Sentimentele
( b ) Mediul social are o influenta hotaratoare asupra aparitiei, structurii, si evolutiei sentimentelor.
In primul rand, societatea reglementeaza modul de manifestare a trarilor afective.
In China, in Japonia, dezolantuirea nestapanita a afectelor este considerata a fi, o dovada a lipsei de civilizatie.
In Europa, lucrurile nu stau asa. Albert Camus, in romanul sau “ Strãinul “ relateaza ca personajului sau, acuzat de crima, i se imputa si faptul de ‘ a nu fi plâns “ la moartea mamei sale, ca dovada a insensibilitatii sale. De altfel, la noi in popor ( adica in România ), se angajeaza bocitoare pentru a jeli mortul cat mai tare, si mai expresiv ! Deci, exista moduri opuse de exteriorizare.
Determinismul social nu afecteaza numai exteriorizarea proceselor afective, ci si continutul lor.
La inceputul secolului, un explorator rus a vizitat o regiune din Nordul Siberiei, unde triburile de echimosi erau foarte rare si slab populate. Acolo, el a fost bine primit, dar, spre uimirea sa, a constatat ca noaptea, gazda isi oferea sotia sa ii tina companie oaspetelui ! Refuzul ar fi fost primit ca o grava insulta. Iar daca, dupa noaptea aceasta, femeia ramanea insarcinata, aceasta constituia un mare prilej de bucurie !
Acolo nu exista gelozie. Raritatea populatiei ducea la incurajarea inmultirii, in orice conditii.
Importanta factorului social face sa apara deosebiri intre aspiratiile dominante din diferite paturi sociale, sau in functie de caracterul societatii.
De exemplu, in timpul Renasterii italiene – secolele XV – XVI, - aspiratiile, sentimentele artistice se aflau in varful scarii de valori, pe cand in secolul nostru, preocuparea pentru stiinta si progresul tehnic a ajuns in frunte.
( c ) Cum ne dam seama de existenta unui sentiment, si de intensitatea lui ?
Mai intai, dupa emotiile pe care le observam. Cand plecarea, pe un timp indelungat, a unei persoane provoaca altei persoane o adanca suparare, tristete, putem fi siguri ca aceasta ii este profund atasata.
Sau daca un cadou marunt, ii cauzeaza cuiva o bucurie evident exagerata, aceasta este dovada existentei unui sentiment mai intens decat pare.
In al doilea rand, un afect durabil creeaza o preocupare frecventa, constanta chiar, fata de obiectul afectiunii.
Indragostitul autentic, veritabil, isi aminteste in fiecare ora de persoana pe care o iubeste. Dar, criteriul cel mai important il constituie orientarea si caracterul activitatii cuiva. Daca cineva nutreste o aspiratie puternica, de a ajunge un specialist intr-un domeniu anumit, afectul sau este vizibil, datorita locului important care il ocupa in viata sa documentarea, studiul lucrarilor corespunzatoare, cat si a renuntarii la multe distractii specifice varstei tineretii.
In aceasta privinta, nu trebuie sa ne asteptam la o consecventa absoluta, pot fi si conduite care, aparent, contrazic sentimentul principal : mama care isi iubeste mult copilul, nu ezita sa ia masuri, atunci cand acesta nu are conduita asteptata, il cearta, il pedepseste, atitudini care decurg dintr-un sentiment superior, constient de necesitatea unei bune educatii pentru o reusita frumoasa in viata.
Profunzimea sentimentului se vadeste si din multitudinea reactiilor suscitate.
Astfel, cand cineva isi intalneste, dupa multa vreme, un prieten drag, manifesta o succesiune de emotii : mirare, surpriza, bucurie, compatimire.
Simultan, navalesc o sumedenie de amintiri : petreceri, necazuri, eforturi, aspiratii – comune. Totodata, apar si reactii adecvate : oferta de companie, de locuinta, de ajutor, de sprijin, etc. . Cu alte cuvinte, sentimentul mobilizeaza intreaga personalitate.
( d ) Tendinte de organizare sunt vizibile si in ce priveste viata afectiva.
Sentimentele, structurand dorintele, emotiile, atitudinile noastre, intra in relatie unele cu altele.
Apare si o ierarhie intre ele : unele domina, inabusind manifestarea altora.
De exemplu, mama unui copil, de cativa ani ramane vaduva. Sunt cazuri in care, in situatia aceasta, mama renunta la aspiratia de a epata societatea cu toaletele ei, si chiar la aspiratia de a se recasatori, pentru a putea avea mai mult grija de baietelul sau, la care tine foarte mult.
Aceasta ierarhie este mai putin riguroasa, decat aceea a sistemului semantic-notional, in ea aparand si situatii de ambivalenta, sau chiar contradictii.
Exista si o tendinta de generalizare a sentimentelor, unele din ele devenind temelia afectiva, pe care individul pretuieste valori : “ Valoarea este o relatie sociala, in care se exprima pretuirea acordata unor obiecte, sau fapte ( ... ), in virtutea unei corespondente a insusirilor lor, cu trebuintele sociale ale unei comunitati umane, si cu idealurile acestei comunitati “ ( Dictionarul filosofic, 1978, p. 759 ).
Astfel, “ dreptatea “ se bazeaza pe sentimentul egalitatii intre oameni, “ frumosul “ presupune trainicia unor sentimente estetice, “ adevarul “ – aspiratia spre deplina obiectivitate, etc. ...
Sentimentele-valori joaca rolul unor axe principale ale comportarii persoanelor, cu un inalt nivel de moralitate. Aceasta, intrucat sentimentele morale devin adevarate trasaturi de caracter : simtul raspunderii sociale isi are originea in respectul fata de parinti, si fata de autoritate, altruismul isi are izvoarele in dragostea de om, si sentimentul indatoririlor sociale, etc.
Desigur, in conditii vitrege de viata si de educatie, apar si afecte ostile, care duc la insusiri negative de caracter : umilirea, asuprirea – cauzeaza sentimente de urã, care pot face un om agresiv, si profund necinstit.
( e ) Varietatea sentimentelor este extrem de mare.
Avea dreptate Spinoza, cand scria : sunt atatea feluri de afecte, de cate feluri sunt obiectele de care suntem afectati ( op. Cit., p. 150 ).
Sentimentele sunt structuri complexe de tendinte.
Tendintele sunt inceputuri de miscari, in raport cu actiunile dorite, care si ele depind de obiecte, persoane, situatii, si de relatiile existente intre ele si noi.
Este evident ca, unele sunt actiunile initiate de un tanar doritor sa se casatoreasca cu persoana iubita, si cu totul altele actiunile intreprinse de un tehnician, care aspira sa realizeze inventia schitata in mintea sa.
Chiar in cazul unui sentiment de aceeasi natura, cel ce animeaza pe creatorul unei opere artistice, unele sunt preocuparile, imaginile si miscarile efectuate de un sculptor, si cu totul altele, preocuparile unui compozitor, autor de simfonii.
Aceleasi sentimente marete ii pot anima pe amandoi, dar ele sunt totusi diferite, deoarece se intrupeaza in moduri atat de diverse.
Nu putem disocia starile afective, nici de imaginile, gandurile care le trezesc, nici de miscarile, actiunile izvorate din ele.
Legaturile intre ele sunt indisolubile.
De aceea, o clasificare a sentimentelor este foarte dificila. Se pot face numai cateva mari diviziuni. Se pot distinge sentimentele inferioare, de sentimentele superioare ; impartirea nu se refera la vreun criteriu moral, ci mai mult la gradul de complexitate.
Sentimente inferioare sunt considerate acelea aflate in relatie cu trebuinte de ordin biologic sau strict personal. Nu este niciun rau cand un tanar viseaza sa isi cumpere o motocicleta cu care sa cutreiere lumea. Poate fi nevoie de eforturi indelungate, de restrangeri banesti, dar realizarea acestei aspiratii nu are nimic daunator, imoral.
Sentimentele superioare sunt acelea in relatie stransa cu valori sociale, cu aspiratii colective, benefice din punct de vedere social.
Ele pot fi impartite in trei mari grupe : morale, estetice si intelectuale.
Sentimentele morale sunt in direct raport cu viata sociala : sentimentul dreptatii, dragostea de om, dragostea de munca, patriotismul, etc.
Sentimentele estetice sunt legate de trairea frumosului din natura, si din arta, de creatia artistica.
Iar sentimentele intelectuale constau in aspiratia de a cunoaste :
In cadrul lor, s-ar putea distinge doua categorii : ( 1 ) aspiratia de a sti cat mai mult, de a culege cat mai variate informatii – caracteristicã a “ eruditului “ -, si ( 2 ) aspiratia de a solutiona o problema stiintifica, de a descoperi ceva nou, - caracterizand pe cercetator.
Evident, sentimentele superioare au un rol esential pentru progresul social, ele dinamizeaza indivizii, favorizeaza intelegerea si colaborarea in munca, furnizeaza energia necesara creatorului, atat in stiinta, cat si in arta.
Ele au importanta si pentru fericirea personala, pentru mentinerea echilibrului psihic.
Sentimentele inferioare nu au stabilitatea si trainicia sentimentelor superioare.
Satisfactiile de ordin alimentar, sau ( pur ) erotic, sunt de scurta durata, si se transforma usor in contrariul lor.
Omul se obisnuieste repede cu o stare de confort, confortabil. Ambitiile materiale, dau, de aceea, satisfactii limitate, fiindca nu putem cu totii sa ajungem miliardari. Asigurarea unor conditii de trai multumitoare, este desigur, o necesitate, insa aspiratiile exagerate se lovesc de mari piedici, dat fiind caracterul restrans al resurselor.
Pe cand satisfactiile de ordin estetic, moral sau intelectual, nu se lovesc de mari obstacole, azi cand televiziunea, radiofonia, te pun in legatura cu lumea intreaga, si oricine poate vedea un spectacol, asculta o muzica, poate picta sau compune, fara ca aceasta sa pagubeasca pe cineva.
Iar bucuria unui spectacol de inalta tinuta artistica nu se transforma in contrariul ei, si ramane in amintire ani intregi.
In special raporturile cu cei din jurul nostru, cu familia, cu prietenii, au un rol hotarator in echilibrarea noastra sufleteasca, caci omul este o fiinta profund sociala.
Ca dovada ca, datorita unor proaste relatii de familie, familiale, fiii unor mari bogatasi si-au parasit caminele, au inceput sa se drogheze, ba chiar unii din nefericire, si-au pus capat zilelor. De aceea, marii filosofi care s-au preocupat de problema echilibrului sufletesc al omului, si de alcatuirea unei societati prospere, au acordat o mare insemnatate formarii sentimentelor superioare, indeosebi a sentimentelor morale si a sentimentelor religioase.
( extras, curs universitar, Psihologie generala, Profesor univ.Andrei Cosmovici, Ed. Polirom, Iasi, 1996 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu