa recite pagini intregi din Biblie, in limbile latina si greaca – limbi pe care nu le cunostea deloc. Facandu-se investigatii, s-a aflat ca ea fusese in serviciul unui preot catolic. Preotului ii placea sa citeasca cu glas tare, fragmente din Biblie, in cele doua limbi clasice. Femeia le auzea, dar nu intelegea nimic – nicidecum sa faca eforturi de memorare. Febra insa, a activat engramele formate. Scazandu-i temperatura corpului, nu a mai fost capabila sa isi reaminteasca ceva.
- Cazurile de memorie exceptionala. Inca in anul 1892, Alfred Binet, psiholog renumit, a analizat cazul lui Jacques Inaudi, care putea sa reproduca fara gres, serii de numere cu peste 400 de cifre, prezentate o singura data. El a reusit sa repete exact, un numar de 22 de cifre, auzit cu 8 zile inainte.
La fel de surprinzator este si cazul C., al unui ziarist sovietic, studiat de Al. Luria, fiziolog si psiholog reputat ( dupa S. Ivanov, 1977 ).
Acest ziarist ii uimea pe sefii sai, fiindca el nu scria nimic, nici instructiunile primite, nici convorbirile purtate, pe care insa le dicta dactilografei, in toate detaliile.
Verificarile efectuate de psihologul Luria au evidentiat o memorie verbala extraordinara. Ziaristul retinea imediat fraze lungi, in limbi care ii erau complet necunoscute.
Memora, de asemenea, serii lungi de cuvinte.
Si imaginile erau foarte puternice, amestecandu-se cu perceptiile de moment.
Intrebat cum proceda pentru a retine atat de multi termeni, ziaristul a aratat ca isi imagina strada Gorki din Moskova – o strada importanta -, pe care el “ o vedea “ foarte bine, si .... plasa cate un cuvant in poarta fiecarei case !
Asadar, este foarte probabila inregistrarea in memoria de lunga durata, a tot ceea ce traim si gandim, dar nu putem actualiza totul.
Multe informatii raman inaccesibile pentru toata viata, incluse in strafundurile inconstientului.
Specificul memoriei de lunga durata este memoria semantica, oranduirea rezultatelor experientei si ale gandirii, intr-un vast sistem de scheme, operatii si notiuni.
Ea se constituie cu ajutorul limbii si al eforturilor de gandire.
Modul de structurare nu este clarificat. Exista mai multe sisteme prin care putem ajunge la aceeasi notiune.
W. Kintsch distinge trei sisteme ( apud Ehrlich, St. ) :
- un sistem fonetic, cand termenii sunt evocati pe baza sonoritatii cuvintelor ; de pilda, notiunea de „ movilã “, poate sa ne vina in minte cand auzim cuvantul “ mobilã “. Asociatiile fonetice sunt frecvente. Cereti cuiva sa rosteasca repede, ce cuvinte ii vin in minte, dupa ce pronuntam cuvantul “ casã “. De obicei, ni se va spune : masã, rasã, chiulasã ( sau alte substantive, terminate cu “ – asã “ ).
- un sistem de imagini : vedem pe fereastra vagonului o ridicatura de pamant, simultan, ne apar termenul si notiunea de movilã.
- ierarhia indicilor semantico-sintactici este utilizata cand cuvantul apare datorita relatiilor de semnificatii. Cineva povesteste ca, langa satul lor, se afla o mare ridicatura de pamant – ceea ce suscita imediat in constiinta noastra termenul, conceptul corespunzator. Notiunile formeaza complicate sisteme ierarhizate, fiecare notiune fiind subordonata unor notiuni, supraordonata altor notiuni, si aflata in raport de coordonare cu multe alte notiuni ( exemplu : vertebrat – mamifer – caini de diferite rase ). De aceea, asocierea unui termen permite o facila reamintire a termenilor inruditi prin inteles.
Cele trei sisteme enumerate de Kintsch sunt deci, in stransa relatie.
Cel mai important, din punctul de vedere al fixarii si al gandirii, este sistemul semantic.
Memoria semantica este un ansamblu ierarhizat, de structuri incastrate unele in altele, si permite o conservare temeinica a cunostintelor ce se integreaza in sistemul notional.
Ea pune la dispozitia gandirii, o vasta structura de scheme, operatii, concepte – mijloace pentru rezolvarea de numeroase probleme.
Intre cunostintele memorate exista numeroase asemanari.
De aceea, ele pot fi privite din diverse puncte de vedere. Doua flori pot fi comparate din punct de vedere estetic, din punct de vedere al conditiilor de dezvoltare ( clima, sol ), dar si in raport cu virtutile lor terapeutice, sau referitor la pretul lor.
Asemenea comparatii nu exista la inceput, ele sunt realizate in cadrul unor procese complexe de gandire, al succesiunii de judecati, de rationamente.
Acestea necesita existenta unui volum de impresii in memorie, pe care il prelucreaza. Activitatea gandirii, cat si concluziile ei, sunt si ele memorate.
Ele pot fi apoi reluate si analizate.
Daca memoria de lunga durata ne permite sa utilizam un vast bagaj de semnificatii, abstractii si relatiile lor, ea retine si toate evenimentele vietii noastre, creandu-ne posibilitatea sa ajungem la relatarea unui eveniment, strict individualizat in timp si spatiu.
Stiu ce este o gradina, si am vazut in viata mea tot felul de gradini, dar eu pot sa imi imaginez o gradina anumita, perceputa intr-o anume zi, si aflata in relatie cu o intamplare strict personala.
Cum este posibil acest lucru ?
Legile asociatiei nu sunt suficiente pentru a-l explica. Acest din urma fel de memorie, este astazi denumit memorie episodica, si ea nu se afla intr-o relatie prea stransa cu memoria semantica.
Drept dovada, exista unele cazuri de amnezie, cand bolnavul nu mai stie nimic despre trecutul sau, dar sensul cuvintelor, relatiile lor logice, raman : putem sa comunicam cu bolnavul.
S-ar putea ca memoria episodica sa fie in stransa relatie cu memoria inferioara, oarecum distincta de memoria semantica. Nu avem insa un raspuns clar.
In relatie cu acest aspect, observam o importanta lacuna in descrierea sistemelor de memorie, observatie efectuata de Kintsch : lipsa oricarei referiri la afectivitate.
Or, am vazut ca asociationistii, W. Hamilton si apoi Sigmund Freud, au subliniat rolul intereselor, al impulsurilor afective, in rememorare.
Marcel Proust a subliniat in articolele sale acest aspect :
El plecase intr-o calatorie cu trenul in Sudul Frantei. Se gandea ca putea face o descriere literara cu acest prilej, privind cu atentie aspectul cladirilor, al populatiei din gari, etc. Intors acasa, cateva saptamani mai tarziu, stand la masa lui de scris, nu isi putea aminti nimic precis. Deodata, in bucataria apropiata, bucatareasa a scapat pe ciment o lingurita .... acest sunet i-a asociat imediat zgomotul metalic al ciocanului cu care lucratorii de la caile ferate verifica starea rotilor si, dintr-o data, a inviat in fata ochilor mintii sale, toata atmosfera calatoriei, cu numeroase detalii, care nu erau insa detaliile urmarite de el in mod voluntar. Clinchetul linguritei i-a trezit sentimente traite pe drum, si acestea au actualizat mult impresii vii.
Deci, pe langa cele trei sisteme, exista si o a patra organizare a memoriei, aceea afectiva, in relatie cu tendintele, interesele persoanei.
Referitor la aceasta chestiune, trebuie sa reliefam un aspect important al cuvintelor, al vorbirii.
In mod obisnuit, noi nu facem o distinctie intre termenii : “ semnificatie “ si “ sens “.
In Psihologie, o distinctie este necesara.
Prin semnificatie, ne gandim la intelesul logic al cuvantului, aproximativ acelasi la toti oamenii, pe cand sensul exprima relatia dintre obiect si interesele, aspiratiile unei persoane anumite.
De aceea, sensul unui termen poate sa fie net diferit la doua persoane care au preocupari opuse.
De exemplu : o pictura de valoare.
Semnificatia logica a unui tablou, este aceeasi pentru toti, dar sensul, nu : pentru un bancher, o pictura este o valoare baneasca, o investitie sigura, deoarece daca dolarul scade, pretul picturii creste.
Pentru un critic de arta, tabloul este o sursa de admiratie estetica, de satisfactii estetice.
Dar, pentru altcineva pictura poate fi tot ce a mai ramas din averea parintilor, si ea ii reaminteste scene dragi din viata familiala.
Deosebirea de sens duce la diferente de atitudini, si influenteaza in mod corespunzator ceea ce va face cu obiectul o anumita persoana :
Bancherul il depune il depozitul bancii, pentru ca tabloul sa fie in siguranta, si, daca se iveste o ocazie, il schimba cu o bijuterie care este mai robusta, si mai usor de pastrat.
Criticul de arta este foarte bucuros sa stie tabloul intr-un muzeu apropiat, unde il poate contempla uneori.
Pe cand, in cazul tanarului amintit, el vrea sa aiba tabloul in casa, sa ii incalzeasca zilele innegurate ; el ar prefera la nevoie, sa isi vanda dulapul decat tabloul, singura legatura concreta cu trecutul sau fericit.
Iata cum, sensul lucrurilor ne introduce intr-o alta lume launtrica : lumea valorilor.
Al patrulea mod de organizare a cunostintelor, ar fi sistemul valorilor, acela avand o directa legatura cu modul nostru de comportare, in relatie stransa cu atitudinile, sentimentele, si mai putin cu notiunile abstracte.
Deci modul de organizare a cunostintelor in cadrul memoriei, se vadeste si mai complicat.
Memoria aceasta afectiva este, desigur, mai primitiva, strans legata de memoria inferioara, dar tocmai de aceea, ea poate fi importanta pentru intelegerea vietii de toate zilele a omului obisnuit, care nu se ocupa de cercetarea stiintifica, ci de realizarea trebuintelor sale stringente.
( extras din Psihologie generala, prof.univ.dr. Andrei Cosmovici, Univ. Al.I. Cuza, Ed. Polirom, Iasi, 1996 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu