Limbajul
Limbajul si gândirea :
( a ) In legatura cu functiile limbajului, Karl Bühler distingea trei aspecte : ( 1 ) acela de reprezentare – a unui obiect, a unei situatii -, ( 2 ) acela de expresie a starii subiectului, si ( 3 ) o functie de apel, la cei care ne asculta.
Acestea sunt implicate intr-o masura mai mare, sau mai mica, in orice comunicare verbala.
Mai analitic, se poate vorbi de cinci functii, dupa A. Ombredane, si anume, functiile : semnificativa, dialectica, practica, afectiva, ludica. La ele se mai adauga si functia cathartica.
In ce priveste functia semnificativa, dupa psihologul francez, ar fi vorba de proprietatea cuvintelor de a fi in relatie cu anumite intelesuri, pe care cineva le poate comunica altcuiva.
Am putea disocia aceste aspecte, in : rolul cognitiv al limbajului, si rolul sau in comunicarea semnificatiilor, si a sensurilor.
( b ) Raportul dintre gandire si limba : - a fost acesta un subiect de controversa, existand puncte de vedere deosebite.
Conform unei conceptii moniste, ar exista o singura realitate, limbajul fiind aspectul exterior al gandirii, iar gandira fiind latura lui interioara.
Mentalitatea dualista contine doua pozitii : ( 1 ) unii considera gandirea si limbajul ca fiind functii esential diferite, vorbirea folosind doar in a exterioriza, a comunica rezultatele obtinute de gandire in mod independent, iar ( 2 ) altii argumenteaza ca, desi nu sunt activitati identice, vorbirea si rationamentul sunt interdependente, in stransa relatie, atat din punct de vedere genetic, cat si structural.
Datele stiintifice adunate in ultimele decenii, constituie argumente temeinice in sustinerea celui din urma punct de vedere.
In acet capitol, vom prezenta unele argumente, altele vor fi evidentitate studiind esenta procesului de gandire abstracta.
Mai intai, in ce priveste lipsa de identitate a gandirii cu limbajul, ne dam seama ca, uneori avem o idee, si nu gasim cuvintele pentru a o exprima.
Apoi, in timp ce vorbim, exista un control al gandirii, care supravegheaza ceea ce spunem, pentru a fi coerenti si logici.
In schimb, dementii vorbesc ore in sir, povestind lucruri absurde, ireale : la ei, lipseste stapanirea limbajului de catre ratiune.
In fine, exista gandire, se formeaza notiuni si la fiintele lipsite de limbaj articulat, cum sunt surdomutii.
Acestia au greutati mai mari in intelegere, dar rationamentul este posibil si eficient.
( c ) Rolul cuvântului in formarea gândirii.
La inceput, cuvintele nu spun nimic copilului, fiind simple sonoritati.
Asociindu-se mereu cu aceleasi obiecte sau fiinte, ele directioneaza atentia, si inlesnesc operatiile gandirii : analiza, sinteza, comparatia.
Treptat, fiecarea termen devine un punct de cristalizare, de fixare a semnificatiilor, fiindca, spre deosebire de imagini, care sunt variabile, termenul este un complex de sunete stabil.
W. Hamilton facea o comparatie, pentru a sublinia valoarea acestei proprietati : o armata cucerind un teritoriu, si raspandindu-se pe suprafata acestuia, nu il poate stapani decat daca stabileste anumite fortarete, puncte de control.
La fel, nici gandirea nu poate progresa, fara anumite centre de organizare a sistemului de relatii in jurul cuvintelor.
Semnificatiile sunt in functie de experienta individului, dar, incetul cu incetul, ele sunt corectate si precizate de catre societate, vocabularul condensând experienta milenarã a unei societãti.
Invatarea termenilor implica insusirea unui vast bagaj de cunostinte variate.
Cu cat un cuvant se afla in relatie cu mai multe fapte, imagini, notiuni, cu atat mai bogat ii este intelesul.
Termenii, o data cu notiunile, sunt in stranse raporturi, ei formeaza ceea ce s-ar putea denumi “ memoria fonetica “, indisolubil legata de memoria semantica.
Dar, acelasi cuvant poate avea mai multe intelesuri, in functie de context, ca, de exemplu, cuvantul “ masa “, care inseamna fie un obiect, fie o multime, fie inca, o cantitate de materie a unui corp.
Bogatia de termeni este in raport cu importanta pe care o au anumite obiecte si fenomene in viata unei comunitati.
Astfel, eschimosii au o multime de cuvinte distincte, care privesc toate, zapada, in functie de caracteristicile zapezii : daca este mai uscata, ori mai umeda, mai fina, sau mai aspra, etc.
( d ) Limbajul obliga la rationalizarea si socializarea gandirii.
Pentru a ne face intelesi, trebuie sa eliminam ceea ce este prea individual, afectiv, personal, exprimarea trebuie sa fie clara, precisa.
Un cuvant permite o preciziune pe care imaginatia nu o poate furniza, de exemplu numarul 999, este deosebit de numarul 1 000.
Evolutia limbajului de-a lungul mileniilor a fost solidara cu dezvoltarea gandirii.
In mare, categoriile limbajului corespund categoriilor intelectului.
Substantivele indica in special substante, adjectivele si numeralele vizeaza proprietati, verbele se refera la fenomene si la activitati, iar prepozitiile si conjunctiile desemneaza relatii.
Totusi gramatica – logica vorbirii – nu este atat de stricta, cum este aceea a gandirii.
Limba a evoluat in sensul favorizarii comunicarii dintre oameni, si mai putin in vederea elucidarii adevarului ( Kainz, F., 1964 ).
Progesul invatarii limbajului se realizeaza concomitent cu progresul gandirii.
Comunicand, incercand sa elucidam altora o notiune, ne precizam noua insine intelesurile, eliminam neclaritatile.
Persoanele care incep o cariera didactica, adesea constata ca unele concepte nu le erau suficient de explicite, pentru a putea fi lamurite celorlalti. Abia atunci, cercetand noi surse documentare, si stabilind noi relatii, ei ajung la nivelul de claritate necesar pentru a fi intelesi de elevi.
Este evidenta stransa legatura intre gandire si limbaj, intre inteligibil si comunicabil.
( extras, curs universitar, Psihologie generala, Profesor univ.Andrei Cosmovici, Ed. Polirom, Iasi, 1996 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu