Evolutia conceptiilor si a reglementarilor internationale, in domeniul drepturilor omului
Ideea drepturilor omului are origini indepartate in conceptiile filosofice si juridice care au marcat istoria gandirii umane si a societatilor succesive.
Libertatile antice ofera anumite elemente conceptuale si practice ale drepturilor si libertatilor omului, asa cum le cunoastem astazi.
In cetatile elene, mai ales la Atena, era vorba in esenta, de libertatea de participare, care se manifesta in intregime in participarea cetateanului la formarea legii, si in capacitatea lui de a exercita orice functii publice.
Grecii nu revendicau drepturi si libertati pentru persoane, contra Statului. Dreptul nu era conceput ca un instrument, menit sa garanteze drepturi si libertati individuale ; libertatile lor se limitau la libertatile civice, la participarea la viata publica ; dincolo de aceasta, ei se supuneau in intregime legii, dupa ce legea era adoptata.
Desigur, aceste libertati se limitau la cetatenii oraselor elene ; ele nu ii vizau pe sclavi si nici pe straini, considerati “ barbari “ si inferiori.
La Roma, in diferite etape ale existentei Statului, au existat, de asemenea, elemente ale participarii unora dintre cetateni – patricienii, si mai tarziu si plebeii – la formarea legilor, la viata publica, in general.
Dreptul roman, prin rigoarea sa, contine, de asemenea, unele elemente ale drepturilor si libertatilor individuale.
In esenta insa, nu se poate inca vorbi despre drepturi si libertati personale, care sa poata fi opuse Statului.
Crestinismul va pune in circulatie idei importante, care se regasesc la baza conceptiei drepturilor si libertatilor omului.
In primul rand, crestinismul postuleaza valoarea in sine a fiintei umane, demnitatea sa inerenta, care decurge din conceptia creatiei omului, dupa imaginea lui Dumnezeu.
In al doilea rand, aceasta valoare, aceasta demnitate apartine tuturor oamenilor, fara deosebire de rasa sau de statut social, fie stapani, fie sclavi.
In al treilea rand, crestinismul formuleaza conceptia limitarii puterii politice, deci a puterii Statului : este cunoscuta formula “ Sa dam Cezarului ceea ce este al Cezarului, si lui Dumnezeu ceea ce ii revine lui Dumnezeu “.
Aceasta inseamna ca, in afara sferei de actiune a Statului, ramanea un domeniu al persoanei.
Crestinismul nu promova nesupunerea sau insurectia contra puterii ; in acelasi timp, insa, daca puterea isi depasea domeniul ei de actiune, si intervenea in domeniul persoanei, aceasta justifica o rezistenta legitima.
( - extras din Protectia drepturilor omului in dreptul international contemporan, curs universitar, prof.univ.dr. Ion Diaconu, Universitatea Spiru Haret, Ed.Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu